Misiune dificila. Jurnal (21)

C.V.R. Schuyler

Luni, 6 august 1945

Declaraţia comună privind rezultatele Conferinţei de la Potsdam

O declaraţie comună referitoare la rezultatele Conferinţei de la Potsdam s-a primit aici vinerea trecută şi, aşa cum era de aşteptat, a fost acceptată atât de guvern cât şi de forţele din opoziţie, ca fiind foarte avantajoasă pentru scopurile proprii. Guvernul vede în această declaraţie o acceptare tacită a actualului guvern român şi se aşteaptă ca reprezentanţii săi să fie primiţi în scurt timp la Londra, când vor începe discuţiile în Consiliul miniştrilor asupra actualului Tratat de pace cu România. Pe de altă parte, forţele de opoziţie, în timp ce-şi exprimă marea satisfacţie în faţa perspectivei semnării mai devreme a unui Tratat de pace, pun un accent deosebit pe acea parte a Declaraţiei, care menţionează purtarea de discuţii cu guverne democratice ale ţărilor satelit. Opoziţia este de părere că aceasta constituie o reformulare a poziţiei anterioare a Marii Britanii şi Statelor Unite faţă de actualul guvern român şi că aici va trebui instaurat un nou guvern, înainte ca la Londra să poată începe convorbiri asupra Tratatului de Pace. Opoziţia este, de asemenea, foarte mulţumită de afirmaţia făcută în Declaraţie conform căreia se aşteaptă ca acum să parvină liber, din toate ţările satelit, relatări ale presei străine, prin care lumea să fie inf ormată în legătură cu starea exactă de lucruri din acele ţări. în conformitate cu această declaraţie, opoziţia aşteaptă cu nerăbdare sosirea primilor corespondenţi de presă din Marea Britanie şi Statele Unite. Până în momentul de faţă, în afară de primirea textului exact al declaraţiei prin radio, nici eu, nici dl Melbourne nu am mai primit vreo altă ştire despre Conferinţă. Incă mai aşteptăm instrucţiuni care să lămurească modul în care trebuie să acţionăm.

Excursie de sfârşit de săptămână la Constanţa

Insoţit de câţiva dintre ofiţerii mei, la sfârşitul săptămânii am făcut o excursie la Constanţa, cu plecarea din Bucureşti vineri după-amiază cu avionul şi întoarcerea luni, la puţin timp după prânz. Am îmbinat utilul cu plăcutul, întrucât o parte a zilei de sâmbătă am petrecut-o plimbându-ne prin Constanţa şi, în special, prin zona docurilor, vizitând vasele „Liberty" şi discutând cu reprezentantul WSA de la Constanţa, lt. Lexow din Marina Statelor Unite. Printre altele, el a avut amabilitatea să se ocupe în prealabil de toate aranjamentele legate de călătoria noastră, inclusiv rezervările la hotel şi celelalte. Sâmbătă după-amiază, şi o parte din ziua de duminică, am mers cu maşina prin regiune, vizitând plaja de la Mamaia, staţiunea Carmen Sylva, Mangalia şi zonele învecinate. Noi am stat la Hotel Belona, pe plaja din Eforie, la vreo 10 mile de Constanţa. Ne-am găsit timp să facem plajă şi să înotăm şi, în general, am petrecut un week-end foarte interesant.

Incercarea de a obţine o întâlnire cu mareşalul Tolbuhin la Constanţa

Aflând că mareşalul Tolbuhin se găseşte la Carmen Sylva, mi-am trimis şeful meu de stat major şi aghiotantul la statul major al acestuia pentru a-i lăsa cartea mea de vizită şi pentru a solicita să-mi acorde o ocazie în care să-i prezint omagiile mele. Acestor ofiţeri li s-a spus că mareşalul Tolbuhin se găsea pentru moment în Constanţa, că i se va transmite mesajul meu şi că, dacă va găsi timpul necesar pentru a mă întâlni pe perioada călătoriei mele, voi fi anunţat de îndată. Nu am primit nici o astfel de înştiinţare, însă mi s-a confirmat măcar faptul că mareşalul Tolbuhin şi-a stabilit statul major în apropierea Constanţei. Deduc de aici că cea mai mare parte a armatei sale se află în realitate în România, pentru o perioadă de timp îndelungată.

Lipsa de eficienţă a operaţiunilor de descărcare la docuri a încărcăturilor Asociaţiei Naţiunilor Unite pentru Asistenţă acordată Refugiaţilor

Când am vizitat portul Constanţa, am găsit acolo şapte nave „Liberty" ancorate la docuri. Din cauza faptului că utilajele pentru descărcare erau disponibile doar pentru cel mult două trei vase, celelalte aşteptau pur şi simplu să le vină rândul. Toate navele aveau încărcături UNRRA cu destinaţia Polonia şi Cehoslovacia, iar descărcarea era organizată de reprezentanţi polonezi şi cehi. Ineficienţa acestei organizări este greu de descris. Sâmbătă nu se derula aproape nici o activitate. Se pare că polonezii şi cehii au mari probleme cu obţinerea de vagoane de cale ferată, macarale pentru descărcare şi alte utilaje, precum şi de salahori. Când obţin vagoanele, nu găsesc oameni, iar când fac rost şi de vagoane şi de oameni, altcineva foloseşte macaralele. Din această cauză se iroseşte mult timp preţios. Cina de duminică am luat-o pe un vas care se găseşte în docuri de mai bine de două săptămâni, timp în care nu s-a făcut nimic pentru descărcarea încărcăturii. Lt. Lexow mi-a spus că intenţionează să întocmească un raport complet referitor la această situaţie.

Situaţia schimbului de valută pentru echipajele navelor

Am mai descoperit şi o situaţie extrem de neplăcută în ceea ce priveşte schimbul de valută. Căpitanii vaselor se pare că nu deţin suficienţi dolari americani în numerar pentru a efectua plăţile parţiale către echipaje, înaintea debarcării; este de aşteptat ca aceste plăţi să se facă în moneda locală luată de la autorităţile WSA. In Constanţa însă, neexistând nici un curs valutar oficial, nu poate fi obţinută nici un fel de astfel de valută de către reprezentanţa WSA. Fiecare navă, chiar înainte de acostare, este vizitată de un comunist local, care este reprezentantul unei agenţii guvernamentale semi-oficiale. Comunistul oferă căpitanului vasului un curs valutar de cam jumătate din valoarea celui de pe piaţa neagră din Bucureşti. Apoi vine cu sugestia ca, întrucât căpitanul vasului nu deţine suficient de mulţi dolari americani pentru a face schimbul, să se ajungă la un aranjament prin care se cumpără ţigări în loc de dolari americani. Şi în cazul pachetelor de ţigări, comunistul apreciază în lei ţigările la aproximativ jumătate din preţul la care se vând ţigările în Bucureşti. In acest mod, comunistul realizează un profit de 100 la sută în cazul schimbului valutar şi bagă în buzunar alt profit de 100 la sută atunci când căpitanul acceptă sugestia de a face troc cu ţigări. Vom studia imediat problema, în speranţa că se poate găsi o soluţie cât de cât satisfăcătoare.

Călătoria de întoarcere cu maşina spre Bucureşti

Luni, ca să mai admir peisajul, m-am întors la Bucureşti cu maşina; am trimis înapoi avionul cu ceilalţi ofiţerii. Dl Melboume, care ne-a însoţit în timpul călătoriei, s-a întors cu mine, cu maşina. Călătoria a durat aproape şapte ore, pe nişte drumuri destul de proaste. Am traversat Dunărea la Hârşova, pe un mic feribot instalat de către ruşi. Feribotul consta dintr-o platformă suspendată între două pontoane, podul plutitor fiind remorcat de o mică barcă cu motor. Putea transporta trei maşini sau două camioane şi realiza o traversare în circa 15 minute. Zona de pe malul dobrogean al Dunării mişuna de ruşi. Aproape fiecare sat prin care am trecut îşi avea cota de trupe stabilite în localitate şi în împrejurimi. De îndată ce am traversat Dunărea însă, nu prea am mai văzut trupe ruseşti până la intrarea în Bucureşti. Recoltele păreau destul de bune în toată regiunea. Nu rămăsese prea mult pământ necultivat, în afara celui aparent necesar pentru păşune. Mare parte din ţinut a avut în mod evident de suferit de pe urma secetei, dar nu într-atât încât culturile să fie serios afectate.

Intenţia de a creşte numărul de ieşiri pe teren în toate zonele României

Cred că am mai menţionat în Jurnalul meu faptul că intenţionam să măresc considerabil numărul de plecări pe teren, având ca destinaţie diversele zone ale României. De fapt, am elaborat un program în care cinci, şase echipe, fiecare compusă dintr-un ofiţer şi un gradat vor vizita diverse părţi ale ţării. Vor locui în sau în apropierea unei anumite localităţi, zece zile sau două săptămâni, vor face cunoştinţă cu oamenii, vor discuta cu reprezentanţi ai tuturor claselor şi tuturor curentelor politice şi vor cunoaşte nemijlocit situaţia din zona vizitată.

Rezultatele obţinute de echipele de teren care s-au întors până acum

Primele două dintre aceste echipe s-au întors acum câteva zile. Ambii ofiţeri au revenit foarte entuziasmaţi de noul plan. Deşi nu le-au plăcut prea mult cele trăite, fiecare dintre ei a afirmat că a învăţat foarte multe despre ţară, că stabilise contacte preţioase şi considera că a dobândit multe informaţii folositoare. Aceste două echipe vizitaseră zona Banatului, precum şi regiunea din apropierea Crai ovei. Concluziile lor generale în legătură cu problemele importante, la care ajunseseră absolut independent, erau surprinzător de asemănătoare. Atitudinea tuturor claselor din România faţă de ruşi este în general ostilă. Până şi comuniştii aşteaptă în mod sincer momentul în care ruşii se vor retrage. Ei au impresia că prezenţa trupelor ruseşti împiedică mult procesul de răspândire a comunismului românesc. Se pare şi că forţa partidelor istorice în aceste zone se află de fapt în declin. Liderii locali ai acestor partide sunt acum relativ inactivi şi mulţi par de-a dreptul incompetenţi. Partidele însele nu oferă nici un program constructiv, pledoariile lor fiind bazate în mare pe atacuri distructive la adresa actualului guvern, despre care pretind că este nedemocratic şi dictatorial. Mare parte din ţărani par cu totul indiferenţi faţă de politica de partid şi, în cazul organizării de alegeri, vor vota probabil cu indiferent care partid, ce desfăşoară o campanie electorală activă în sat. De vreme ce această campanie se desfăşoară exclusiv de către Frontul Plugarilor, este de aşteptat un vot masiv al ţăranilor în favoarea acestui partid. în oraşele mai mari şi în cele mai mici, social-democraţii câştigă mult teren. Nimic nu dovedeşte că Partidul Comunist ar câştiga, întrucât atât ţăranii, cât şi orăşenii sunt supuşi unor mari presiuni pentru a face faţă cererilor prevăzute de Armistiţiu, iar de această povară sunt consideraţi vinovaţi comuniştii din administraţiile locale care, în majoritatea cazurilor, se află în fruntea bucatelor.

Planul propus de către dl Brătianu pentru răsturnarea actualului guvern 

In timpul absenţei mele de la sfârşitul săptămânii trecute, dl Brătianu l-a vizitat pe colonelul Jadwin. Aşa cum era de aşteptat, el şi Maniu sunt foarte nerăbdători să treacă la acţiune, alături de simpatizanţii lor, în vederea îndeplinirii a ceea ce ei consideră a fi consecinţele Declaraţiei de la Potsdam. Brătianu spunea că intenţionează să-l vadă pe Rege miercuri. El îi va propune Regelui să-i retragă lui Groza mandatul de a forma un guvern, provocând astfel automat căderea guvernului. Va sugera apoi formarea unui nou guvern, condus probabil de o persoană neutră, ca prinţul Ştirbei de exemplu, cu un consiliu consultativ format din liderii „principalelor41 patru partide, adică Maniu. Brătianu, Petrescu şi Pătrăşcanu, consiliu care să îl ajute pe primul-ministru în alegerea unui cabinet. Dacă formarea Cabinetului nu primeşte aprobarea Comisiei Aliate de Control, o altă variantă de plan ar fi alcătuirea unui guvern de tehnicieni, tot sub conducerea unui premier neutru. Brătianu a cerut ca reprezentanţii americani şi britanici din Comisia Aliată de Control să intervină pe lângă ruşi în favoarea acestui plan şi a mai sugerat că ar fi bucuros să aibă indicii că acesta întruneşte sprijinul guvernelor american şi britanic. Brătianu a cerut să mă vadă din nou înainte de a se întâlni cu Regele. Am discutat problema cu dl Melbourne şi am căzut de acord să ne întâlnim cu el împreună, marţi şi nu miercuri. Nu prea avem încredere în afirmaţia lui Brătianu, conform căreia planul se bucură de sprijinul complet al social-democraţilor şi credem că Brătianu ar dori să-i poată spune Regelui că tocmai a sosit de la o întâlnire cu americanii, întrucât o asemenea afirmaţie i-ar întări semnificativ poziţia. Nici eu şi nici dl Melbourne nu suntem de părere că planul lui Brătianu ar trebui pus acum în aplicare. Credem că primul pas către o schimbare a guvernului ar trebui făcut de către însuşi guvernul Statelor Unite, care ar trebui să sugereze din nou fie Moscovei, fie Comisiei Aliate de Control de aici, că nu consideră actualul guvern român suficient de democratic pentru a putea fi acceptat la masa tratativelor de pace. Dacă guvernul nostru nu găseşte de cuviinţă să iniţieze o astfel de acţiune sau alta asemă nătoare, atunci nu prea sunt speranţe de schimbăre pe plan local. în orice caz, orice manevră a forţelor de opoziţie în acest moment ar fi cu totul prematură şi ar atrage după sine, aproape sigur, o reacţie dură a ruşilor, care ar considera-o drept o manifestare fascistă. îi vom transmite lui Brătianu o mică parte din acest punct de vedere, în cadrul întrevederii pe care o vom avea cu el marţi.

Joi, 9 august 1945

Situaţia politică din România

Cazanul politic român va da în curând în clocot. Dl Melboume şi cu mine am discutat cu dl Brătianu ieri dimineaţă, iar ieri după-amiază m-am întâlnit cu dl Rădulescu. Melbourne s-a întâlnit, de asemenea, cu Petrescu, Vişoianu şi Maniu, în ultimele zile. Se pare că, în timp ce Maniu şi Brătianu îi cer Regelui să treacă de îndată la acţiune, ceilalţi sfătuitori ai săi i-au recomandat să mai amâne. Ei sunt de părere că Regele nu ar trebui, în nici un caz, să facă vreo mişcare până când nu va avea vreun indiciu al sprijinului total al britanicilor şi americanilor. Unii cred că nu ar trebui să acţioneze până când Comisia Aliată de Control nu-1 va încunoştiinţa în mod specific că o schimbare guvernamentală ar fi acceptabilă. în orice caz, acum o precipitare a crizei nu pare probabilă în momentul de faţă, în afară de cazul că guvernul Statelor Unite îşi va face în vreun fel cunoscute vederile. întreaga problemă pare să se învârtă în jurul întrebării dacă Statele Unite sunt sau nu dispuse să accepte reprezentanţii lui Groza ca delegaţi din partea României la Conferinţa de la Londra, la care se va discuta pacea. Dacă îi vom accepta pe aceşti delegaţi, nu există nici o motivaţie logică pentru o schimbare de guvern. Dacă nu îi vom accepta, atunci Regele va avea un pretext logic pentru a retrage mandatul lui Groza. Atât dl Melbourne, cât şi eu am expus această situaţie la Washington, în telegrame urgente şi am accentuat cât de importantă ar fi, în acest moment, o declaraţie din partea Departamentului de Stat referitoare la atitudinea noastră privitoare la întreaga problematică.

Planul consilierilor regali de a supune atenţiei reprezentanţilor şefi din Comisia Aliată de Control următoarea problemă: este guvernul Groza democrat în accepţiunea cuvântului, conform Declaraţiei de la Potsdam?

Un plan alternativ a fost propus de către anumiţi consilieri ai Regelui. In conformitate cu acesta, Regele i-ar convoca pe reprezentanţi şefi ai Rusiei, Marii Britanii şi Statelor Unite din Comisia Aliată de Control şi le-ar pune, fiecăruia în parte, în mod specific, întrebarea dacă guvernele lor consideră regimul Groza drept un guvern democratic recunoscut, aşa cum este definită această noţiune în Declaraţia de la Potsdam. Acţiunea ulterioară a Regelui ar depinde atunci de răspunsurile oferite lui de către cei trei reprezentanţi. Planul pare să fie bun şi este posibil ca Regele să procedeze exact în acest mod, asta dacă nu cumva guvernul nostru va face — în zilele următoare — o declaraţie proprie.

Recunoaşterea diplomatică a guvernului Groza de către Soviete

Anunţarea recentă de către Rusia sovietică a faptului că acordă recunoaştere diplomatică deplină guvernului Groza a fost desigur primită cu ovaţii de către presa controlată de puterea de aici. Am aflat acum că ministrul rus la Bucureşti nu va fi dl Pavlov, aşa cum ne aşteptasem cu toţii, ci va fi unul dintre vicecomisarii guvernului de la Moscova, despre care se spune că este prieten personal şi coleg de-al lui Vîşinski. Este aşteptat să sosească în curând. Dl Tătărescu, vicepremier şi ministru de Externe, s-a străduit să găsească un ambasador român la Moscova corespunzător. Dlui Stoica, secretar general al Ministerului de Externe român, i s-a oferit postul dar a refuzat, la fel şi dlui Ciuntu, care înainte a fost unul din subsecretarii Comisiei Române de Aplicare a Armistiţiului . Dl Ghelmegeanu m-a informat confidenţial ieri că, în cele din urmă, a fost ales el şi că a acceptat. Numele său a fost acum transmis la Moscova şi, presupunând că va primi aprobarea sovieticilor, va pleca la noul său post foarte curând. Nu ştie încă cine îi va succeda în Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului.

Reacţia locală la declaraţia de război a Rusiei împotriva Japoniei

Declaraţia de război a Rusiei împotriva Japoniei a fost primită cu foarte multă apatie aici. I-am scris generalului Susaikov o notă în care i-am transmis lui şi compatrioţilor săi felicitările mele pentru noul lor rol ca aliaţi în războiul împotriva Japoniei. In ziarele locale, ştirea a fost menţionată doar în trecere.

Şedinţa comună a Comisiei Aliate de Control, 6 august 1945

In data de 6 august s-a ţinut o nouă şedinţă comună a Comisiei Aliate de Control. La această şedinţă, colonelul Turov, şeful Secţiei de supraveghere a livrărilor conform Articolului 12, a prezentat un raport amplu. El ne-a oferit cifre care arătau progresele făcute de România, pe linia returnării diferitelor articole pe care le-ar fi luat — chipurile — din Transnistria. în ansamblu, se pare că România a înapoiat acum aproximativ 60 la sută din ceea ce i s-a pretins. In prezentarea raportului său, colonelul Tourov a ţinut să precizeze că, dacă în timpul regimurilor Rădescu şi Sănătescu au fost returnate foarte puţine articole, după ce Groza a preluat puterea s-a simţit imediat o creştere a livrărilor, iar de atunci s-au făcut mari progrese. El a omis să menţioneze însă, că de-abia în luna martie au fost precizate cerinţele conform Articolului 12. în realitate, Rădulescu, care a fost preşedinte al Comisiei Române sub Rădescu, s-a opus energic multora din cererile ruşilor. Aceste pretenţii erau de fapt absolut exagerate în multe privinţe. Guvernul Groza, bineînţeles, a acceptat toate aceste pretenţii fără nici o obiecţie şi desigur a trecut imediat la executarea de livrări în consecinţă.

Raport referitor la Articolul 7

Colonelul Turov a mai prezentat şi un scurt raport referitor la Articolul 7. El a arătat că s-au făcut progrese mai mult decât satisfăcătoare în livrarea capturilor de război şi a altor echipamente germane, conform acestui articol. A spus că, deşi mai rămân unele lucruri de făcut, el crede că guvernul român face tot ceea ce trebuie pentru a duce la bun sfârşit aceste livrări. în restul şedinţei noastre nu s-a mai întâmplat nimic interesant.



va urma