Băgău (27)

IOANA BRADEA

nu, greşeală, aici e firma de fotomodele

ooo, bine, aici vroiam să nimeresc, sunt Nicu! nevastă-mea
doarme dincolo, de aia vorbesc aşa încet, sper să nu se trezească
şi dacă se trezeşte, tu să-i zici că eşti vară-mea, bine? aş suna şi
eu la o firmă de curve, că pentru 3950 de lei pe treizeci de secunde
o fuţi pe aia de nu se vede, da’ mi-e frică

de ce să-ţi fie frică mă’ Nicu?!

păi sida e mare

mă Nicule mă... sida prin telefon?!

nu, fată! Te duci acolo şi o fuţi pe aia în direct...

ahaa, înţeleg... în direct... braţele mi le sprijin pe grilajul
îngheţat al balconului, gîndurile mi le sprijin pe umeri, privirile
pe străzi, străzile pe degetele de la picioare, picioarele în balta
de peste drum care provoacă toate reacţiile alea în lanţuri
bulbucate şi umede, din balcon le văd, da’ numa’ pentru că
sclipeşte becul ăla de neon din colţ chiar deasupra apei, gata, mi
se face dintr-o dată frig aşa că mai bine mă retrag, îl reazem pe
Nicu vorbind mai departe singur de caloriferul din cameră şi execut
un salt peste peivaz înăuntru da’ mi se încîlcesc picioarele
din greşeală în firul telefonului futu-i care se prăbuşeşte zgomotos
pe mochetă alooo! Andreea, ce faceţi mă acolo? vă
bateţi!? nu, încă nu, îmi amintesc doar cum mergeam zilele trecute
spre studio, de pildă, vreo zece povestiri erotice aveam de
înregistrat, în 133 mi-a venit să-mi sprijin capul de bara aia metalică
şi slinoasă, întîmplător prin faţa proteveului se plimba
Exarhu însuşi, n-avea nici o gară cu nimeni, avea ochelari de
soare şi pantaloni largi, fluturînd în vînt zălog de legămînt, în studio
m-am încurcat de vreo trei ori între litere, nu apucasem să
citesc tîmpeniile alea decît o dată, între două ţigări, scrisul ăla
îngrămădit, ilizibil, da, iubitule, vreau să-ţi simt sexul, daaa, oh,
aşa, mai adînc, mişcă-te în mine, mmm, penetrează-mă odată că
nu mai pooot! mîngîie-mi sînii - înregistrările alea soft, fără vulgarităţi sau şocuri substantivale, verbale, interjecţionale sau
cum or mai fi fost, că mai sînt şi celelalte - povestirile hard, las’
că pe alea le înregistrăm săptămîna viitoare, le-ajung labagiilor
astea pînă atunci, ok, mie-mi convine, mai ales că mi-au amorţit
mîinile pînă mai sus de coate, ca niciodată, nu le mai simţeam
aproape deloc, mi s-au împrăştiat şi foile la un moment dat pe
jos, le scăpasem dintre degete, poate mi-am încleştat palmele
exagerat sau am gemut prea din stomac, prea din inimă, că altfel
nu-mi explic, mă enervasem pesemne, nu reuşeam să-mi scot
din cap figura lu’ Exarhu plimbîndu-se pe trotuarul ăla aşa relaxat,
fără nici o treabă, s-a intersectat şi Cristi în tot amalgamul
ăla de cuvinte, fix el îmi lipsea în cofetăria de lîngă Arhitectură,
vorbind de fenomenologia morţii la Heidegger, minunîndu-se
aşa de frumos - maaamă, ce cap a putut să aibă omu’ ăsta, cu
făraşu’ mă culeg de pe jos după ce citesc cîteva pagini, parc-aş
fi un pietroi pe lîngă el, fir-ar, după ce ies din studio pe hol şi
trag cu sete cîteva fumuri din ţigară mi se înceţoşează privirea
cu tot felu’ de dungi verzi şi albastre, huaaai, să vezi că acuma
mi se scoală să leşin şi o să mă culeagă şi pe mine cu făraşul de
jos fără nici un Heidegger în preajmă sau în cap ci cu foile astea
împrăştiate aşa de artistic în jurul meu, futu-i, Marius, am aşa o
presimţire despre cum îmi ratez eu sistematic opera şi existenţa
şi mă simt amară - să-i treacă acuma prin minte vreunui canibal
să mă mănînce, instantaneu şi-ar da seama că nu-s bune la
ronţăit oasele mele şi sîngele i s-ar părea prea acru la gust şi greu
de înghiţit pustietatea asta a omului lipsit de credinţă greu de
digerat şi străzile fiindcă nu mai clipesc ascuţit ca nişte pleoape
nedormite, nu mai luceşte nici aerul a vrajă şi nici tramvaiele nu-ţi
mai poartă-ntre roţi zîmbetu’ şăgalnic, cît despre tremuriciul ăla
neurotic care-mi traversa zilele şi nopţile, ei bine... da, mizerabilă
noapte, Marius iubitule, adineauri s-a enervat un tip fiindcă i-am
răspuns prea ironic la telefon, credea că fac mişto de el, poate
că avea dreptate, nicicum nu-mi iese starea de curvă, nu reuşesc
să mă montez de nici o culoare - prostănac actor de provincie,
parcă asta aş fi, superficial şi contrafăcut, se întîmplă ceva şi cu
lumea asta, nici ţigările fumate pe balcon nu mai adîncesc
noaptea ca pe vremuri, nici cafeaua nu mai are gustul ăla magic
iar la sfîrşit se trezeşte şi tîmpitul ăla să sune ca să mă întrebe
„auzi, Andreea, tu iubeşti?"

„...mda" ezit eu pe bună dreptate

„ei bine, află că mi-e milă de tine!"

„ei bine, pula-n beci!" tipul afaceristului clasic, îl identific în
cîteva secunde iar într-un sfert de oră începe să-mi povestească
de altfel cam cîte probleme are cu cheresteaua din Bacău „deci
ne futem sau ne milogim acuma iubitule?" fără vrăjeală şi fără
mangleală, da?

fiecare lucru la locul lui, stele normale şi mici, trotuar fix şi
nemişcător, parcă n-am mai avea rădăcini înfipte-n vis, futu-i,
parcă n-aş mai avea pe ce să-mi sprijin febrilităţile, o fi asta
adevărata luciditate, marius, tu ce crezi? adică nu aia veche, nu
amplificarea aia de lucruri şi tremuriciul aerului şi mersul asfaltului
sau pasul gîndacului? te pomeneşti că alea ţineau doar de
sensibilitate şi de simţuri prea-senzitive? sau lucid e omul care
percepe conturul fix - ăsta e un creion şi nimic altceva decît un
creion? fir-ar marius după tine ce înseamnă să fii lucid? că eu una
ere’ că m-am încurcat

noapte bună andros lasă că mai comunicăm şi mîine o dată

Nici un mîine, Andreea! azi! acum! că de cînd te aştept mi-a
crescut barba şi mi-a îmbătrînit puia cu doi centimetri, mă fată,
să moară mama!

Salut voios de pionier, da’ cu cine am onoarea, mă rog frumos?
tresar, mă rup de gînduri şi alte alea şi mă străduiesc să recunosc
urgent vocea, da’ nu reuşesc, deşi îmi sună tare familiar
în urechi, sigur am mai vorbit cu tipu’ ăsta de vreo patru, cinci
ori - eeei, roagă-te tu mult şi bine, iepuraş, eu tot Marin Chiţac
am rămas sau Chiţac Marin, la alegere, ia zi, te întîlneşti astăzi
cu mine sau iar nu te lasă ăia să ieşi pe nicăieri?

Băi Marin Chiţac ţi-am mai spus că n-avem voie să ne întîlnim
cu cei de pe fir, zău că mi-eşti drag şi zău că mor de curiozitate
să te văd... da’ nu se poate - mă miorlăi cum pot eu mai
bine numa’ să-l conving să renunţe la idee, numa’ să schimbăm
subiectu’

Lasă, mă Andreea, aşa zici de fiecare dată, da’ să ştii că m-am
interesat io pentru tine, nu vă face nimeni nimic dacă vă întîlniţi
cu cîte unu’ din haşti în paşti, am auzit că altele au făcut-o,
da’ eşti tu aşa mai pe invers, las’ c-o să-ţi pară ţie rău! o să vii tu
să-mi ceri maşinuţele... şi atunci n-o să-ţi dau nici una, aşa să ştii!

Face pe îmbufnatu’ da’ o să-i treacă imediat, de fiecare dată
cînd sună mă cheamă la o cafea în oraş, de fiecare dată îi spun
că nu se poate, deja s-a obişnuit, da’ ne vrăjim totuşi aşa în gol
- atunci hai mai bine să ne futem şi noi în gură un pic, să ne mai
treacă timpu’, să mai schimbăm o impresie, o atenţie, o măslină,
să ne futem în ciuda pulii, cum ar veni... ai auzit de orgasmometru?
scrie în toate ziarele de azi despre el, ştii cum funcţionează? deci să-ţi explic, acest obiect de frînare se foloseşte în următoarele contexte: îl găseşti şi nu funcţionează, nu-1 găseşti şi atunci pleci dracului să-l cauţi

Auzi, Marin Chiţac, aş avea o întrebare pentru tine, ai idee
ce înseamnă luciditate? cum vine aia adică să fii lucid, după tine,
aşa...

Lasă-mă cu textele astea mă Andreea, că eu abia azi mi-am
dat seama că efectiv numa’ cu o femeie frumoasă m-aş însura,
o ţin aici, în adîncul străfundului sufletului meu şi o aştept să
apară de după un colţ, de undeva şi atunci o să fie ca şi cum te-ai
trezi brusc cu o conştiinţă după cap, ţi-ar fute unu’ aşa o conştiinţă
după gît şi atunci nu mai ai chef şi nu mai simţi nevoia să
ţi-o tragi cu nimeni altcineva, poate că atunci înseamnă că eşti
lucid dracu’ ştie da’ e clar că deci gata! te-ai îndrăgostit şi trăieşti
un sentiment ciudat de consex...

Marin Chiţaaac, nu mai pricep nimic! izbucnesc în rîs neîncrezătoare deşi ştiu că are şi el dreptatea lui da’ mă fac că plouă, că ninge, că mai sună cineva - fii atent iubitule, ziceam că într-o bună dimineaţă mă găseai tu pe malul mării, ce crezi că făceam acolo? făceam plaaajă doamne iartă-mă şi te apropiai tu de departe şi te întrebai în gînd ce naiba caută fata asta aşa de dimineaţă pe nisip? ce să caute, i-o fi frică de mulţimile de mai tîrziu, mulţimea aia gălăgioasă şi împuţită de la amiază - ghiceai tu imediat şi te apropiai tiptil de mine, că de departe ţi se părea că-s
tare frumoasă, de aproape încremeneai de-a dreptul, pentru că
de-adevăratelea sînt brunetă cu ochi de drac care te bagă-n boală
imediat iubitule şi-s subţirică la mijloc şi am nişte sîni fabuloşi
nu chiar ca ai Pamelei Anderson da’ frumoşi nevoie mare, ce mai,
ţi se scula puia cînd mă vedeai cum zac acolo întinsă fără griji,
îţi spuneai că poate fix pe tine te aştept, mie îmi tremurau un
pic pleoapele fiindcă simţeam o umbră nedesluşită în dreptul
ochilor, da’ nu îndrăzneam să-i deschid să văd cine dracu’ îmi
fură din soare, te opriseşi tu chiar în dreptul meu, mă măsurai
acuma cu privirea hămesită, bănuiam eu c-o fi vreun tip care se
holbează la mine şi-mi ziceam în sinea mea deh, se uită el cît se
uită, da’ pînă la urmă tot o să plece, habar n-aveam că era vorba
tocmai despre tine, de unde era să ştiu? şi după aaaia... ce să vezi?
nu-ţi mai vine să pleci, iubitule, îţi vine brusc să mă fuţi, aşa că
te întinzi tiptil lîngă mine iubitule şi începi să mă atingi cu un
deget printre ţîţe şi mai jos, îţi strecori încet mîna în bikinii mei
şi te uiţi pe furiş la mine, oarecum speriat, că nu ştii cum o să
reacţionez, da’ dacă sare fata ca arsă şi-ţi trage una cu geanta-n
cap? numai că... pizda mă-sii, îmi plăcea la nebunie ce făcea el
cu degetele între picioarele mele, mă topeam instantaneu ca un
ness frape, nici nu îndrăzneam să mai deschid ochii acuma de
teamă ca nu cumva să se spulbere atîta amar de plăcere aşa că
îmi înfig degetele în nisip şi strîng tare din pleoape, strîng tare
între degete un pumn de nisip şi tocmai atunci... 

huaaai! Să-mi fut una, cînd mi-era lumea mai dragă cînd 
credeam c-o să-şi strecoare şi al doilea deget înăuntru - 
să-mi intre aşchia asta de scoică sub unghie! o înţepătură din aia dureroasă şi ascuţită şi fir-ar ale dracului toate scoicile astea mărunte de pe plajă! ere’ că n-au mai curăţat-o de paişpe ani pe puţin! mi-au dat lacrimile instantaneu, am întors capul, mi-am scos mîna din nisip, am deschis ochii, începuse să-mi curgă sîngele de sub unghie amestecat acolo cu fire de praf şi scoici mărunte de tot futu-i! stai să-mi pun nişte spirt aici, să nu se infecteze dracului... şi cum m-am întors un pic, am simtit mişcîndu-se iar degetul înăuntrul
meu, o, doamne, iubitul! uitasem complet de el, cum dracu’,
uite-aşa, în schimb el ce crezi c-a făcut, băi nu mi-a venit să cred,
mi-a luat atunci mîna şi a început să-mi sugă liniştit degetu’, m-a
omorît cu gestul ăsta, adică... să-mi bag picioarele, nu mă aşteptam
la aşa ceva... să-mi lingi tu picăturile de sînge de pe unghie,
iubitule, hmmm... daaa, îmi place... mdaaa, vreau să-ţi simt
buzele în palmă, ai, da, da! şi la încheietura mîinii... o să înnebunesc
iubitule de atîta excitaţie! ci fute-mă odată că nu mai pooot!
fute-mă! acum! repede pînă nu mă răzgîndesc - şi de fapt cum
dracu’ m-aş putea răzgîndi, încep doar să respir mai sacadat, mai
gutural, mai convingător - vaaai, ce drăguţă eşti!...

Nu-i aşa? drăguţă şi durabilă şi întind mîna să-mi sting ţigara
în scrumiera de lîngă telefon şi fără să-mi dau seama apăs aşa de
tare mucul pe sticla aia murdară încît crapă, fantastic, a crăpat
ţigara în scrumieră, a pocnit surd şi îndesat şi cum spuneai că
te cheamă, iubitule? ah, Marian... din Buzău? i-auzi, ce interesant!

ce sleită mă simt dintr-o dată ce aprinsă şi uscată vara asta
din aerul transpirat şi sacadat din omul ăsta care sună fără carne
fără oase, cu organele-n voce încropite la repezeală din sunete
subţiri labagiul - omul oral, omul text, nu ca Marius care este
era a fost tot ce poate fi mai simplu într-o curgere de zile - aerul,
pîinea, apa, ţuica, uneori parcă am fi căsătoriţi de paişpe ani,
intră-n baie, face pişu în timp ce mă spăl eu pe dinţi şi îl privesc
cu coada ochiului cum stă aşa drept în fata wc-ului şi cum pare
de două ori mai înalt - îmi opreşti şi mie un pic de apă caldă în
cadă? mi-e foame - face un pas şi ajunge în spatele meu, îşi aranjează părul în oglindă, mamăăă, ce bine arăt! singur mă minunez uneori cum pot să fiu aşa de mişto!



va urma