Sonet...aiurea!

Constantin Moldovan

Poeme n-am mai scris de multă vreme,

Mi s-au albit cuvintele din vers,

Dar nu renunț să-alerg prin Univers

Trecând peste dureri, peste blesteme...

E drumul lung și este mult de mers,

De impostori pământul, încă, geme,

Astfel că, răstignit între dileme,

Voi șterge tot ce merită-a fi șters.

Desigur, viața este minunată,

Mai cred în vis - și-n zbor - ca altădată,

În frumusețea gândului rostit;

Iar celor care, totuși, nu-nțeleg

Cum poți, rănit, rămâne OM întreg,

Le spun atât: mai am de povestit!