MAMA ŞI FIUL

Mihail Zoscenko

Convorbirea asta am consemnat-o întocmai. Să mă scuipe cititorul în ochi dacă exagerez cîtuşi de puţin. Nu exagerez de loc. Totul s-a petrecut exact aşa.

Convorbirea a avut loc la închisoare. La vorbitor. O mamă a venit să-şi vadă fiul. Întîlnirea a fost emoţionantă. Mama plîngea cu lacrimi de bucurie. Fiul smiorcăia şi el pe nas.
După primele lacrimi şi primele sărutări fiebinţi, mama şi fiul se aşezară unul lîngă altul pe o bancă.

— Aşa — zise fiul. Care va să zică, ai venit!

— Am venit, Vasenka — zise mama.

— Aşa — repetă fiul.

După care, se uită curios la peretele cenuşiu al încăperii, pe urmă la uşă, pe urmă la sobă şi, în sfîrşit, îşi mută privirea la sandalele din picioare.

— Aşa — mai zise o dată fiul şi suspină adînc.

Mama suspină şi ea, frămîntînd între degete franjurile şalului, şi aruncă o privire în jur.

— Aşa — zise fiul, şi-şi suflă zgomotos nasul.

După asta, au rămas amîndoi tăcuţi vreo trei minute.
În cele din urmă, fiul zise:

— Acuma, mamă, s-a redus mult durata convorbirilor. Cică se dau numai douăzeci de minute.

— E puţin, Vasenka — zise mama cu părere de rău.

— Cam puţin — întări fiul.

— Eu, Vasenka, aşa zic că pentru noi două­zeci de minute e chiar prea puţin. Nici n-ai cînd să schimbi o vorbă... După care clătină din cap şi adăugă: Apăi, eu am să mă duc, Vasenka.

— Du-te, mamă!

Amîndoi se ridicară dintr-o mişcare, scoaseră un suspin şi se sărutară.

Fiul zise:

— Aşa. Bun. Să mai vii, mamă... Ce voiam   să-ţi spun? Da. Plita din bucătărie tot mai scoate fum?

— Plita? Scoate, Vasenka. Scoate fum. Mai adineauri a umplut toată casa de fum...

— Aşa... Ei, hai, du-te, mamă!

Mama şi fiul se uitară cu drag unul la altul şi se despărţiră.



va urma