Gânduri călătoare

Constantinescu Elena

gândurile trec păsări păsări

când venele pădurii se sparg în ceruri

pierzându-și timpul printre oase de plai

scăpate desculțe și reci

din sabia apusului de trunchiuri

sângeră păsările păsări

când glasul copacilor își strigă în cercuri

spiriduși pierduți

se ridică schelete de ploi aiurea uitate

în aceste vaduri mustind de oaspeți de seară

acoperiți-văochii păsărilor păsări

s-au închis venele pădurii

după ce sufletele lor le-au tăiat pe dinăuntru spre voi

și nu se mai aud râsetele albe

căutând oglinzi să le vadă

și nu mai e gălăgie noaptea

decât pomii desfrunziți

ai trunchiurilor ce au fost sufletele

și gândurile trec păsări păsări