Dan Andronic
Dan Andronic:
Cartea „Orizonturi Roșii” a reprezentat, întradevăr, un moment important, fiind, pentru români, ocazia cu care s-a ridicat un văl în spatele căruia se vedea o prăpastie adâncă. Un hău ce despărțea modul în care trăiau românii obișnuiți de cei din nomenclatură. Cum v-a venit ideea să o scrieți? Ce ați vrut să realizați? Ați modifica ceva în ea, azi, ca valoare istorică?
General Pacepa:
În încheierea serializării cărții la Europa Liberă, care a avut loc la doar câteva luni înaintea împușcării Ceaușeștilor, regretatul Vlad Georgescu a transmis înregistrarea unei scrisori citite, în care am explicat ascultătorilor de ce am scris „Orizonturi Roșii,” și de ce nu voi schimba nici măcar o virgulă din acea carte. Citez din nou, pentru a demonstra că toate aceste lucruri au mai fost spuse: „La 28 iulie 1978, când am ajuns în Statele Unite ca om liber, am adus cu mine doar hainele cu care am fost îmbrăcat, o fotografie a fetei mele, o adâncă înțelegere a comunismului românesc și o arzătoare dorință de a spune întregii lumi ce se petrece în spatele scenei, la vârful piramidei guvernamentale din România lui Ceaușescu. Mi-au trebuit însă ani înainte de a putea să privesc acea lume cu ochi de american și să o analizez cu imparțialitate...
În „Orizonturi Roșii,” care este scrisă sub forma unui jurnal al ultimelor mele zile împreună cu Ceaușescu și soția sa, am încercat să prezint portretul, văzut de foarte aproape, al unui ambițios dictator comunist care, timp de mulți ani, a încercat să înșele pe toată lumea - Occidentul, blocul sovietic și propriii supuși - cu scopul de a-și crea un monument pentru sine însuși în istoria contemporană. Apoi am încercat să descriu, cât mai viu, ceea ce se petrece în spatele scenei la curtea unui dictator comunist.
Dan Andronic:
Eu mă refeream la valoarea ei istorică…
General Pacepa:
Ascultați în continuare, căci nu am terminat. „Orizonturi Roșii” are patru teme principale.
Prima este că în comunism numai liderul contează, și că el poate face tot ce vrea, inclusiv să transforme o întreagă țară într-un fief personal și să omoare după bunul plac...
A doua temă: Constituția, care are un rol atât de fundamental în Occident, dar nu are nici o valoare într- o țară comunistă. «Noi am făcut Constituția, noi o vom schimba», era refrenul lui Ceaușescu...
A treia temă a cărții este că oriunde comunismul a ajuns la putere, a generat un dezastru economic. Pornind de la transformarea Rusiei din cel mai mare exportator de cereale din lume la Revoluția din 1917 în cel mai mare importator de grâne în prezent, comunismul a distrus economia națională oriunde a ajuns la putere...
A patra temă este că până la urmă nimic nu va putea menține comunismul la putere. Nici chiar teroarea domestică și duplicitatea politicii sale externe... Aceasta este, în rezumat, ceea ce am vrut să spun în „Orizonturi Roșii.”
Dan Andronic:
Vă apropiați de vârsta de 87 de ani. Se poate spune că sunteți un om care a modelat istoria cu mâinile lui. Când erați doar un copil vă vedeați într-o asemenea postură? Ce visați? Cum ați ajuns să lucrați în serviciile de informații ale României?
General Pacepa:
Într-un recent interviu prilejuit de lansarea cărții „Disinformation” în SUA am explicat unuia dintre magnații presei americane cam același lucru: la nouă ani, cântam sonata Kreutzer la vioară și visam să devin violonist; evident, nu am fost un bun violonist și am devenit inginer; nu am fost un bun inginer, și am devenit spion; nu am fost bun nici ca spion și am devenit defector.
În versiune românească, greu de înțeles în SUA, care nu cunoaște „fericirile” comunismului: visurile mele nu s-au potrivit cu România din 1951, când s-a născut prima generație de intelectuali români educați în regimul comunist. Am fost unul dintre ei. Securitatea, care avea doar doi ani de existență și era plină cu minieri și tractoriști, avea atât de teribilă nevoie de intelectuali încât m-a înhăţat - împreună cu alți 22 ingineri și economiști - în ianuarie 1959, înainte chiar de a-mi da examenul de stat.
„Am crezut în comunism, dar m-am lepădat de el când era în plină glorie”
Dan Andronic:
Care a fost motivul principal pentru care ați acceptat să intrați în Securitate? Cum arăta România acelor ani?
General Pacepa:
Inginerul Ion Mihai Pacepa abia împlinise 22 de ani, și era bucuros că-și poate servi țara. În 1951, România era înfometată. Patru ani de ocupație germană au stors-o ca pe un burete. Ce a rămas după „eliberare” a luat calea Uniunii Sovietice, care a devastat România mai abitir decât o invazie de lăcuste. Atunci am sperat că lucrând în Direcția de Contra-Sabotaj a Securității îmi pot aduce contribuția la apărarea României de cei care voiau să-i saboteze industrializarea.
Dan Andronic:
Deci, General Ion Mihai Pacepa, ați fost unul dintre cei care au crezut că în România trebuie să izbândească sistemul comunist...
General Pacepa:
Astăzi sunt puțini în România care au curajul să spună că au crezut în comunism, după cum nimeni în Germania nu-și mai aminteste că a fost nazist. Dar în toamna lui 1945 numărul membrilor Partidului Comunist din România a crescut de la circa 1000, câți erau la 23 august 1944, la 717.490. Am devenit membru de partid abia în 1960, când eram deja șef al spionajului tehnic al României. Unii au crezut în comunism, alții au fost doar oportuniști. Eu am întruchipat ambele categorii. Atunci credeam în „independenţa națională” a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și am fost convins că ajutându-l să dezvolte industria României îmi ajut ţara natală. Apoi m-am complăcut în privilegiile ce mi-au fost acordate și am avut nevoie de mulţi ani pentru a mă desprinde de ele.
M-am lepădat, totuși, de comunism in 1978, când acesta era în plină glorie.
Dan Andronic:
Ați avut o ascensiune fulminantă, de la simplu locotenent de Securitate până la adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe și consilier al fostului președinte Nicolae Ceaușescu. Ce v-a propulsat în toate aceste poziții?
General Pacepa:
Ascensiunea mea a început în 1955. Eram căpitan și am fost transferat la Departamentul de Informații Externe, serviciul de spionaj extern al României comuniste, pentru că eram un inginer care vorbea două limbi străine. Doi ani mai târziu am devenit primul inginer care a condus o rezidență de spionaj a României - în Germania de Vest, liderul industrial al Europei Occidentale. Apoi am creat serviciul român de spionaj tehnico-științific, sau TS cum era cunoscut de inițiați, pe care l-am condus 23 de ani.
Dan Andronic:
Ați avut o relație apropiată cu Nicolae Ceaușescu?
General Pacepa:
Da, am avut relații apropiate cu Nicolae Ceaușescu, care voia să construiască „România multilateral-dezvoltată” și avea nevoie de spionajul tehnologic, după cum avea nevoie de aer.
Dan Andronic:
Dar cu Elena Ceaușescu? Mai ales că au circulat mai multe legende...
General Pacepa:
Da, am avut relații apropiate și cu Elena Ceaușescu, care avea doar patru clase elementare, dar pretindea că este inginer chimist, ca și mine, dar mă lua cu ea peste tot, pentru că nu știa nici măcar formula chimică a apei.
Dan Andronic:
În „Orizonturi Roșii” ați prezentat ultima şedinţă a Comitetului Politic Executiv care a analizat activitatea ST - abolită după „defectarea” dvs. Vă rog să o rezumaţi pentru cititorii noștri, mult mai puțin familiarizați cu subiectul.
General Pacepa:
Am descris acolo acea ședință pentru că ea a consemnat - în documente care există și azi - că sistemul socialist, care nu este construit pe o fundație de proprietate privată și cointeresare personală, nu poate crea valori tehnice și este nevoit să le fure. Eu am condus instituția României Socialiste însărcinată să fure aceste valori tehnice, iar asta mi-a dat proeminenţă în anii lui Ceaușescu.
Potrivit documentelor prezentate în acea sedință, serviciul de spionaj tehnico-științific al României, pe care-l conduceam, a adus țării economii anuale de circa 600 milioane de dolari prin înlocuirea importurilor legale cu tehnologii obţinute prin spionaj. Printre fabricile construite pe baza documentațiilor TS au fost menționate atunci: Combinatul Petrochimic Borzești; fabrica de piele sintetică de la Iaşi, fabrica de melamină de la Braşov, fabrica de filme şi hârtie fotografică de la Târgu Mureş; fabrica de anvelope radiale din Bucureşti; două fabrici de antibiotice (Iaşi și Bucureşti). Lista completă a acestor fabrici prezentată de Comitetul Politic Executiv a fost lungă, și a contribuit la ascensiunea mea „fulminantă”, așa cum o caracterizați.
Dan Andronic:
După ce ați primit azil politic în SUA ați publicat în cotidianul francez Le Monde o scrisoare deschisă către fata dvs., Dana, care în anii 1980 a fost citită și răscitită la Europa Liberă. Vă rog să redați pentru cititorii noștri pasajul în care i-ați explicat Danei de ce ați lăsat-o temporar orfană. Cred că vă doriți să oferiți o replică celor care cred versiunile de azi ale diverșilor foști „colegi”, potrivit cărora ați fi fugit din România pentru că erați agent KGB, traficant de droguri, și alte minuni similare. Eu v-am auzit scrisoarea la Europa Liberă, când eram mic...
General Pacepa:
De acord! Iată ce i-am transmis fetei mele, rămasă în România: „Timp de 20 de ani am avut neşansa să fiu implicat în furt de tehnologii vestice ... Am fost implicat în furt de tehnologii, dar nu și în asasinate ... În 1978 am primit ordin să organizez asasinarea lui Noel Bernard, directorul programului românesc de la Radio Europa Liberă, care-l înfuriase pe Ceaușescu cu ironiile sale la adresa cultului său personal. A fost târziu, în iulie, când am primit acest ordin, și când am fost nevoit să aleg între a fii un bun tată, sau un criminal politic. Cunoscându-te, Dana, am fost convins că preferi să nu ai tată, decât să ai un tată criminal”.
Dan Andronic:
Într-o recenta carte, intitulata „Prisoner of Conscience,” congresmanul american Frank Wolf descrie încercarea Securității de a-l asasina pe el și pe congresman-ul Chris Smith în 1988, pentru a-i împiedica să se întâlnească cu fata dvs. și soțul ei, ținuți sub filaj permanent de Securitate. Pare un scenariu de film polițist, dar confirmă obsesia lui Nicolae Ceaușescu pentru „defectorul Pacepa”. În anii 1990, autoritățile române au refuzat însă să acorde „certificat de revoluționar” fetei dvs. și soțului ei. De ce?
General Pacepa:
Sunt multe alte fapte ce atestă că securiștii au continuat să aibă un cuvânt hotărâtor în România președintelui Ion Ilici Iliescu.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu