duminică, 26 iulie 2015

Mantia Inselaciunii (23)


James Luceno




Şoimul-Liliac gonea direct spre Karfeddion, un semicerc verde bălţat care umplea videcranele de la prora ale navei de susţinere. În cockpitul suspendat, Qui#Gon stătea la manete. Îmbrăcat cu un poncho, o eşarfă şi cizme împrumutate de pe Asmeru, arăta pe deplin ca un membru al Frontului Nebula.
Obi#Wan stătea în spatele scaunului copilotului, scoţându#şi mantia cafenie.
— Pune#ţi roba acolo, zise Qui#Gon arătând spre scaunul gol al navigatorului. Împreună cu sabia de lumină.
Obi#Wan îngheţă.
— Sabia mea?
— Odată ce aterizăm, vrem să fim siguri că facem o impresie greşită.
Obi#Wan se gândi o clipă la asta, apoi dădu cu nesiguranţă din cap şi îşi desfăcu cilindrul de la centură. Punând sabia de lumină jos, se strecură înapoi în scaunul copilotului.
— Maestre, am acţionat bine pe Asmeru? întrebă el întrerupând o tăcere prelungită. Ar fi putut fi evitată violenţa, aşa cum îşi dorea maestrul Yaddle?
— Ce poate fi evitat, când sfârşitul lui este dorit de Forţă?
Obi#Wan amuţi iar pentru o vreme.
— Este periculos să te gândeşti prea mult la partea întunecată?
— Îmi ţin privirea neclintită pe lumină, Padawan. Dar pentru a răspunde întrebării tale: gândirea şi acţiunea sunt două lucruri diferite.
— Dar cum putem fi siguri că gândurile noastre nu ne influenţează acţiunile? Calea pe care mergem este uneori aşa de îngustă.
Qui#Gon porni pilotul automat al Şoimului#Liliac şi se întoarse cu faţa la ucenicul lui.
— Să îţi spun cum mi#a explicat Yoda mie când eram chiar mai tânăr ca tine?
— Da, maestre.
Qui#Gon se uită în gol pe videcran în timp ce vorbea.
— Pe îndepărtata Generis există un desiş întunecat, des, aproape impenetrabil, de copaci sallap. De multe generaţii, era nevoie să străbaţi un drum lung în jurul pădurii pentru a ajunge la vestitul lac adânc de pe partea cealaltă. Dar apoi un Lord Sith s#a gândit să croiască o potecă direct printre copaci, în speranţa de a oferi un drum mai scurt spre lac.
— După cum poate îţi imaginezi, puţini au fost cei care au mers pe ambele drumuri şi au scăpat cu viaţă ca să povestească despre experienţele lor. Dar cu toţii sunt de acord că, deşi calea prin pădurea întunecată este mai scurtă, de fapt nu ajunge la lac. Pe când poteca ce ocoleşte pădurea, deşi lungă şi grea, nu numai că ajunge la mal, dar ea însăşi este destinaţia.
Fără să se uite la Obi#Wan, Qui#Gon întrebă.
— Pe Asmeru, te#ai aventurat în pădurea întunecată sau ai rămas în lumină, cu Forţa ca însoţitor şi aliat?
— Nu am avut nici o destinaţie în minte în afară de a merge unde mă îndrumă Forţa.
— Atunci, ai primit răspunsul.
Obi#Wan se întoarse cu faţa la câmpul de stele.
— Lorzii Sith au fost înaintea vremurilor maestrului Yoda, nu, maestre?
Qui#Gon aproape zâmbi.
— Nimic nu a fost înaintea vremurilor maestrului Yoda, Padawan.
Obi#Wan se întoarse şi se uită spre cabina de la prora.
— Maestre, despre Cindar...
— Nu, nu am deloc încredere în el.
— Atunci de ce am venit la Karfeddion?
— Trebuie să începem de undeva, Obi#Wan. Cu timpul, chiar şi minciunile lui Cindar vor trăda adevăratele lui intenţii.
— La timp ca noi să#l împiedicăm pe căpitanul Cohl să facă ce l#a pus Havac să facă?
— Asta nu pot spune, Padawan.
Tocmai atunci, Cindar apăru pe lângă ei şi privirea îi căzu pe mantiile Jedi şi săbiile de lumină scoase.
— N#o să vă simţiţi dezbrăcaţi fără ele?
Obi#Wan se întoarse de la consolă cu faţa la el.
— Vrem să fim siguri că facem impresie greşită.
— Bun plan, zise niktoul. Mai ales că şi eu sunt nou pe Karfeddion şi habar nu am de unde să începem să#i căutăm pe Cohl sau pe Havac.
Qui#Gon se uită la el.
— Nu#ţi face griji despre asta. Bănuiesc că deja avem un punct de pornire.
Cu nava în terminalul de andocare, Qui#Gon, Obi#Wan şi Cindar coborâră pe rampă şi începură să facă cercetări la unele dintre tavernele şi cafenelele rău famate care înconjurau astroportul. Nu ajunseseră la douăzeci de metri de navă, când doi tehnicieni de întreţinere îi opriră la ieşirea în stradă.
— Şoimul#Liliac, da? îl întrebă cel mai înalt dintre ei pe Qui#Gon.
Acesta îl privi pe bărbat în ochi.
— Cine întreabă?
— Fără supărare, căpitane, zise celălalt, arătându#şi mâinile pătate de unsoare într#un gest împăciuitor. Nu voiam decât să#ţi spunem că tocmai l#ai pierdut.
Qui#Gon începu să spună ceva, dar se gândi mai bine.
— Tocmai l#am pierdut?
— A decolat cu vreo două ore în urmă, răspunse cel înalt, cu un echipaj complet şi un cargobot corellian obosit.
— Oh, nava aia, spuse Qui#Gon.
Cel mai scund dintre tehnicieni luă o expresie conspirativă.
— Voi trei faceţi parte din misiunea asta pe Eriadu?
— Tu ce crezi? întrebă retoric Qui#Gon.
Cei doi tehnicieni schimbară priviri pline de înţeles.
— Nu se întâmplă să mai ai nevoie de vreo două mâini de ajutor, căpitane? întrebă înaltul.
Qui#Gon se prefăcu că îi cântărea.
— Nu am nevoie de tehnicieni. Ce alte talente mai aveţi?
— La fel ca aceia cu care a plecat Cohl, căpitane, spuse înaltul tot mai sigur. Arme grele şi uşoare, arme de luptă corp la corp, explozivi, ce doreşti.
— Războaie mici şi revoluţii, zise şi celălalt, entuziasmat.
Qui#Gon dădu din cap.
— O să#i trimit vorbă căpitanului Cohl.
Cel mai mare îşi înghionti nerăbdător partenerul.
— Mulţumim mult, căpitane.
— Ne puteţi spune ce s#a pus la cale? întrebă celălalt. Doar ca să ştim cum să ne pregătim?
Qui#Gon scutură hotărât din cap.
Cel mai înalt se încruntă.
— Înţelegem. Doar că am auzit că este o misiune de exterminare.
Qui#Gon nu spuse nimic, într#un fel hotărât, cu o faţă neutră.
— Ei, ştii unde să ne găseşti, căpitane, spuse cel mai scund.
Qui#Gon îi lăsă să înainteze câţiva paşi către ieşire înainte de a striga.
— Apropo, Havac era cu el?
În mod clar, întrebarea îi zăpăci.
— Nu ştim numele, căpitane, răspunse cel mai scund dintre ei. Doar Cohl, amicul lui rodian şi cei pe care i#a angajat Cohl.
Celălalt rânji cu toată gura.
— Şi femeia.
Qui#Gon ridică din sprâncene.
— Deci era şi ea acolo.
Înaltul hohoti scurt.
— Dacă frumuseţea ar putea ucide; da, căpitane?
Qui#Gon nu#i aruncă nici măcar o privire lui Obi#Wan până când perechea ieşi din terminalul de andocare. Însă până atunci, Cindar deja îşi făcuse mutarea.
— Eşti tare norocos, zise umanoidul, ţinându#i pe amândoi în cătarea pistolului.
— Nu de unde stau acum, spuse Qui#Gon.
— Nu trebuia să auzi nimic din astea, continuă Cindar. Nu am ştiut nimic despre venirea lui Cohl pe Karfeddion.
— Deci asta era doar ca să ne ţii departe de Eriadu?
Cindar rânji batjocoritor.
— Da, şi aici se termină, Jedi. Păcat că v#aţi lăsat săbiile de lumină la bord.
Qui#Gon îşi încrucişă braţele.
— Ce ţi#a dat curaj să îţi scoţi pistolul şi să te dai în vileag?
— Ha?
Obi#Wan trimise un sunet slab spre navă şi Cindar se întoarse iute. Când reveni la cei doi Jedi, aceştia se mişcaseră.
Zărindu#l pe Obi#Wan la zece metri în dreapta lui, Cindar trase o rază de laser, dar Qui#Gon chemă Forţa să îi împingă lui Cindar mâna în care ţinea arma, iar proiectilul se duse aiurea. În aceeaşi clipă, Obi#Wan sări peste capul lui Cindar, aterizând direct în spatele lui.
Cindar se întoarse pe călcâie, gata să tragă.
Obi#Wan lovi circular cu piciorul în faţă, zburându#i lui Cindar pistolul din mână. Ghemuindu#se brusc, se răsuci pe un picior, secerându#i picioarele adversarului.
Umanoidul solid căzu greoi pe o parte, însă ţâşni agil în picioare şi începu să avanseze, executând combinaţii de lovituri cu pumnii şi picioarele, pe care Obi#Wan le pară cu antebraţele şi cu gambele.
Frustrat, Cindar îl cuprinse pe Obi#Wan în braţe, doar că se îmbrăţişă singur când Obi#Wan se făcu mic şi scăpă. Dezechilibrat, Cindar se împletici în faţă şi se izbi de unul dintre trenurile de aterizare ale Şoimului#Liliac.
Obi#Wan sări şi ateriză.
Cindar atacă – dar cu un scop ascuns.
Anticipând următorul salt al lui Obi#Wan, umanoidul se opri brusc, apoi lovi puternic cu piciorul din întoarcere. Nimerit în piept în timp ce ateriza, Obi#Wan fu proiectat de forţa loviturii, făcu roata într#o parte şi ateriză pe ambele picioare, cu faţa la Cindar. Umanoidul atacă încă o dată, primind impactul saltului mortal brusc al lui Obi#Wan drept în bărbie.
Ameţit, Cindar se clătină în spate, oprindu#se în acelaşi tren de aterizare. Eschivând următoarele lovituri ale lui Obi#Wan cu înclinări şi răsuciri, se lăsă pe vine şi îl apucă brusc de gleznă pe acesta. Însă Obi#Wan se depărtă iar, făcând un salt pe spate.
Oprirea scurtă a luptei era tot ce îi trebuia lui Cindar. Dintr#un toc de la gleznă scoase un pistol de rezervă.
Prima rază de laser atinse piciorul lui Obi#Wan şi îl făcu să cadă într#un genunchi. Qui#Gon apăru din senin şi îl scoase din calea celei de a doua. Proiectile compacte de lumină energizată ţâşniră prin terminal, sărind din pereţi şi tavan.
Cindar încerca să#i urmărească pe Jedi, dar aceştia se mişcau prea repede pentru el. Următoarele raze ricoşară din burta Şoimului#Liliac şi reveniră nebuneşte spre el din podea.
Apoi focurile încetară.
Stând nemişcat în faţa lui Qui#Gon şi a lui Obi#Wan, Cindar avea o privire pierdută şi gura strâmbată într#un rictus de surpriză. Când se prăbuşi cu faţa în jos, văzură arsura unei raze de laser care nimerise ricoşând în centrul spinării lui.
Qui#Gon se aplecă asupra lui şi îi verifică semnele vitale.
— Ne#a spus tot ce putea.
Obi#Wan se ridică de pe podea, cruţându#şi piciorul rănit.
— Şi acum, maestre? întrebă el.
Qui#Gon făcu un semn din cap spre Şoimul#Liliac.
— Ne întrecem cu căpitanul Cohl spre Eriadu.
— Karfeddion? întrebă uluit Yoda. În altă căutare este?
Saesee Tiin îi aruncă o privire lui Yaddle înainte de a răspunde.
— Nu alta decât căutarea care l#a preocupat în ultima lună.
Yoda îşi duse degetul arătător la buze, închise ochii şi clătină din
cap consternat.
— Din nou, căpitanul Cohl.
Unsprezece dintre cei doisprezece membri ai Consiliului Jedi erau adunaţi în turnul lor înalt, iar soarele dispărea pe după cuba vestică a Coruscantului într#o explozie de culori. Scaunul lui Adi Gallia era gol.
— Lui Qui#Gon nu#i stă în fire să sfideze dorinţele ferme ale Consiliului şi ale Cancelarului Suprem, zise Plo Koon.
Yoda deschise brusc ochii şi îşi ridică toiagul.
— Nu. Lui Qui#Gon în fire îi stă. Întotdeauna înainte, Forţa Vie. După acţiunile lui Qui#Gon viitorul se va modela. Scutură iar din cap.
— Singurul pericol real este dacă face ceva care să mărească şi mai mult ruptura dintre Republică şi sectorul Senex, spuse Oppo Rancisis. Mă tem că evenimentele de pe Asmeru deja l#au pus pe Cancelarul Suprem Valorum într#o poziţie nepotrivită.
— La momentul oportun, adăugă Even Pieli, Vandron şi celelalte case nobiliare din Senex ar putea arăta spre Asmeru ca la un exemplu de sfidare de către Republică a sectoarelor auto#guvernate. Scopul lui Valorum de a creşte încrederea în Republică a sistemelor îndepărtate ar fi subminat.
Mace Windu deschise gura să răspundă, când Ki#Adi#Mundi ieşi din turbolift.
— Îmi cer iertare că intervin, maestre Windu, spuse cereanul, dar am primit un mesaj urgent de la Qui#Gon Jinn.
— Ce transmite? întrebă Mace Windu.
— El şi Obi#Wan se îndreaptă spre Eriadu în Şoimul#Liliac.
Yoda căscă ochii într#o demonstraţie teatrală de surprindere.
— Căpitanul Cohl, Qui#Gon a devenit!


Ca port comercial, Eriadu era obişnuit să îşi vadă cerurile poluate pline de nave. Summitul comercial, totuşi, stabili un nou record de trafic, atât în atmosferă, cât şi pe orbită.
Printre miile de nave ancorate deasupra părţii luminate a planetei era acum un cargobot corellian uzat, aflat în atenţia unei nave de patrulare puternic înarmată, purtând emblema Oficiului Vamal şi de Imigraţie Eriadu. Între patrulă şi cargobot se mişca o mică navă cu un singur sett de aripi, de două ori mai mare decât un vânător spaţial standard.
Rella şi Boiny urmăreau pe unul dintre videcranele de la tribordul cargobotului cum nava se apropia. Îmbrăcaţi la fel, cu cizme până la genunchi, salopete, veste şi pălării moi cu boruri mici, arătau ca nişte călători spaţiali veterani.
— O facem ca la carte, spuse Rella. Funcţionarii vamali nu sunt învăţaţi să fie urâcioşi, aşa s#au născut ei. Se uită la Boiny. Vrei să mai repetăm?
Rodianul clătină din cap.
— Mă iau după tine.
Merseră la camera de presurizare de la tribord şi aşteptară să se deschidă. Curând, trei oameni în uniforme ţipătoare veniră la bord, însoţiţi de un patruped saurian nervos dotat cu o zgardă electronică. Animalul scotea limba din gura ca o tăietură, lingând în gol.
Aproape la fel de înalt ca Rella, inspectorul#şef era o femeie zveltă, cu pielea deschisă la culoare. Părul blond era bine tras pe spate şi împletit într#o coadă lungă.
— Duceţi#l pe Chak la pupa şi porniţi de acolo, le comandă ea celor doi însoţitori. Nu#l grăbiţi. Marcaţi tot ce#i atrage atenţia ca să ne ocupăm separat de acestea.
Cei doi agenţi vamali şi animalul se îndreptară spre partea din spate a navei. Şefa se uită după ei, apoi îi urmă pe Rella şi pe Boiny în cabina de la prora.
— Documentele de transport, ceru ea, întinzând mâna spre Rella.
Rella scoase un datacard din buzunarul de la piept şi îl puse în
palma femeii. Şefa introduse cardul într#un cititor portabil şi cercetă ecranul mic al aparatului.
De la pupa se auzi brusc un mârâit. Inspectoarea se uită peste umăr.
— Cred că animalul vostru a mirosit ceva urât la noi în bucătărie, zise Boiny pe un ton glumeţ.
Expresia aspră a femeii rămase neclintită.
— Nu înţeleg nimic, spuse ea după o clipă, arătând cu degetul spre ecranul cititorului. O privi bănuitoare pe Rella. Căpitane, ce transportaţi exact?
Rella îndreptă un pistol spre ea.
— Necazuri.
Ochii femeii se măriră. Zgomotele din spatele ei o făcură să se mai uite o dată peste umăr. Doi oameni robuşti şi un gotal răspunseră surprinderii ei evidente cu rânjete ameninţătoare.
— Îi ţinem pe ceilalţi doi la pupa, spuse Lope. Animalul e mort.
— Bună treabă, zise Rella, dezarmând#o cu îndemânare pe şefă.
Împungând#o pe femeie cu pistolul în coaste, o îndemnă spre
consola de comunicaţii a cargobotului.
— Vreau să îţi alertezi nava, spuse Rella în timp ce mergeau. Spune#i cui e la conducere că ai descoperit o încărcătură de contrabandă şi că ai nevoie imediat de întregul echipaj de inspecţie.
Femeia încercă să scape din strânsoarea Rellei, însă aceasta o prinse şi mai puternic şi o împinse în scaunul consolei de control.
— Fă#o, comandă Rella.
Femeia ezită, apoi se supuse, resemnată.
— Întregul echipaj? întrebă neîncrezător cineva de pe nava de patrulare. Aşa de grav e?
— Aşa de grav e, spuse şefa în microfonul consolei.
Rella închise comunicatorul şi făcu un pas în spate pentru a o măsura pe inspectoare.
— O să am nevoie de uniforma ta.
Femeia se holbă la ea.
— Uniforma mea?
Rella o bătu încetişor pe umăr.
— Bravo, fata. Se întoarse către Boiny şi ceilalţi. Postaţi#vă lângă camera de presurizare şi pregătiţi#vă să primiţi musafirii.
Mercenarii îşi verificară pistoalele cu laser şi plecară în grabă.
Nici cincisprezece minute mai târziu, şi purtând acum uniforma inspectoarei, Rella intră pe puntea navei de patrulare şi cercetă instrumentele. În spatele ei venea şefa, în sarcina lui Boiny, purtând cătuşe paralizante la încheieturi şi veşmintele de călător spaţial ale Rellei.
Boiny o îndemnă pe femeie să se aşeze în scaunul copilotului, apoi îşi apăsă degetul arătător cu ventuză în vârf; de o biluţă de comunicaţii din urechea ei dreaptă.
— Lope vrea să ştie ce decizie să ia în legătură cu echipa de inspecţie, îi spuse el Rellei.
Ea răspunse în timp ce studia instrumentele.
— Spune#i să#i închidă în cala de la pupa a cargobotului.
Se strecură în scaunul pilotului şi îl reglă după placul ei. Rella porni matricea de comunicaţii şi se întoarse cu faţa la şefă.
— Trimite un mesaj că aduci un transport de marfă confiscată prin puţul gravitaţional. Spune că vrei ca acesta să fie transferat în clădirea vămilor pentru o inspecţie imediată şi că vrei să te aştepte nişte sănii plutitoare.
Femeia surâse.
— Nu respectă procedura. Nu o să mă asculte.
Reia zâmbi.
— Mersi de avertisment. Dar o vor face de data asta, pentru că oamenii de la clădirea vămilor sunt din echipa mea. O lăsă o clipă să înţeleagă. Uită#te urât la mine cât vrei, şefo, dar, în cele din urmă, o s#o faci.
Femeia se aplecă spre microfon, în mod clar sperând să iasă la iveală că Rella se înşela. Însă după ce ascultă transmisiunea, vocea de la celălalt capăt răspunse:
— O să pregătim săniile plutitoare.
Şefa continua să se uite urât la Rella.
— Crezi că nimeni nu ştie că am venit la bordul navei voastre?
— Sunt conştientă de asta, zise Rella. Dar nu avem nevoie de o zi întreagă ca să terminăm ce vrem să facem.
Legă centurile scaunului în care stătea inspectoarea în aşa fel, încât aceasta abia se putea mişca. Apoi primi o bandă adezivă de la Boiny şi o lipi de gura şefei.
— Stai liniştită o vreme, spuse Rella, lăsându#se pe vine pentru a o privi în ochi pe femeie. Venim repede.
Ea şi Boiny merseră la pupa la micul compartiment din spate al navei de patrulare. Cohl şi mercenarii erau deja acolo, înghesuiţi printre şase tuburi de marfă de câte doi metri înălţime, care fuseseră aduse de pe cargobot. Cu toţii purtau măşti de reciclare a aerului şi costume extravehiculare cu veste întărite metalic pe dedesubt.
— Chiar e necesar? îl întreba unul dintre oameni pe Cohl, făcând semn spre tuburile de marfă puse în picioare.
— Înţeleg că ai prefera să#ţi croieşti drum prin vamă cu arma în mână, nu?
— Nu, căpitane, răspunse bărbatul ursuz. Doar că nu îmi plac locurile strâmte.
Cohl râse cu tristeţe.
— Obişnuieşte#te. De acum nu o să fie decât locuri strâmte. Acum, treci înăuntru.
Fără tragere de inimă, omul deschise capacul îngust al tubului de marfă şi se strecură înăuntru.
— E ca într#un sarcofag aici!
— Atunci, bucură#te că eşti în viaţă, zise Cohl, închizând uşiţa de afară.
Cu o repulsie asemănătoare, ceilalţi începură să se ascundă şi ei.
— Şi tu, Cohl, spuse Rella.
— Păcat că nu pot să te însoţesc şi eu, căpitane, zise Boiny zâmbind.
Cohl se încruntă.
— Eşti norocos că a fost un rodian în echipa de inspecţie, altfel te puneam să împarţi o cutie cu Lope. Se întoarse spre Rella. Nu ştiu exact cum ne#ar fi ieşit asta fără ajutorul tău.
Ea îl privi printre gene.
— Lasă, Cohl. Nu vreau decât să scăpăm întregi de aici.
El intră în tub.
— Serios. Nu te merit.
— Ăsta e primul lucru adevărat pe care l#ai spus. Dar aşa sunt eu. Se întinse în tub pentru a strânge gulerul costumului spaţial al lui Cohl. Nu vrem să răceşti.
Cohl rânji la ea.
Închise tubul de marfă şi se uită la Boiny.
— Pregăteşte nava pentru a părăsi orbita.
După cum fusese promis, şase sănii plutitoare aşteptau nava vămii când aceasta atinse astroportul scump al lui Eriadu.
Imobilizată acum doar de cătuşele paralizante, inspectoarea fu prima care ieşi din nava de patrulare. Aruncă o privire operatorilor umani şi extratereştri ai săniilor plutitoare şi inspiră scurt.
— Cine sunteţi voi? întrebă ea complet consternată.
— Nu vrei să ştii, spuse Rella din spatele ei.
Îi făcu un semn lui Boiny, care lipi o seringă de gâtul femeii şi îi injectă o doză de lichid limpede. Pe loc, femeia se prăbuşi în braţele lui Boiny.
— Bag#o într#unul dintre tuburile de mărfuri, zise Rella. O luăm cu noi să o punem la păstrare.
Sări pe una dintre săniile plutitoare.
— Trebuie să lucrăm rapid, preveni ea contingentul de terorişti de la sol al lui Havac. În curând, cargobotul va fi descoperit şi percheziţionat.
Rella merse pe una dintre plăcile cu elevatoare repulsoare către trapa de la pupa a navei de patrulare, care era deja deschisă. Acolo sări în compartimentul din spate şi bătu în suprafaţa mată a containerului lui Cohl.
— Mai e puţin, spuse ea încet.
După ce containerele ca nişte sarcofage fură încărcate, flota de sănii plutitoare înaintă pe pavajul de durbeton al astroportului către depozitul vămii, unde şi mai mulţi dintre teroriştii lui Havac păzeau uşile culisante.
Din toate părţile, navele soseau şi decolau. Mai aproape de terminalele astroportului, pasagerii debarcau din navetele care#i purtaseră de la transportoarele ancorate pe orbită. Droizi PK şi de protocol erau peste tot, la fel şi echipe de agenţi de securitate, aşteptând să faciliteze trecerea rapidă a diplomaţilor şi a demnitarilor pe la biroul de imigraţie. Îngrămădite în lungul perimetrului protejat cu garduri paralizante, gloate de demonstranţi îşi declarau nemulţumirea, intonând sloganuri şi fluturând pancarte scrise la repezeală. Săniile plutitoare se scurseră în depozit într#un singur şir, uşile culisante închizându#se în urma lor. Imediat, piloţii umanoizi şi extratereştri începură să desfacă tuburile, care se deschiseră cu un şuierat.
Cohl ieşi din sarcofagul său, îşi scoase masca de respirat şi sări pe podeaua acoperită cu rumeguş, privind în jur în aşteptare. Locul mirosea a eşapament de navă spaţială şi a hidrocarburi.
— Punctual ca întotdeauna, căpitane, spuse Havac, în timp ce un grup format din oamenii lui ieşea de după o palisadă făcută din cutii de marfă puse una peste alta. Purtând o pălărie colorată şi o eşarfă care îi lăsa doar ochii neacoperiţi, militantul Frontului Nebula porni acum spre săniile plutitoare nemişcate, oprindu#se brusc atunci când o văzu pe Rella.
— Parcă te retrăsesei.
— Am avut o pierdere de memorie, îi spuse ea. Dar sunt pe cale să îmi revin.
Havac măsură din ochi mercenarii adunaţi şi se întoarse către Cohl.
— O să respecte ordinele?
— Dacă#i hrăneşti regulat, zise Cohl.
— Ce facem cu asta? întrebă Lope arătând spre inspectoarea#şefă încă inconştientă.
— Las#o acolo, răspunse Havac. Ne ocupăm noi de ea. Se învârti spre Cohl. Căpitane, dacă mă urmezi, poţi să îţi închei rolul.
— Mie#mi convine, spuse Cohl.
Havac se uită la Lope şi la ceilalţi.
— Restul, aşteptaţi aici. Vă informez când mă întorc.



va urma
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu