vineri, 25 septembrie 2015

ZĂPEZILE DIN MUNTELE FUJI


Luiza-Adriana Grama







Priveşti în zare trist, dar fără teamă,
Şi glasu-ţi cald începe a-mi şopti
Poemul scris cu dor ce tainic cheamă,
Zăpezile din Muntele Fuji.


Ştiu şi ascult tăcută, înfiorată,
Din câţi sunt vii doar noi suntem aleşi
Să plângem prin poeme viaţa toată
Ca-n zorii zilei, floarea de cireş.



Sub vraja noastră cerul nu mai ninge
De aripă te ţin şi simt cum zbori,
Când ştiu că-n noi mereu iubirea-nvinge
Mă pierd zâmbind prin stoluri de cocori.



Şi fiecare poartă câte-o veste,
Visul cel alb îl scriu, iar tu de-ai vrea
Să numeri cu răbdare file-n care

În origami-nchid dorinţa mea.













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu