Vina

Ghitescu Lamureanu Elena

A cui e mâna ce-a ascuns trădarea

pe urma valului şi pe nisipul mişcător,

al cui e pasul ce-a greşit cărarea

stârnind deruta pescăruşilor?

Când rătăceam cărări, al păsărilor zbor

ne-a inspirat iubirea, marea calmă

a tresărit profund cum ar trezi un dor

fior de voluptate la o prinţesă-n palmă.

Trecută-i vara noastră, castelelor ruina

incă mai poartă urma nisipul prăbuşit,

noi ştim că am greşit, in amândoi e vina,

a mea că te iubesc, a ta că n-ai iubit.