duminică, 26 iulie 2015

Lumină pusă în sertar...


Shanti Nilaya








De când mă știu, eu mă știu vie
Și singură îmi scriu scrisori-
Poate că nu va fi să fie
Altcineva să-mi pună flori,



ori plic pe pragul de la ușă!
...Cum râd acum, nici n-ai habar
Tu, foaie albă, albă tușă,
Lumină pusă în sertar...



De te-o găsi barem norocul
Ca ochii-mi verzi să te citească
Într-un cândva, în care jocul
Uitat va fi, aripi să-ți crească,



și să te crezi sub raza pleoapei
- scăldată-n lacrima uimită-
Adevarată, o scrisoare
Cu nuferi albi, jos, iscălită!



Mai mult, secundă de-amăgire
Când gândul ăsta va fi șters,
Să crezi c-o pagină-a Iubirii
Dintotdeauna, mai ales,



ai fost !... Prezența ta îmi trece
În fiecare dimineață
Cum mi te-aduce vremea rece,
Prin gând pictat, cu flori de gheață;



Un cânt de liră-ți e surâsul,
Scrisoare mie..., n-ai habar,
Că ești numai o partitură

de vis... Lumină-ntr-un sertar!














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu