joi, 10 septembrie 2015

I se spunea Machiavelli (XXVIII)


Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea




Concediile lui Ceausescu



Lavinia Betea:
Câţi activişti de la noi mergeau în străinătate?

Stefan Andrei:
In ultimul timp nu mai aveau loc schimburi la nivelul conducerii de partid. Cam de prin 1975 n-am mai făcut acest schimb decât pe linia Elenei Ceauşescu.

Lavinia Betea:
Cum adică?

Stefan Andrei:
Adică erau invitaţi din Uniunea Sovietică şi din alte ţări, preşedinţi ai Academiei sau cine răspundea de problemele ştiinţifice. La schimb mergea Ursu (18). Vizită de răspuns. Veneau vicepremierul Cehoslovaciei cu problemele ştiinţifice, preşedintele Academiei din Bulgaria, veneau din conducerea Academiei Sovietice. Erau primiţi de Elena Ceauşescu, ajutată de Ursu. Interesant că începutul concediilor în străinătatea capitalistă l-a făcut Gheorghiu-Dej. „Măi, voi cunoaşteţi numai Moscova, a zis el. Duceţi-vă şi voi cu familiile să vedeţi cum e în Vest. Ca să vedeţi exact ce spunem noi
despre ei şi ce-i acolo“.

Lavinia Betea:
A scris generalul Neagoe (19) cum a însoţit el familia Ceauşescu în Occident (20). Călătoreau într-un vagon ataşat trenurilor...

Stefan Andrei:
Aşa este. A fost înainte de 1965. Aşa a trimis şi pe alţi membri din conducerea Partidului. Nu sunt taxe mari la vagoanele acestea. Pentru că nu-i vagon-tren special. Ci era anexat la cursele normale, nu la trenurile rapid din ţara respectivă.

Lavinia Betea:
Şi pe dv. v-a trimis?

Stefan Andrei:
Nu. Pe timpul meu nu mai era sistemul acesta de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, care trimitea membrii din Biroul Politic. Ceauşescu l-a anulat. Singura excepţie a făcut-o cu Maurer, când i-a oferit un concediu în 1966. In Elveţia. La Montreaux. Acela a fost sfârşitul. In 1964, înainte de a pleca eu în America, am avut o discuţie cu Ceauşescu la mare. Stătea într-o vilă modestă la Eforie, pe timpul lui Gheorghiu-Dej. O chestie foarte interesantă, unică în istoria zgârceniei lui. Atunci, Ceauşescu a spus: „Măi, acum e campanie electorală în SUA, să vorbească Enache să-i mai dea 200-300 de dolari în plus lui Andrei să aibă bani de cheltuială". Şi când m-am înapoiat din SUA, m-am oprit la Paris. M-a întâmpinat Burtică, dimineaţa, la ors 7, că nu poate umbla cu mine pentru că trebuie să vină tovarăşul Răutu la Paris, cu fata lui, Anca. Fata are examen de admitere la secţia de Arte Plastice, istoria artei, şi vrea să vadă muzeele din Paris. Aşa se pregătea fata lui Răutu de examen! Iar după-amiază, a zis, soseşte tovarăşul Ceauşescu din Italia. Şi am aflat că în ambasadă se găsea atunci Elena Ceauşescu cu unul sau doi copii. Iar Ceauşescu a venit de la Roma la Paris, a stat câteva zile cu familia şi s-au înapoiat în ţară.

Lavinia Betea:
Gheorghiu-Dej era cu punga mai deschisă.

Stefan Andrei:
Mult mai larg. Mi-a povestit acum un interpret care a fost cu el, translator, în 1962, în Indonezia şi India. Când l-a văzut Gheorghiu-Dej în India că are haine cam groase, l-a chemat la el pe cel care era cu banii în delegaţie şi l-a trimis să-i cumpere translatorului un costum mai subţire. Şi în 1965, la întâlnirea Pactului de la Varşovia în Polonia, toţi membrii delegaţiei au avut o sumă foarte mare de protocol. Pe timpul lui Gheorghiu-Dej, Elena Ceauşescu mergea cu nevasta lui Corneliu Mănescu şi cu nevasta lui Drăghici la Viena, mergeau în concedii la Karlovy-Vary.

Lavinia Betea:
Unde-şi făceau soţii Ceauşescu, după 1965, concediile?

Stefan Andrei:
Concediul şi-l făceau la Eforie, înainte de a se face vilele la Neptun. Şi cred că la Predeal. Când făceam parte din conducere, ne mutam cu toţii unde ni se cerea - la Neptun sau la Snagov. El hotăra programul. Dar el stătea trei luni de zile plecat din Bucureşti. Cum lucra, de exemplu, la mare. Dimineaţa, de la orele 9 până la orele 11 - legătură cu judeţele, citea materialele care-i conveneau. După aceasta mergea la Techirghiol, să facă baie de nămol. Se înapoia la prânz, lua masa. La prânz venea al doilea rând de corespondenţă de la Bucureşti. Răsfoia corespondenţa şi la ora 18 ne chema la el. Noi toţi eram cu el.

Lavinia Betea:
în 1989, Mihail Gorbaciov i-a invitat pe soţii Ceauşescu în concediu în URSS. Ceauşescu a răspuns prin ambasadorul URSS la Bucureşti că nu poate merge motivând „problemele"21. Adică - eu muncesc, nu-mi arde, ca altora, de concedii. Cât de obişnuită era această practică?

Stefan Andrei:
Ei, şi Ceauşescu îl invitase pe Gorbaciov la vânătoare şi acela a refuzat! Eu ştiu de-un singur concediu al Ceauşeştilor în URSS. în 1976. Acolo am fost şi eu.

Lavinia Betea:
Acela a fost singurul lor concediu în URSS.

Stefan Andrei:
Nu mai ştiu de altul. Nici de alte concedii în străinătate după 1965.

Lavinia Betea:
Cum l-au petrecut?

Stefan Andrei:
După o vizită prin ţară, de la Iaşi am mers la Chişinău. Iar după întâlnirea cu Bodiul (22) am plecat cu avionul la Simferopol. Acolo, la Oreanda, a avut loc discuţia Ceauşescu - Brejnev. Am făcut o vizită pe coasta Crimeei până la Sevastopol şi ne-am întors pe partea cealaltă, spre Kerci. Lui Ceauşescu i-a displăcut vizita la Livadia. Pentru că acolo a avut loc împărţirea lumii între cei trei, ceea ce era împotriva filosofiei lui privind rolul ţărilor mici şi mijlocii în soarta planetei.

Lavinia Betea:
Adică, el începuse să creadă că a ajuns şeful statului pentru că l-a iubit poporul...

Stefan Andrei:
Nu, nu era atât de naiv. S-a întâmplat şi pentru că ne-au arătat un film grozav, făcut cu tehnică americană, despre bătălia pentru Sevastopol. Şi lui nu i-a convenit deoarece acolo a fost armata română. „Nu pot să urmăresc acest spectacol, a zis, pentru că şi consăteni de-ai mei au murit aici, la Sevastopol". Vizita prin Crimeea a durat o zi. Din Crimeea am mers în Armenia şi, de acolo, în Gruzia. Am vizitat Azaria, Batumi şi Suhumi. în 1976, acolo încă se vorbea cu respect despre Stalin. Am vizitat şi o întreprindere siderurgică, unde au fost pregătiţi primii noştri siderurgişti de la Hunedoara ca să lucreze după plan. Se vedea că Mikoian (23) făcuse mult pentru dezvoltarea Armeniei. Ne-am întâlnit şi cu conducătorul Bisericii Armene, care plecase din România. La muzeul de artă am găsit şi câteva tablouri româneşti dăruite de Zambaccian. Ceauşescu, mare iubitor de şah, a fost impresionat de şcolile de şah din Armenia. Am văzut şi podgoriile din care pregătesc ei celebrul coniac armenesc. Şi atunci l-am cunoscut pe Şevardnadze (24). După Crimeea, eu am plecat la Moscova ca să definitivez cu secretarul CC al PCUS, cu omologul meu, Katuşev, vizita din noiembrie a lui Brejnev la Bucureşti şi şedinţa Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia din noiembrie, de la Bucureşti. Iar Ceauşeştii au mers la Soci să-şi facă vacanţa.

Lavinia Betea:
Trăiau în lux nomenklaturiştii sovietici?

Stefan Andrei:
Nu. Am văzut şi casele lor de oaspeţi. La Moscova, ei făcuseră un cartier pentru conducerea partidului pe Şoseaua Vrăbiilor. Din capătul bulevardului începe Dealul Vrăbiilor, acolo unde Herzen a făcut celebrul jurământ că va servi Rusia, progresul şi mai nu ştiu ce. Construiseră nişte vile acolo pentru conducători. In apropiere sunt marele stadion Lujniki şi Mosfilm. Eu am fost la recepţiile sovieticilor, care erau grandioase. După congrese, după aniversări, după întâlniri... Toate rarităţile acestea din Occident - somoni, homari, icre...

Lavinia Betea:
Dar mesele erau rafinate sau pur şi simplu bogate?

Stefan Andrei:
Ei au păstrat foarte mult din bucătăria rusă veche. Aveau aceleaşi prăjituri ca pe vremea ţarismului. Nişte prăjituri extraordinare. Mărci de ciocolată de pe timpul ţarismului. Aveau feluri de mâncare tipice, care reprezentau o cultură culinară — bucătărie rusească,îmbinată cu bucătărie ucraineană. Serveau două feluri de vinuri - din Moldova şi din Georgia. Iar coniacul lor armenesc îl concura pe cel franţuzesc. La recepţiile oficiale oferite la Bucureşti de către Ceauşescu era acelaşi meniu. Cârnăciori, chifteluţe, caşcaval. Un peşte, o friptură. in anii 1980 a scos cafeaua, apoi a eliminat coniacul, a scos băutura tare spirtoasă de la începutul mesei. Un meniu mai bogat se oferea de ziua lui. Şi mai ales a ei. Dar în 1976, după ce-am terminat treburile la Moscova, m-am dus şi eu la Soci pentru vreo trei zile. Şi acolo s-au creat probleme. Uitaţi, acesta e patul, camera în care a dormit Pompidou (25), li s-a spus Ceauşeştilor ca semn de cinste ce li se făcea de a fi cazaţi ca preşedintele Franţei. Dar Pompidou murise de cancer. Când a auzit, Elena Ceauşescu a cerut să schimbe nu doar camera, ci şi vila! Aşa s-a întâmplat şi în ultima lor vizită la Cairo. Am vizitat palatul prezidenţial, Kubeh, iar ofiţerul care ne-a însoţit a spus: „Aici este patul în care a murit Şahul Iranului". Tot de cancer. Iar Elena Ceauşescu s-a mutat la trei camere mai încolo! Se temeau de contaminare. Ceauşescu se săruta cu oamenii pe aeroport, dădea şi ea mâna, dar când ajungeau sus, în avion, primul lucru care-1 făceau: se spălau pe mâini cu spirt.

Lavinia Betea:
Credeau că şi cancerul e transmisibil, iar spirtul e dezinfectant absolut. Nu le-a plăcut Ceauşeştilor concediul în URSS...

Stefan Andrei:
Nu.

Lavinia Betea:
I-a hulit şi Giscard d’Estaing pe Ceauşeşti, că furau obiecte din reşedinţele unde erau cazaţi. Ce ştiţi?

Stefan Andrei:
Nu, e poveste. A spus-o Giscard d’Estaing că ar fi atenţionat Londra la venirea lui Ceauşescu despre ce păţise el. Regina să fie atentă că a venit Ceauşescu şi a furat de la Matignon nu ştiu ce lucruri de acolo. Dar vizita în Marea Britanie a avut loc înaintea vizitei în Franţa (26). Nu ştiu ce a fost în capul lui că a intrat în această campanie calomnioasă de după 22 decembrie 1989. Plecată şi de la Bucureşti, şi din Occident în legătură cu Ceauşescu. Că schimbă sângele cu altul luat de la copii, că avea cântare şi clanţe de aur...


Reţeaua Caraman şi politica lui Hruşciov de coexistenţă paşnică



Lavinia Betea:
Acoperiţi o zonă fără precedent din perspectiva informaţiei ce ţine de interfaţa economie-externe. Comerţul exterior, ambasadele şi consulatele sunt însă coroborate constant cu misionarii şi misiunile Securităţii. Cum colaboraţi unii cu alţii?

Stefan Andrei:
De la Securitate au căzut foarte mulţi, într-un timp foarte scurt, la sfârşitul anilor ’80. Au trecut pe partea cealaltă. Printre ei, şeful cifrului din RFG şi cel din Austria, care primeau toate ştirile, inclusiv despre informatorii noştri din RFG şi din Austria. Ei trimiteau în ţară mesajele agenturii noastre, primeau ordine pentru agentura noastră, ştiau toate secretele. Cum a fost situaţia? în 1978, împreună cu Ceauşescu şi cu Postelnicu, am stabilit structura ambasadelor: câţi de la Externe, câţi de la Securitate.

Lavinia Betea:
Era aceeaşi paritate pretutindeni între securişti şi diplomaţi la ambasadele noastre?

Stefan Andrei:
De exemplu, la Bruxelles, unde era şi NATO, şi Uniunea Europeană, Securitatea avea mai mult decât Externele. Raportul era cam de 5 la 3. Să fie foarte clar. Toţi diplomaţii de peste hotare erau ori ofiţeri,
ori informatori. Aşa e în toată lumea, cine intră în diplomaţie, în afară de ambasador, este obligat să-i informeze pe cei de la serviciile speciale despre anumite lucruri.

Lavinia Betea:
Ambasadorul nu e obligat?

Stefan Andrei:
Obligat, la americani, nu. La ei, ambasadorul e om politic, el conduce. Imi spunea Haig (27), secretarul de stat al ŞUA, vă transmit prin cutare, care era consilierul şi omul pe care îl ştiam că e reprezentantul CIA. Stăteam cu el de vorbă ştiind că este ofiţer de informaţii... Bush nu fusese şeful CIA? La fel la sovietici. Ştiam cine este şeful KGB şi şeful GRU, cunoşteam oamenii lor din România. In toată lumea, o parte dintre ziarişti sunt nu neaparat ofiţeri, ci informatori. Toţi cei care înainte de 1989 au lucrat la noi ca ziarişti peste hotare au avut avizul Securităţii.

Lavinia Betea:
Ce însemna avizul Securităţii? Se cerea şi în cazul unui trimis la o bursă sau la negocieri comerciale?

Stefan Andrei:
Da. Acela era instruit, îndrumat sau avertizat asupra „pericolelor". Altfel, Securitatea nu aviza plecarea şi fără avizul ei nu pleca nimeni. Dacă ei n-ar fi informat, în caz că li se cerea ceva, nu mai plecau a doua oară. Nu era nevoie de hârtie scrisă în situaţia acestor oameni. De aceea, nici nu cred că apar la CNSAS. Repartizarea ofiţerilor, ca număr pe ambasade, o aveam eu şi Postelnicu. Eu, în primul rând, ştiam structura. Directorului cadrelor din MAE îi spuneam: „Tu la Bruxelles poţi să trimiţi atâţia oameni pe linia MAE, în Spania atâţia". Şi trădează, în ’83-’84, unul care era pe lista MAE, pe cota mea, la Bruxelles. In această situaţie, a căzut toată ambasada şi a rămas numai ambasadorul. Pentru că belgienii i-au declarat personae non gratae pe toţi. M-am dus la Ceauşescu. „Ce se întâmplă cu Securitatea, că nimeni nu se bagă, dv. o conduceţi, uitaţi ce trădări am aici. Trebuie să mă feresc de ofiţerii de Securitate, nu de alţii. Uitaţi, mi-a plecat acum unul de la Washington, ofiţer de Securitate". Aveam şi alte probleme. Băiatul comandantului Securităţii de la Craiova, Sprâncenatu, angajat şi el în diplomaţie, dar şi ofiţer, a fugit. Toţi ofiţerii şi diplomaţii erau pregătiţi în grup — pentru limbi străine, pentru cifru, li se făcea instructajul. A trebuit ca în 48 de ore să îi rechem în ţară pe toţi colegii lui pe care îi cunoscuse la pregătire. Şi s-a făcut o analiză cu Securitatea.

Lavinia Betea:
V-a luat şi pe dv. Ceauşescu la analiză?

Stefan Andrei:
Nu, niciodată nu m-au implicat pe mine. Mai mult decât atât - veneau informări de peste hotare, trimise de Securitate. Dar nu mi le dădea şi mie, ca ministru de Externe. Ii chema pe Postelnicu şi pe Pleşiţă (28) şi le dădea sarcină. Eu eram aici, la Snagov, când ei discutau cu Ceauşescu, iar mie nu mi se spunea nimic.


Note:

18 Ion Ursu (1928-2007), fizician. Membru al CC al PCR şi al CPEx (1969-1989), unul dintre apropiaţii Elenei Ceauşescu în cariera sa „ştiinţifică". A fost disjuns din procesul CPEx.

19 Marin Neagoe, general-maior de Securitate, şeful Direcţiei a V-a Securitate şi Gardă (1984-1989). Arestat şi judecat pentru implicare în evenimentele din decembrie 1989, a fost condamnat la 7 ani de închisoare.

20 Marin Neagoe, 35 de ani umbra lui Ceauşescu, Bucureşti, Lumea Magazin, 2005, pp. 15-18.

21 ANIC, Fond CC al PCR - Secţia Relaţii Externe, dos. nr. 5 U/1986.

22 Ivan Ivanovici Bodiul (n. 1918), lider al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească. A ocupat funcţia de prim-secretar, între 1961 şi 1980.

23 Anastas Ivanovici Mikoian (1895-1978), om de stat sovietic de origine armeană. A ocupat funcţia de preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice (1964-1965), prim viceprim-
ministru (1955-1964), ministru al Comerţului Exterior (1938-1949, 1953-1955).

24 Eduard Şevardnadze (n. 1928), fruntaş al PCUS, de origine gruzină. A deţinut funcţia de ministru al Afacerilor Externe al URSS (1985-1990). După ce Gruzia a obţinut independenţa, a fost al doilea preşedinte al acestui stat (1995-2003).

25 Georges Pompidou (1911-1974), om de stat francez. A deţinut funcţiile de prim-ministru (1962-1968) şi preşedinte al Franţei (1969-1974).

26 Vizita oficială în Franţa a lui Nicolae Ceauşescu şi întâlnirile cu Giscard d’Estaing au avut loc în 23-26 mai 1980, iar cea din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în 13-16 iunie 1978.

27 Alexander Haig (1924-2010). între 1981 şi 1982, în mandatul lui Ronald Reagan, a deţinut funcţia de secretar de stat al SUA.

28 Nicolae Pleşiţă (1929-2009), profesia de bază: muncitor. A fost recrutat cadru activ de Securitate în 1948. In 1989 era membru supleant al CC al PCR, avea grad de general şi funcţia de comandant al Şcolii de perfecţionare a cadrelor de rezervă din Ministerul de Interne.



va urma

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu