Nu ai ocupat

Aurel Chiorean

Nu ai ocupat un gol, ci un loc ce îl sfințesc,

sub un vis născut în vară, ce așteaptă în candoare,

ramurile rod din toamnă, fructul lor cel îngeresc,

ca să pot trăi un secol, într-o strofă următoare.

Eu mă simt o rădăcină și iubito-s pregătit,

să sădesc un vis anume, în cărările tăcute,

sfinte doruri din trăirea unui suflet altoit,

să-l purtăm ca rod sub frunze, în spre ramuri nevăzute.

Timpul nostru sub o poartă, e emoția sublimă,

când sărutul de pe buze, e înalta rezonanță,

paradisul ce ne îndeamnă, spre o cale sfânt divină,

ca secunda următoare să ne fie încă o viață.

Ești în mine, ești secundă, timpul tot ce l-am trăit,

zâmbetul etern al porții, ce nu pierde din trăire,

când mai sunt două secunde el se simte infinit,

ceasul inimii, iubire, neoprit din ticăire.