BEAU SINGUREL LA VECHIUL HAN

George Safir

Plictisit de aşteptare

Mă aşez pe-un bolohan;

Viaţa asta sens nu are,

Dacă nu mă cred tiran.

Iscodesc în zare cerul:

Tot la fel era şi ieri.

Sarea, însă, şi piperul

Nu se-arată nicăieri.

Ochii-mi cad pe iarba crudă;

Am călcat ades pe ea.

Azi îmi pare că e udă

Ori îmi este talpa grea?

Multe-mi par acum ciudate,

Parcă nici nu mai sunt eu.

Drumurile văd că-s late,

Dar mi-au fost strâmte mereu...

Mă strâng hainele la şale,

Părul nu mai este des;

Vorbele ies mai domoale,

Căutând alt înţeles...

Beau singurel la vechiul han;

Vinul n-are niciun gust.

Mă simt eu însumi… bolohan,

Că hangiţa nu-mi dă… must.