duminică, 19 iulie 2015

Mantia Inselaciunii (22)


James Luceno




O planetă formată din continente neregulate şi mări înguste, Eriadu, gri ca ardezia, încercase de mult să fie un Coruscant al Inelului Exterior. Scopul fusese promovat prin intermediul poziţiei alese a lui Eriadu în inima sectorului Seswenna, la intersecţia Căii Hydiene cu ruta comercială Rimma. Dar dacă pe Coruscant majoritatea fabricilor şi turnătoriilor era ţinută în anumite zone, pe Eriadu industria domnea peste tot, poluând aerul, pământul şi marea cu deversările neîntrerupte de produse derivate toxice. Mai rău, în timp ce planeta era prosperă în comparaţie cu vecinii ei, legiuitorii lui Eriadu rămâneau mai interesaţi de dezvoltarea necontrolată decât de investirea în purificatoarele atmosferice de apă şi în sistemele de colectare a gunoaielor care făceau Coruscantul locuibil.
Oraşul principal al planetei era în emisfera sudică. Un port la mare prosper, care se dezvoltase în jurul gurii de vărsare a unui fluviu important, se întindea pe aproape o sută de kilometri spre interiorul continentului, desfăşurându#se pe malurile unui golf în formă de deget la vest şi căţărându#se pe dealurile odată bine împădurite care se înălţau în spatele lui.
Din spatele limuzinei cu elevatoare propulsoare, protejată de un ecran de energie care îl purta pe lângă mulţimea de demonstranţi de la Astroportul Eriadu, Valorum bănuia că, odată, oraşul trebuie să fi fost un peisaj minunat.
Acum era o vizuină întunecată cu domuri înclinate, alei înguste, arcade şi turnuri înalte şi pieţe în aer liber, înţesate de negustori cu turbane, femei acoperite cu văluri, bărbaţi bărboşi trăgând din muştiucele narghilelelor bolborositoare şi animale de povară cu şase picioare, încărcate cu marfă, concurând pentru spaţiu cu speedere de teren ruginite şi sănii repulsoare îmbătrânite.
Valorum nu se putea abţine să se gândească la Eriadu ca la un revers prăfuit şi părăsit al lui Theed, capitala lui Naboo.
Hărmălaia vocilor şi a vehiculelor aproape răzbătea prin geamurile fumurii antifonate ale limuzinei lui, deşi multe dintre străzile oraşului fuseseră golite pentru trecerea sa. Traficul fusese deviat şi aproape la fiecare intersecţie erau postaţi droizi şi personal de securitate. Cetăţenilor li se permitea să privească de pe trotuarele înguste, însă oricine era prins trăgând cu ochiul de la vreun etaj superior sau de pe vreo pasarelă risca să fie împuşcat de către lunetiştii judiciari aflaţi pe acoperişuri şi mergând pe speedere pe deasupra convoiului plutitor al delegaţiei Coruscantului.
Mai înainte, Valorum aflase că de la astroport fuseseră trimise câteva coloane false şi că traseul pe care convoiul său îl urma prin oraş fusese modificat în ultima clipă, pentru a împiedica atacurile premeditate.
Pentru trupa protectoare de judiciari, Gărzi Senatoriale şi droizi de securitate, el era cunoscut sub numele de cod "Marfa". După decizia de a trimite jumătate din trupa suplimentară de Cavaleri Jedi pe Asmeru, pentru a rezolva criza de acolo, şefii detaliilor de securitate ceruseră ca Valorum să accepte să poarte un implant temporar pentru ca ei să ştie tot timpul unde se afla.
Era o ironie că el stătea în lumina reflectoarelor, când întreaga idee a summitului comercial fusese de a concentra atenţia asupra planetelor din Inelul Exterior. Totuşi, era bucuros că avusese destulă minte pentru a#l asculta pe senatorul Palpatine să continue întâlnirea la nivel înalt aşa cum era plănuită, în ciuda a ceea ce se întâmpla în sectorul Senex.
O ironie în plus era faptul că familia Valorum jucase un rol în poluarea atmosferei lui Eriadu, ca şi în distrugerea ei, prin intermediul bilelor imense de foc ce ţâşneau periodic din furnalele fabricilor care dominau mahalalele oraşului.
Contribuţia familiei era un concern de transport şi de construire a navelor spaţiale, aflat pe orbită şi în câteva clădiri de la sol. În privinţa producţiei, firma nu era în aceeaşi grupă cu TaggeCo şi alte companii gigant, iar în termeni de transport nu putea concura cu Transporturi Duro, cu atât mai puţin cu Federaţia Comercială. Dar, mulţumită în parte numelui Valorum, compania reuşise întotdeauna să aibă profit.
Rudele de pe planetă ale lui Valorum îi oferiseră casele şi conacele lor impresionante să le folosească pe durata vizitei, dar, încă o dată, urmase o sugestie a senatorului Palpatine, aceea de a sta în casa guvernatorului#locotenent de sector, care era o cunoştinţă a lui Palpatine.
Numele guvernatorului#locotenent era Wilhuff Tarkin, iar despre locuinţa lui se spunea că dădea spre apele albastre artificiale ale golfului.
Despre Tarkin se zvonea că era un bărbat ambiţios, cu idei grandioase, şi că, în această privinţă, vila lui de la malul mării nu dezamăgea.
De aceleaşi dimensiuni cu cele ale verilor bogaţi ai lui Valorum de pe Eriadu, casa era un amestec ostentativ al stilurilor clasic al Nucleului şi ornamentat al Inelului Mijlociu, care se prezenta cu spaţii interioare uriaşe, acoperite cu domuri, coloane aurite şi podele de piatră lustruite până la o strălucire de lichid. Totuşi, exista ceva impersonal la camerele uriaşe, cu tavan înalt, şi la colonadele impresionante. Era ca şi cum mobilierul scump şi operele de artă înrămate erau doar pentru a fi arătate, pe când ceea ce ar fi preferat proprietarul, de fapt, era sclipirea antiseptică a unui cargobot capabil de zbor.
Valorum fu condus în vilă de o încercuire de Gărzi Senatoriale. Tot sub escortă mergeau Sei Taria şi doisprezece membri ai delegaţiei Coruscantului la întâlnirea la nivel înalt. În urma lor, veneau Adi Gallia şi alţi trei Jedi, care fuseseră de acord cu cererea lui Valorum de a rămâne cât mai nebăgaţi în seamă.
Odată ajunşi înăuntru, gărzile îi lăsară lui Valorum un pic de spaţiu, însă doar pentru că fiecare invitat şi fiecare droid servitor fuseseră scanaţi cu mult înaintea sosirii lui. Casa însăşi fusese cercetată de sus până jos de către cei de la securitate, care transformaseră parte din conac în baza lor de control şi de comandă tactică. Lunetiştii stăteau în copaci şi pe parapete, iar navele de susţinere patrulau apele din larg.
O mărturie a priorităţilor conducătorilor lui Eriadu, Sala Seswenna, unde urma să aibă loc summitul, era o structură şi mai elaborată. Un dom de dimensiuni enorme încorona o colină înaltă din centrul oraşului şi se ridica într#un mozaic splendid la o înălţime de două sute şi ceva de metri.
Valorum se aşteptase să fie sărbătorit, însă nu fusese pregătit pentru o adunare aşa de mare. Cu Sei Taria alături, fu anunţat într#o sală de bal plină cu demnitari reprezentând planete de peste tot din
Inelele Mijlociu şi Exterior. Veniseră de pe Sullust, Malastare, Ryloth şi Bespin; câţiva dintre ei îl admirau pe Valorum, dar cu toţii erau dornici să se facă auziţi în problema taxării zonelor libere.
— Domnule Cancelar Suprem, zise cel care pregătise totul, Eriadu este onorat să vă primească.
Guvernatorul#locotenent Tarkin era un om uscat, cu ochi albaştri pătrunzători, obraji traşi şi o gură lipsită de expresie. Avea o frunte înaltă şi osoasă, iar faţa întinsă părea să dezvăluie dimensiunea şi forma fiecărui os de dedesubt. Deja retrăgându#se pe la tâmple, părul său negru era pieptănat drept pe spate şi tăiat cu grijă. Stătea drept şi mândru ca un ofiţer de armată şi împrăştia un aer de degajare aristocratică.
Valorum îşi aminti că auzise despre Tarkin că, de fapt, servise în armată atunci când Eriadu era parte a ceea ce fusese cunoscut drept Regiunile Periferice.
— Senatorul Palpatine a sosit cu dumneavoastră? întrebă Tarkin.
— I#au mai rămas câteva probleme de rezolvat pe Coruscant, răspunse Valorum. Dar sunt sigur că delegaţia lui Naboo va sosi la timp pentru luările de cuvânt de la deschiderea întâlnirii la nivel înalt.
Tarkin îl cercetă făţiş pe Valorum în timp ce păşeau prin sala de bal, mulţimea desfăcându#se în calea lor.
— Sunt rare ocaziile când cineva implicat în politica Republicii părăseşte Coruscantul, continuă Tarkin. E un fel de închisoare, nu? Dacă datoria mi#ar cere vreodată să stau într#un singur loc, cel puţin aş cere să am un spaţiu larg în jurul meu. Descrise un cerc cu braţele lui slabe.
Valorum se forţă să zâmbească.
— Călătoria a fost scurtă şi plăcută.
— Da, dar să părăsiţi Coruscantul şi să veniţi aici... Este nici mai mult, nici mai puţin decât extraordinar.
— Nimic mai puţin decât ce este necesar, zise Valorum.
Tarkin ridică o sprânceană în timp ce se întorcea uşor.
— Necesar poate, dar cu siguranţă nemaivăzut. Şi cred că spune multe despre dorinţa dumneavoastră de a face ceea ce este cel mai bine şi mai drept pentru sistemele îndepărtate. Îşi coborî vocea pentru a adăuga. Sper că nu aţi fost deranjat de revolte.
Valorum se încruntă.
— Nu am observat revolte. Era o mulţime de protestatari la astroport, dar...
— Ah, da. Fireşte, nu puteaţi vedea revoltele deoarece convoiul dumneavoastră a schimbat traseul în ultima clipă.
Valorum nu era sigur cum ar fi trebuit să răspundă.
— Permiteţi#mi să vă spun cât de neliniştiţi am fost din cauza recentului atentat la viaţa dumneavoastră, domnule Cancelar Suprem. Şi totuşi, cred că avem cu toţii problemele noastre locale. Ryloth are contrabandiştii săi, regele Veruna de pe Naboo are detractorii săi, iar Eriadu are Federaţia Comercială şi posibilitatea taxării rutelor comerciale.
Valorum era conştient de unele dintre privirile mai puţin plăcute pe care i le aruncau invitaţii lui Tarkin.
— Veştile despre tentativa de asasinat nu par să#mi fi adus multă simpatie în această încăpere.
Tarkin făcu un semn nepăsător.
— Temerile noastre privind taxarea se învârt în jurul potenţialului de creştere a corupţiei, aşa cum s#a întâmplat întotdeauna când straturi suplimentare de birocraţie au fost aşezate între cei cu putere şi cei fără.
— Dar asta nu înseamnă că preferăm separatismul sau că încurajăm rebeliunea deschisă. Ca alte planete din lungul Rimmei, Eriadu are mulţi susţinători ai Frontului Nebula, dar eu nu sunt unul dintre ei; nici cei din administraţia guvernatorului nu sunt. Ameninţările de insurecţie trebuie întâmpinate cu o forţă centralizată, puternică. Trebuie să profităm de moment şi să lovim.
Tarkin îşi îndulci diatriba cu un hohot prin care se dezaproba.
— Iertaţi frenezia unui umil guvernator#locotenent, domnule Cancelar Suprem. Mai mult, îmi dau seama că nu este în stilul Republicii să răspundă la violenţă cu violenţă.
— Şi eu m#aş fi gândit la fel, până de curând, interveni cineva din apropiere.
Dispreţul şi provocarea se amestecau în vocea feminină, rafinată, iar vorbitoarea era o doamnă în fiecare părticică a ei, de la trena rochiei sale nepreţuite, până la tiara împodobită cu diamante orbitoare.
Tarkin zâmbi subţire în timp ce îi întindea braţul îndoit femeii trupeşe şi o prezentă.
— Domnule cancelar suprem, este plăcerea mea să v#o prezint pe Lady Theala Vandron, din sectorul Senex.
Luat pe nepregătite, Valorum se înroşi, înclinându#şi capul într#o plecăciune curtenitoare.
— Lady Vandron, spuse el fără emoţie.
— S#ar putea să vă intereseze, domnule Cancelar Suprem, că situaţia ostaticilor de pe Asmeru a fost, să zicem, rezolvată.
— Asmeru? întrebă Tarkin. Ce este asta?
Valorum îşi recăpătă iute cumpătul.
— Republica a trimis o delegaţie de pace formată din judiciari şi Jedi pentru a se confrunta cu agenţii Frontului Nebula aflaţi acolo.
Tarkin îl privi pieziş.
— Să se confrunte sau să îi reţină?
— Oricare acţiune ar fi fost mai potrivită.
Lui Tarkin i se lumină faţa când înţelese.
— Deci de aceea câţiva judiciari şi Jedi au fost luaţi de pe Eriadu. Ei, oricum, se pare că politicile noastre nu sunt atât de antietice, până la urmă, domnule Cancelar Suprem.
— În baza unei tentative de asasinat, domnul Cancelar Suprem acţionează direct într#un spaţiu care nu aparţine Republicii, spuse Lady Vandron uitându#se la Tarkin. Suntem datori să îl respectăm pentru disponibilitatea de a se aventura atât de departe de casă în asemenea vremuri grele.
Valorum acceptă complimentul stângaci cu rezervă politicoasă.
— Fiţi siguri, doamnă, şi domnule guvernator#locotenent Tarkin, Coruscantul este pe mâini bune.
Deşi Valorum nu se bucura de un sprijin unanim nici chiar pe Coruscant, absenţa lui se simţea, mai ales în districtul guvernamental, unde o urmă de răutate plutea în aer.
Membrii Senatului Galactic îşi luau liber cât se desfăşura întâlnirea la nivel înalt. Dar câţiva mai sârguincioşi se prezentară la birourile lor din clădirea Senatului, măcar pentru a recupera munca rămasă în urmă.
Bail Antilles era unul dintre ei.
Petrecuse dimineaţa schiţând o propunere care ar fi scăzut tensiunile comerciale dintre Alderaanul său de baştină şi vecina Delaya. Când se întrerupse pentru prânz, nu se mai gândea la altceva decât la un pahar mare cu bere Gizer la restaurantul lui preferat de lângă clădirea Instanţelor. Însă politica îi zădărnici planul sub forma senatorului Orn Free Taa, care îl opri pe cel mai public coridor al senatului.
Corpolentul twi'lek mergea pe o sanie plutitoare.
— Pot să plutesc alături de dumneavoastră pentru o clipă, domnule senator Antilles? întrebă el.
Antilles făcu un gest de aprobare.
— Ce este? zise el, evident iritat.
— Ca să trec direct la subiect, nişte informaţii destul de interesante şi#au găsit drumul spre mine. M#am gândit să le aduc la cunoştinţa senatorului Palpatine, dar el mi#a sugerat că dumneavoastră, ca preşedinte al Comisiei de Activităţi Interne, aţi fi cel cu care ar trebui să vorbesc.
Antilles începu să protesteze, apoi oftă resemnat.
— Spune#ţi, domnule senator.
Cozile de cap groase ale lui Taa fremătară uşor de nerăbdare.
— După cum ştiţi, am fost numit de curând la Comisia de Alocaţii şi, în această calitate, am căutat printre precedente şi legi pentru propunerea domnului Cancelar Suprem Valorum de taxare a zonelor libere. În mod clar, o astfel de taxare va avea consecinţe şi ramificaţii neanticipate, dar sperăm să prevenim corupţia imaginând scenarii despre ce este posibil să se întâmple, dacă propunerea va trece de votul în Senat.
— Sunt sigur că da, mormăi Antilles.
Taa acceptă sarcasmul cu uşurinţă.
— Domnul Cancelar Suprem a afirmat că doreşte ca un procent din aceste venituri obţinute prin taxarea rutelor comerciale – până la urmă, a Federaţiei Comerciale – să fie alocat ajutoarelor sociale şi tehnologice pentru lumile din Inelele Mijlociu şi Exterior care ar putea fi afectate negativ de taxare.
— Totuşi, aceasta dă naştere unei dileme. Dacă proiectul este ratificat şi Federaţia Comercială este forţată să cedeze o parte din controlul pe care îl deţine asupra căilor spaţiale, multe concerne de transporturi mai mici vor profita – nu doar ca rezultat al nou#createi pieţe competitive, ci şi din acele reduceri de taxe rezervate pentru dezvoltarea sistemelor îndepărtate.
Antilles lăsă să i se vadă nedumerirea.
— Nu sunt sigur că înţeleg dilema.
— Ei, atunci, permiteţi#mi să ilustrez un caz anume. Baza de date a Comisiei Alocaţiilor a făcut o căutare după corporaţiile din Inelul Exterior îndreptăţite să beneficieze de pe urma taxării şi a verificat rezultatele cu datele de la Comisia de Distribuire a Fondurilor, din care, de asemenea, fac parte. Din lista de mii de corporaţii, un concern a fost scos în evidenţă: un concern de transporturi aflat pe Eriadu care a primit o infuzie bruscă şi, aş putea adăuga, substanţială de capital.
— Asta nu mă surprinde, zise Antilles. Investitorii atenţi fac acelaşi lucru pe care îl face şi comisia dumneavoastră, doar că ei caută oportunităţi financiare.
— Exact, spuse Taa. Speculaţie. Dar, în acest caz, dilema apare din faptul că acel concern este deţinut de rude ale Cancelarului Suprem Valorum.
Antilles se opri şi se întoarse către twi'lekul plutitor.
Taa arătă palmele mâinilor sale mari.
— Lăsaţi#mă să spun foarte clar că nu sugerez o ilegalitate din partea domnului Cancelar Suprem. Cu siguranţă ştie că oricine cu informaţii privilegiate despre propuneri legislative sau contracte de construcţii şi altele asemenea este obligat prin statutul 435, substatutul 1759 al Legii Proprietăţilor Adăugite, să se abţină de la a profita de pe urma acestor cunoştinţe prin investiţii sau prin alte mijloace.
Antilles miji ochii.
— Dar sugeraţi ceva tocmai nesugerând.
Taa clătină din cap.
— Doar mi se pare curios că domnul Cancelar Suprem nu a adus acest aparent conflict de interese în atenţia Senatului. Am încredere că dilema va dispărea odată ce vom stabili originea investiţiei şi vom fi satisfăcuţi că nu există nici o legătură între acei investitori şi domnul Cancelar Suprem Valorum.
— Aţi aflat ceva? întrebă Antilles.
— Acesta este încă un lucru ciudat, zise Taa. Cu cât mai adânc sap după sursă, cu atât mai multe fundături întâlnesc. Este aproape ca şi cum cineva nu ar dori să se ştie de unde sau de la cine provine investiţia. Lipsa mea de succes este explicată parţial de faptul că îmi lipsesc aprobările necesare pentru a accesa dosarele financiare relevante. Felul de acces la care mă refer cere pe cineva cu o poziţie înaltă. Cineva ca dumneavoastră.
Antilles îl privi fix.
— Presupun că aţi adunat informaţiile pertinente, domnule senator.
Taa îşi stăpâni un zâmbet.
— De fapt, se întâmplă să am o copie la mine.
Îi oferi un cub holografic de date.
Antilles îl luă.
— O să văd ce pot să aflu.



va urma
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu