Timothy Good
Din câte a aflat Bill, „ORCON“ înseamnă „Dissemi-i Ination and Extraction of Information Controllcd by Originator“ (Diseminare şi extragere dc informaţii controlate de către iniţiator) şi este folosit mai ales de CIA, DIA, NSA si USAF (mai prccis de agenţiile dc informaţii ale acesteia). „OPR“ este prescurtarea dc la „Office of Primary Responsability", iar utilizarea de „prowords" corespunde redactării-tip a documentelor provenind dc la Sensitive Compartmented Information (SCI). (Mai există şi o altă categorie cunoscută se parc sub numele dc ESI-Extremely Sensitive Information.)
Bill şi Jaime sunt sceptici în privinţa presupusului document informativ pregătit pentru Carter, atrăgând atenţia de exemplu că are un aspect general neîngrijit şi conţine erori de ortografie; greu de crezut prin urmare că ar fi putut fi 'folosit pentru o informare prezidenţială. Acceptă însă, posibilitatea ca materialul să conţină o doză de adevăr.
Făcând abstracţie de autenticitatea documentului, am aflat de la Bill Moore că individul care i l-a prezentat a avut necazuri, Bill însuşi a fost subicctul unei anchete FBI, anchetă care s-a amplificat în urma dezvăluirii presupusului document informativ MJ-12, pregătit pentru preşedintele-ales, Eisenhower Din cele şaizeci şi una de pagini câte cuprindea dosarul anchetei FBI, doar şase au fost difuzate, restul fiind excluse dc la dezvăluiri.
MAI PRESUS DE STRICT SECRET
In 1983, în timpul unor discuţii, cu avocatul Peter Gersten, Richard Doty afirma că luase cunoştinţă de subiectul OZN prin intermediul buletinelor informative similare celor pregătite pentru preşedinţii-aleşi, ceea ce, dacă este adevărat, sugerează că acesta avea acces la date mai mult dccât strict secrete. Este oare chiar imposibil ca documentul pe care i l-a arătat el Lindei Howe - document care pare să fie similar - dacă nu identic cu buletinul informativ pregătit pentru Carter, văzut de Bill Moore - să conţină „situaţia reală“? Să fi existat o veritabilă dorinţă din partea Intelligencc Community în momentul respectiv de a prezenta publicului câteva materiale autentice, cum se pare că s-a întâmplat în 1973, dar, din motive evident politice, să se fi tăiat căile de comunicaţie?
In definitiv, senatorul Barry Goldwater fusese informat în urmă cu mulţi ani de către generalul Curtis LeMay, fost Şef de stat major în Air Force şi comandant al departamentului Strategic Air Command, că există un plan de difuzare a unor informaţii despre OZN-uri. După cum remarca Goldwater într-o scrisoare din 1975:
...Acum zece-doisprezece ani am încercat să aflu ce se petrecea în clădirea de la Wright-Patterson Air Force Base, unde se stocau informaţiile culese de Air Force. După cum era de aşteptat, cererea mi-a fost respinsă. Datele erau clasificate mai presus de Top Secret. Am auzit totuşi că s-a iniţiat un plan de difuzare a unei părţi, dacă nu a întregului material în viitorul apropiaţ...
Deşi la acea dată nu s-au înregistrat dezvăluiri senzaţionale, de natură oficială, foarte multe informaţii îndelung negate au fost în ultima vreme dezvăluite de US Intelligence Community, ca urmare a prevederilor Actului pentru Libertatea Informaţiei (FOIA). Mii de pagini din rapoartele referitoare la OZN-uri au fost şi sunt în continuare difuzate de către agenţii precum CIA, DIA, FBI, NSA şi departamentele de informaţii ale Air Force, Army şi Navy. Chiar dacă relatările cele mai sensibile sunt păstrate încă din motive de securitate naţională, este clar că senatorul Goldwater a fost informat corect.
OPERAŢIUNEA MAJESTIC 12
In Above Top Secret mi-am asumat riscul publicării unui document extraordinar care se vrea o informare preliminară pregătită în 1952 pentru preşedintele ales Eisenhower de către fostul director CIA, vice-amiral Roscoe Hillenkoetter. Documentul clasificat.„Top Secret/Majic/ Eyes Only“, rezuma ceea ce aflase aşa-numitul comitet „Majestic 12“ - comitet format în 1947 la iniţiativa preşedintelui Truman - în problema OZN până în acel moment. Erau incluse aici şi informaţii despre prăbuşirea de la baza Roswell, din 1947, şi despre recuperarea ulterioară a patru cadavre aparţinând unor extraterestri. Privind dintr-o perspectivă istorică multe informăţii descoperite ulterior sugerează că documentul ar putea fi autentic. O contribuţie notabilă la aceste descoperiri a avut savantul Stanton Friedman, care a dedicat acestui proiect un număr de ani beneficiind de o subvenţie de 16.000 $ din partea Fund for UFO Research.
Copia documentului mi-a fost trimisă de o sursă de informaţii din Statele Unite, în martie 1987, special pentru a fi inclusă în Above Top Secret. Am publicat documentul cu covingerea că putea fi autentic. S-au ridicat totuşi câteva obiecţii justificate, între care şi faptul, că semnătura preşedintelui Truman pe nota adresată lui James Forrestal, unul din membrii grupului MJ-12 (notă datată 24 septembrie 1947, prin care se autoriza „Operation Majestic Twelve“) este practic identică celei cunoscute ca fiind autentică din nota trimisă de Truman doctorului Vannevar Bush, datată 1 oct. 1947. Deşi Stanton Friedman susţine că există anumite diferenţe de lungime şi de proporţie (care sunt reale, într-adevăr), astfel de deosebiri pot fi contrafăcute cu uşurinţă de un falsificator priceput. Mai mult, în mostrele de semnătură aparţinând lui Truman, pe care le-am văzut, scrisul său acoperea aproape invariabil textul dactilografiat, ceea ce nu se întâmplă şi în cazul notei adresate lui Forrestal.
Propun să nu ne împotmolim acum în argumentele pro şi contra ale polemicii asupra documentului MJ-12: cei interesaţi pot citi minuţiosul raport al lui Stanton Friedman, pe carc l-am editat în The UFO Report 1991 sau îşi pot procura ei înşişi raportul de la dl. Friedman. Cititorul ar trebui să consulte de asemenea şi studiul exhaustiv realizat de William Moore şi Jaime Shandera, în carc sunt incluse şi rezultatele muncii lor de cercetare în: domeniul textelor imprimate şi al marcajelor dc siguranţă, precum şi - pentru o perspectivă echilibrată - articolele semnate de Barry Greenwood, Robert Hastings, Philip J. Klass, Joe Nickell şi Joc Fischer, pc care le-am menţionat în biografie.
Este suficient să spunem că, deocamdată, chiar dacă documentul MJ-12 se dovedeşte a fi în întregime o înşelătorie (iar eu cred acum că aşa este), am convingerea că informaţiile conţinute în acesta sunt, cel puţin în fond adevărate. Mai mult, am aflat din alte surse că există (sau a existat) un comitet Majestic 12, mai presus de strict secret, si care a avut legături cu OZN-uri, după cum se va arăta în continuare.
Este semnificativ poate faptul că documentul MJ-12 a fost primit întâi prin poştă de la un anonim de către Jaimdera, în decembrie 1984. Plicul era ştampilat de poştal „Albuquerque, New Mexico“. De aici mulţi concluzia că expeditorul era Richard Doty, mai în 1983 acesta i-a arătat Lindei Howe un document la Kirtland AFB, în Albuqucrque. Doty a negat acest lucru, după cum era şi de aşteptat, insinuând că documentul MJ-12 a fost „iniţiat" de DIA şi expediat cu scopul de a-i discredita atât pe Jaime cât şi pe Bill Moore. Există probabil ceva adevărat în acest scenariu. Deşi ştampila din Albuquerque nu implică neapărat câ documentul provine de acolo, Bill Moore afirmă că a stabilit deja un număr de legături informative în zona Albuquerque (printre care şi cu ,,Falcon“) şi a recunoscut într-o discuţie pe care am purtat-o împreună că este foarte posibil ca atât lui cât şi lui Shandera să i se fi servit informaţii false.
Bill şi Jaime au luat legătura cu aproximativ douăsprezece persoane sus-puse din Intelligence Community, care au folosit cu toţii pseudonime nume de păsări. Pe durata documentării pentru UFO Cover-Up Live, doi astfel de agenţi - „Falcon“ şi „Condor", fără să-şi arate feţele şi folosind dispozitive electronice de modulare a vocii - au furnizat câteva informaţii senzaţionale sau dezinformări, după caz. Printre altele, agenţii au confirmat existenţa documentului MJ-12.
Din afirmaţiile lui Falcon, MJ-12, iniţiat de preşedintele Truman, se ocupa în primul rând cu strângerea tuturor datelor referitoare la fenomenul OZN. „MJ-12 era un grup care activa pentru stabilirea modului de abordare a activităţilor extraterestre, în cazurile de contact sau alte activităţi ale OZN-urilor pe teritoriul Statelor Unite", a început Falcon. „Au stabilit strategia, au obţinut aprobarea prezidenţială şi apoi... au aplicat tacticile adoptate... Una din sarcinile lor era dezvoltarea ştiinţifică, dar scopul principal era să urmărească toate informaţiile care apăreau în legătură cu OZN-urile şi să analizeze aceste date atât din punct dc vedere ştiinţific, cât şi în vederea perfecţionării tehnologiei noastre."
Falcon a continuat să explice că diverşi oficiali, numiţi în funcţie sau aleşi, aveau cunoştinţă despre programul MJ-12. „Din aceşti oficiali fac parte preşedintele şi vicepreşedintele SUA - dintre personalităţile alese, directorul CIA, directorul NSA", spunea el. Sediul MJ-12 se află la Naval Observatory din Washington, DC, afirma martorul. „US Navy deţine responsabilităţile operaţionale principale în acţiunile de teren implicate de activitatea MJ-12. Toate informaţiile obţinute pe teren – nu neapărat de către personalul din marină - sunt transmise la US Navy pentru a fi analizate."
Presupusa implicare mascată a US Navy este un subiect la care voi reveni mai târziu. Absenţa de-a lungul anilor a unor documente difuzate de US Navy, legate de fenomenul OZN, chiar şi în urma apariţiei FOIA, a condus pe cei ce studiau subiectul la falsa presupunere că marina ar fi implicată puţin sau chiar deloc în această afacere. După cum vom vedea mai târziu, presupunerea este departe de adevăr.
Bill şi Jaime au adăugat, comentând dezvăluirile lui Falcon, că alte agenţii guvernamentale furnizează informaţii grupului MJ-12 în cadrul unui program „Top Secret“ Project Aquarius. „MJ-12 ia legătura cu persoane fizice, selectate din cadrul National Security Council, Joint Chiefs of Staff, din serviciul dc informaţii al Casei Albe, NSA, CIA şi DIA“, relata Jaime. „Cercetarea se desfăşoară, datele sunt catalogate la adăpostul celei mai stricte protecţii a siguranţei naţionale."
In Above Top Secret am dedicat un capitol implicării agenţiei DIA în anchetele OZN, bazându-mă pe informaţiile furnizate ca urmare a prevederilor FOIA. Alte date au apărut ulterior la lumină, în legătură cu MJ-12 şi Project Aquarius. Una din funcţiile proiectului Aquarius, după afirmaţiile lui Falcon, era să joace rolul unei „umbrele de 4 comunicaţii", prin intermediul căreia diverse părţi interesate puteau transmite sau recepţiona informaţii, fără a-şi dezvălui propria identitate în cursul acestui proces. In vârful acestei umbrele se afla grupul MJ-12.
In urmă cu câţiva ani Bill Moore a descoperit existenţa unui grup special de interese în cadrul DIA, format din două ramuri distincte care furnizau date proiectului Aquarius. Una din aceste ramuri aparţine de divizia de imagistică a DIA (DC5C) şi îşi are sediul la Melpar Building în Falls Church, Virginia. Acest compartiment mai are o reprezentanţă la Digital Imagery Processing Service (DIPS), de la Naval Intelligence Support Center (NISC), Suitland, Maryland. „Grupul controlează un mic buget negru şi există nu mai mult de o duzină de persoane care au acces oricând la cele mai secrete informaţii", relatează Bill. „Pe parcursul mai multor ani n-am auzit decât trei nume despre care se spune că ar fi în legătură cu acest grup. Acestea erau: colonel R. Donny Phillips, probabil liderul grupului; sergent major Theodor Zahrodney, care am înţeles că se ocupă cu munca dc teren şi John W. Westerman, specialist în prelucrarea de imagini, recunoscut ca fiind legătura DC5C cu Aquarius... De atunci, mi s-a dat de înţeles, că grupul, numit acum comitet de lucru, a suferit un fel de reorganizare în ultima parte a anului 1986 şi, din câte ştiu, îşi continuă activitatea. Unul din efectele acestei reorganizări a fost dezvoltarea unei baze de date computerizate şi a unei reţele de comunicaţii, cunoscute sub numele, destul de ciudat, de MJ-SETI.“
Jurnalistul Howard Blum l-a indentificat în Out There pe „colonelul Harold E. Philips" de la DIA ca fiind implicat într-un grup de cercetare a OZN-urilor „UFO Working Group", format în 1987. Blum afirmă că „Project Aquarius" este supervizat de către Directorate for Management and Operations, departament din cadrul DIA. Comentând ancheta clasată a FBI privitoare la autenticitatea documentului MJ-12, Blum dezvăluie că FBI a studiat, se pare, posibilitatea „responsabilităţii" acestui „grup de lucru" în redactarea documentului. Grupul a negat însă acest lucru. Un agent FBI din Los Angcles a exprimat sentimentul de frustrare al agenţiei, datorat neputinţei de a descoperi sursa documentelor. „Am bătut la toate uşile din Washington pentru aceste documente MJ-12“, i-ar fi spus el lui Blum. „Tot ce am putut afla este că guvernul nu ştie ce ştie. Există prea multe nivele secrete. Nu poţi obţine o informaţie clară. Nu m-ar mira să nu putem descoperi niciodată dacă documentul este autentic sau nu.“
Trebuie să adaug că în cartea lui Blum apar câteva erori, care pot inspira neîncredere în temeinicia întregului raport, iar „UFO Working Group“, pe care îl descrie ca fiind un comitet strict secret înfiinţat în 1987 pentru a afla dacă există viaţă „dincolo", îmi pare improbabil, ţinând cont că probele strânse până acum dovedesc că decizia înfiinţării unui astfel de grup a fost luată încă din 1947.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu