De mâine

Rodica Buzdugan

de mîine

închisă cu lacăte

de tăceri,

voi fi altfel,

până și cei care pretind

că mă cunosc

se vor înteba

dacă sunt...

orele vor înțepeni

în așteptarea vocii

care va anunța dezastrul,

cuvintele se vor rostogoli

peste amintirile rămase

luând cu ele tăcerile...

ai vrea să il săruți,

ori să-i mângâi mâinile

să-i închizi toate rănile

cu brusture,

cu tătăneasă,

floarea miresei,

plânsul lăcrămioarei...

și încet, încet,

să se întoarcă în el

cu inimă cu tot.

și inima mea?

dragostea e frumoasă

ca o ploaie de lumină

peste vechi dureri

hai să ne mai stăm

măcar un timp

in inima ta,

în frica mea...