Băgău (25)

IOANA BRADEA

ah, nu ştiam de expresia aia

lasă expresia şi suge-mi puia mai repede, că-s escitat rău de tot!

auzi, iubitule, da’ înainte n-ai vrea să mă esciţi şi tu pe mine? să-ţi sug puia aşa cu pasiune, cu dăruire? zi-mi şi mie ceva frumos, te rooog, o poezie, o atenţie, o măslină, ştii tu...

Florin: iubito, scuză-mă că m-amestec în iţele voastre telefonice... eu sînt! soţul tău iubit! eu şi de la slujbă m-am întors rănit, ăăă, cum era mai departe? nu contează, ţi-am pregătit acasă o tocăniţăăă... marfă de marfă, să moară mama! şi-acu dacă tot am terminat-o m-am gîndit să te sun, să văd cum merge treaba
la tine, cum se descurcă băieţii pe fir? te-au mai futut astăzi în cur? bă, labagiu împuţit, spune-i, bă, o poezie mişto lu’ nevastă-mea că altfel nu i se scoală lindicu’! alo!? Boticelli! unde-ai dispărut, mă? fute-o că nu te las de două ori!

Adi: păi de ce nu mi-ai spus fă tîmpito că eşti măritată, că te
lăsam în pace curva dracu’!

îmi trînteşte Adi receptorii’ enervat, izbucnesc eu în rîs, îşi
dezlănţuie şi Florin hohotele în aer şi-mi promite că e ultima oară
cînd se mai bagă aşa peste mine pe cuvîntu’ meu de pionier
Andreea nu te supără, n-am reuşit să mă abţin - încep şi eu să
rîd molipsită de veselia lui, nu prea mult, fiindcă timpul ne presează,
ne sună-n cap, ne anunţă o noapte zbuciumată şi deja
plină de minute da, sigur că-mi place să mă fut în gură iubitule
din cînd în cînd, îţi sug şi ţie puia oleacă, nu rezist tentaţiei, nu,
nu, hmmm, că dulce a mai făcut-o mă-ta, zău aşa iubitule ah! da,
trage-mă şi mai adînc, da, şi mai în pizdă

auzi, Andreea, degeaba te scremi aşa... în meseria asta, tu joci
un teatru umilistic, nu-mi place, hai pa

hai pa iubitule şi bună seara, eu sînt Andreea, cu cine am
plăcerea... onoarea... ni’ nu mai ştiu cum să-i zic

...ăăă.. vreau şi eu o sugătoare...

ce anume?

o sugătoare

poate vrei să zici sugativă, iubitule, dacă s-o fi spart călimara
cu cerneală acolo la tine...

sugătoare, sugativă, tot aia-i, repede, că-mi curge toată sperma...

ok, nu intra în panică, iubitule, vine imediat şi sugătoarea!

şi bocitoarea şi conexiunea şi analogiaaa!

du-te-n pizda mă-tii de curvă împuţită

ok... m-aş duce iubitule dac-aş mai încăpea, doamne iartă-mă,
că altceva nu mai ştiţi decît du-te-n pizda mă-tii şi cu asta v-aţi
scos ce să-ţi povestesc! aşez receptorul în furcă, mă ridic de pe
scaun şi fac cîţiva paşi prin cameră - băi, m-am săturat! simt
nevoia şi mai ales lipsa unui dicţionar de înjurături şi imprecaţii!
de ce nu există aşa ceva în limba română? celelalte limbi sigur
au un dicţionar din ăsta, numa’ la noi se fac toţi că plouă, mai
puţin Iova sau Paleologu ce s-a mai ocupat cu aşa ceva, într-un
eseu din Bunul simţ ca paradox, el ce-a mai încercat să disece
instinctul metafizic superior şi simţul absolutului din pizda
mă-sii, fără să-i spună pe nume totuşi, din raţiuni lesne de
înţeles, cît despre reducţia la neant sau recuzarea ontică, eu
aveam impresia că nu-ţi respingi neapărat adversarul de la
matca originară, cu un dispreţ radical şi transcendent ci dimpotrivă,
îi oferi încă o şansă, să zicem şansa celei de-a doua
naşteri, într-o formă mai convenabilă, poate - du-te bă în pizda
mă-tii, dacă poţi, că pe pămîntu’ ăsta nu mai ai ce căuta,
ratalăule! cară-te înapoi şi încearcă să mai intri o dată ca lumea
- utopică viziune, oricum, da’ nu mai puţin fabuloasă, fiindcă în
cazul ăsta ne arogăm instinctiv puteri incredibile, aproape divine,
vezi varianta „te bag în pizda mă-tii“, cu verbul plasat într-un
prezent atît de categoric, de parcă noi, oamenii, am fi responsabili
cu renaşterea asta, de parcă atunci cînd i se scoală unuia să
te înjure aşa - gata, tu ai şi intrat în pizda mamii fără probleme
şi ai putea să ieşi de-acolo cînd vrea muşchii tăi. Cît despre mentalitatea abjectă a românului care dispreţuieşte dorinţa erotică
- nimic mai adevărat, atunci cînd posedă o femeie românul chiar
îşi închipuie că-i neagă implicit fiinţa, de unde şi concluzia general
răspîndită că dacă te-a futut - te-a desfiinţat / umilit / înjosit
pentru tot restul vieţii, dacă se întîmplă să te fută din prima, ai
belit-o să mă ierţi - ţi-a spulberat din start tot misterul şi te consideră curvă şi după aia nu-ţi mai rămîn decît vreo trei, patru
nuanţe adiacente care exprimă şi ele în fond sărăcia fanteziei
noastre erotice - e admisibil, adică, să recunoşti că din cînd în
cînd sugi puia, da’ nu foarte des, că dai de bănuit şi gestul de a
suge puia tre’ să fie întotdeauna precedat de replica lui masculină,
că altfel pici de fraieră, adică să-ţi intre bine-n cap, Andreea,
nu te apuci tu aşa de capu’ tău să-i sugi puia fiindcă ţi se pare
dulce sau bună la gust, nu! îl pui pe el primu’ să te lingă în pizdă
şi abia apoi eventual îi sugi şi tu puia iar dac-o faci totuşi, taci
dracului şi nu spune nimănui, aşa cum nici ei nu se laudă în gaşcă
că au dat limbi în pizdă, e extrem de umilitor şi efectiv rişti să
pierzi respectul şi prestanţa şi onoarea şi aprecierea tovarăşilor
care se uită toţi la tine ca la un fraier, ca la o cîrpă - culmea, mentalitatea rurală funcţionează pe cu totul alte legi, în satul bunicilor mei lucrurile stăteau taman pe dos, de exemplu, acolo îşi
mai dădeau unii cu părerea despre vreo fată din sat că adică
liniştit poţi să bei apă din pizda ei şi prin asta voiau ţăranii ăia
să spună că indiscutabil şi fără drept de apel fata respectivă era
foarte curată, dacă nu cumva era chiar un fel de sfîntă, ceea ce
nu mai pupi tu în universu’ nostru citadin unde nu e indicat nici
să recunoşti că te fuţi în cur, fiindcă şi asta e sinonim cu a fi curvă,
numa’ curvele sug puia şi se fut în cur. Sau alea care vor să
demonstreze cu orice preţ că-s virgine, cum era Dora, care ne
tot povestea despre băieţii cu care iese în oraş şi la care mai
rămîne peste noapte uneori da’ nu fac niciodată nimic, îi ţine ea
la distanţă - cum dracu’ reuşeşti una ca asta, fă?!

greu, cum altfel?! că doar toţi sînt nişte porci, toţi vor s-o fută,
numai că acasă o aştepta maică-sa şi din cînd în cînd mergea cu
ea împreună la ginecolog ca să se convingă că fiică-sa e încă fată
mare, era de fiecare dată, de vreme ce nu-i lăsa pe ăia s-o fută
decît în cur - aşa îmi place mie, iubitule, numa’ aşa mă satisfaci,
numa’ după vreo trei beri a recunoscut că între timp practic s-a
obişnuit şi cu asta - de gura maică-sii, evident, de teama ei s-a
obişnuit să-i placă numa-n cur, i-e frică acuma să încerce şi invers,
bine-aşa mînca-ţi-aş, cică francezii nu au nici o aluzie sexuală
în înjurături, ci dimpotrivă, au o perspectivă foarte galantă şi
străină de orice ultragiu sau mojicie iar domeniul erotic reprezintă
pentru ei un spaţiu al consimţirii, ca să vezi, pînă şi violul
este persuasiv la ei şi între timp înjurăturile italiene se adresează
unei dogme constrîngătoare, ăştia se revoltă împotriva lui Dumnezeu, care va să zică, sînt în stare să te facăporco di Dio, ceea
ce nici nu mai reprezintă o înjurătură fiindcă, să fim serioşi, cine
n-ar vrea să fie porcu’ Domnului mai degrabă decît funcţionaru’
statului? ăla io, ăla io - nu-i bai, c-au exprimat românii ce n-au
reuşit italienii, adică tot pe la bunică-mea prin sat îl mai auzeai
din cînd în cînd pe nenea Simion răcnind enervat de dincolo de
poartă fută-te dumnezeu să te fută! ere’ că numa’ la Ilie se putea
răsti în halul ăsta, ere’ că iar rătăcise băiatul vreun dibol prin lanu’
de porumb al nu ştiu cui şi atunci era clar că vreo zece minute
numa’ aşa o ţinea ochii şi dibolii! că al’ceva nu ne-o rămas pe
lume, ce puia lu’ dumnezău nu-nţălegi!? şi cînd ajungea la puia
lu’ dumnezău ieşea Viorica, nevastă-sa, din casă speriată îmbrobodindu-şi năframa pe lîngă gît - mă bărbate taci din gură că
te-aude popa şi iar te spune-n beserică după sfînta liturghie!

da’ spună-mă! mai bine popa decît Vaier a lu’ Americanu’ cu
care avea el nu ştiu ce de împărţit încă di-nainte de vacanţa de
vară cînd ajungeam eu acolo şi dacă era zi de tîrg ieşeam cu
bunica la cumpărat batiste şi agrafe strălucitoare şi mereu se întîmpla să se strîngă bărbaţii roată lîngă vale la o cupă de horincă
şi atunci mă uitam după Vaier a lu’ Americanu’ şi credeam c-o
să-l recunosc după cuvintele alea spuse de badea Simion către
el, da’ nu reuşeam niciodată, nici nu ştiam cum arată de fapt, în
schimb îi auzeam luîndu-se la harţă din cauza lui Gorbaciov -
băga-mi-aş puia în christosu’ mă-tii de şomer mai apucam să aud
înainte să mă tragă bunica după ea înapoi acasă că astea-s poveşti
de oameni mari, fătucă dragă, tu să te rogi mai bine la Dumnezău
să-ţi dea minte şi sănătate şi maşinuţă mică şi cînd zicea
„maşinuţă mică“ începea să viseze la o dacie roşie şi tot despre
o bunică îmi povestea şi Mimi odată cum că adică n-avea decît
o singură înjurătură pe care o scotea la interval numa’ atunci cînd
se întîmpla cîte-o ploaie din aia mare sau un îngheţ sau vreo
urgie de-a naturii - fute-o pe mă-ta legată de tren! şoptea bunica
ei într-una şi nimeni nu ştia cu cine naiba vorbeşte, cui îi spune
s-o fută pe mă-sa, de ce neapărat legată de tren şi cum dracu’
să-şi imagineze c-ar fi posibil vreun futai în viteza aia sau cum
naiba or fi născocit ţăranii din Bistriţa înjurătura aia teribilă cu
„futu-ţi dumnezăoaica mă-tii“ că m-am crucit auzind-o şi după
aia am avut coşmaruri nopţi la rînd cu un dumnezeu femeie
care-şi pieptăna părul lung pe wc şi se scremea de vreo două ori
şi pac! ieşea lumea ca un plod nou-născut prin pizda dumnezeiască
şi scotea lumea capul la lumină direct în budă şi în definitiv
ce naiba au bucureştenii cu morţii şi cu răniţii că pe-aici, din
cîte am observat eu, ăştia sînt la mare căutare, cu toate că răniţii
s-au cam terminat pe meleagurile noastre, uneori ce-i drept
imaginile care rămîn în picioare în urma înjurăturii îţi îngheaţă
sîngele în vine băi necrofililor mai ales atunci cînd îmi mărturiseşte
Marius că una dintre înjurăturile care-şi fac într-adevăr
efectul instant la el în cartier e aia cu „lua-ţi-aş morţii-n pulă“
părerea mea, pentru că în felu’ ăsta murdăreşti ceva sacru

îţi închipui tu că e aşa, eu zic că dimpotrivă, nu există nimic
mai sacru decît propria ta persoană vie şi nevătămată şi cele mai
aiuritoare şi de efect înjurături sînt alea care acţionează sau se
referă la tine însuţi aşa cum am auzit eu într-un bar la Bistriţa doi
tipi certîndu-se şi la un moment dat unu’ din ei l-a băgat pe
celălalt în pizda mă-sii iar ăla a ridicat o privire atît de însetată
de credeam c-o să-l soarbă acolo pe loc, în schimb i-a zis doar
„creşte-ţi-ar coaie în talpă, cretinule!" şi s-a ridicat şi s-a cărat imediat după aia şi n-a mai apucat să-şi vadă înjuratul cum se
chirceşte după masă şi borăşte acolo cine ştie cîte sticle de bere
băuse în seara aia şi din aceeaşi arie semantică pare-mi-se că face
parte şi înjurătura aia „trage-mi-aş puia pe coliva mă-tii, să-mi sară
coaiele din bomboană-n bomboană ca la măscărici! sau mai bine
tîrî-mi-aş coaiele pe barba lu’ tac-tu, curvă penală ce eşti!“ - se
certa Corina cu nişte tipi într-o seară, se auzea în toată camera
fiindcă lăsase telefonu’ pe speaker şi se legăna acuma pe scaun
cu braţele sub cap şi le răcnea înapoi tot felu’ de blesteme, se-nghionteau ăia ca la concurs şi-i tot auzeam şuşotind între ei „bă,
cum era aia cu prezervativu’ şi cu maimuţa, cheamă-1 pe Radu
că el ştie mai multe şi-o face praf pe tîmpita asta din trei vorbe!“
- da’ de ce ca la măscărici? o-ntreb înveselită, cu măscăricii
ce-aţi avut, bă?! mă bag şi eu ca musca-n conversaţia lor - taci,
fă, deşteapto, lasă-mă pe mine, că-mi strici tot şpilu’! o las, că oricum se descurcă mai bine decît mine şi oricum de-aici încolo ar
trebui să iasă la iveală un alt soi de invective, alea care nu se sprijină pe nici un cuvînt aşa-zis obscen, da’ care îţi lasă-n gură un
gust amar de blestem şi un miros împuţit de mizerie sufletească
şi crudă aşa cum am simţit tot în sat la bunica mea între două
babe cătrănite pe o vecină de-a lor pe care o blestemau să dea
domnu’ să n-o petreacă nime’ pîn’ la groapă singură să intre-n
pămînt să vadă apoi cît de frig i-o fi aşa fără preteni - erau ceva
de speriat babele alea sau era iară foarte grav să strige în urma
ta „mira-s-ar lumea de tine!“ sau „te-ai făcut de minune", ca să
vezi, în satul lor să stîrneşti mirarea cuiva era o mare ruşine şi
dezonoare, ca şi cum adică vreun gest de-al tău sau cine ştie ce
faptă ar putea să şocheze şi să ia pe nepregătite o lume întreaaagă
sau ar cîntări cît o calamitate naturală şi un accident de
avion la un loc, pe cînd în universul nostru citadin raporturile
s-au inversat definitiv, ai observat? că-n momentul în care
uimeşti pe cineva înseamnă automat că l-ai scos din inerţie şi
atunci ieşi brusc în evidenţă şi se scrie despre tine şi dacă ai
noroc te alegi şi cu o invitaţie la chestiunea zilei, pe scara noastră
axiologică mirarea îndreptată asupra cuiva devine sinonimă
cu aprecierea iar dacă ai ocazia s-o prinzi pe Nicole în formă
într-o noapte de miercuri lungă ca asta - te prăpădeşti de rîs şi
apoi îţi pică fisa că astea ar fi tocmai înjurăturile alea lungi şi
sofisticate care-şi pierd orice putere de şoc, tocmai datorită
preţiozităţii lor, înjurăturile manieriste pe care le pomenea şi
Paleologu, ce mai, o mulţime de nuanţe în lumea asta a imprecaţiilor, ca şi în lumea animalelor, de altfel, pe care ai fi tentat
s-o crezi necuvîntătoare şi stearpă şi cînd colo alo! Gigi la telefon!
vreau să te caci în gura mea!



va urma