sâmbătă, 5 septembrie 2015

Torţionarul Alexandru Vişinescu a fost CONDAMNAT la 20 de ani de închisoare


Ce despăgubiri trebuie să plătească urmaşilor victimelor sale


TRECUT-PREZENT, acelasi Alexandru Vişinescu 


Alexandru Vişinescu, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, vineri, de Curtea de Apel Bucureşti (CAB), urmând a fi şi degradat militar

Totodată, Vişinescu trebuie să plătească, în solidar cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, 300.000 de euro cu titlu de despăgubiri urmaşilor victimelor sale, astfel: 50.000 de euro către partea civilă Nicoleta Eremia, 100.000 către partea civilă Elena Iacob şi 150.000 de euro Ancăi Maria Cernea.

Instanţa a menţinut sechestru asigurător pus de către anchetatori pe imobilul în care locuieşte Alexandru Vişinescu, dar şi pe o serie de acţiuni pe care acesta le-ar deţine la SIF.

Sentinţa a fost pronunţată vineri de judecătoarea Carmen Veronica Găină de la Curtea de Apel Bucureşti, la finalul unui proces de 10 luni.

Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată atât de procurori, cât şi de apărătorii lui Vişinescu.

Procurorii au cerut instanţei o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru Alexandru Vişinescu, maximul prevăzut de vechiul Cod penal pentru tratamente neomenoase.

În noul Cod penal, acestei infracţiuni îi corespunde cea de crime împotriva umanităţii, ce are prevăzută pedeapsa de închisoare pe viaţă, însă, cum Vişinescu are peste 65 de ani, nu se putea cere o astfel de pedeapsă.

Astfel, procurorii au cerut pedeapsa mai favorabilă de 25 de ani de închisoare, încadrând faptele conform vechiului Cod penal.

Totodată, anchetatorii au solicitat instanţei degradarea militară a lui Vişinescu, care are gradul de locotenent colonel în rezervă.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, "a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic".

În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vişinescu, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate, a arătat Parchetul instanţei supreme.

"Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate", au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din 1967, erau foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile PNŢ şi PNL, foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive, foste cadre de conducere după 23 August 1944, foste cadre MAI după 23 August 1944, foşti conducători ai diverselor secte religioase şi alte cazuri mai izolate.

Regimul impus de Vişinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea zece ani.

"Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic", au precizat procurorii.

Unul dintre martorii din procesul lui Alexandru Vişinescu a declarat joi că, potrivit unui deţinut, acesta a făcut găuri în pereţii celulei sale şi a putut vedea cum comandantul penitenciarului Râmnicu Sărat a înfipt baioneta în inima fostului ministru Ion Mihalache, pentru a se asigura că a murit.

La termenul de joi al procesului în care este judecat fostul comandant de la penitenciarul Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, mai mulţi martori au declarat că acesta era de o "barbarie extremă" şi au relatat cele aflate din mărturii directe ale membrii familiilor lor, şi ei deţinuţi ai acestui penitenciar, dar şi din cele ale altor foşti deţinuţi.

Unul dintre aceşti martori, Ionuţ Gherasim, le-a arătat judecătorilor că bunicul său, Ilie Lazăr, a fost încarcerat Râmnicu Sărat în perioada 4 martie 1955 - 11 iulie 1959. El a mai spus că a fost primul şef de cabinet a lui Corneliu Coposu şi că îi ştie pe mai mulţi foşti deţinuţi de la acest penitenciar, între care pe Camil Demetrescu şi Ioan Bărbuş.

Gherasim le-a mai spus judecătorilor că l-a cunoscut personal pe Alexandru Vişinescu, în 1990, în urma unui incident petrecut între acesta şi Corneliu Coposu. "În 1990, mă aflam împreună cu Corneliu Coposu şi alte persoane la o întâlnire politică. În drum spre locaţie, era iarnă, erau troiene. Corneliu Coposu a sărit peste troiene şi a traversat în fugă strada către o persoană pe care nu o cunoşteam. L-am auzit, în fuga mea spre cei doi, pe Coposu spunând următoarele: «Dacă vrei să mă chemi ca martor în procesul dumitale, eu voi veni ca martor, dar nu pentru dumneata, şi voi spune că eşti nebun, pentru că doar un nebun putea face ce ai făcut dumneata acolo»", a relatat el.

Acelaşi martor a mai spus că, înţelegând parţial despre ce este vorba, a vrut să-l "ia la rost" pe Vişinescu, moment în care Coposu l-a oprit şi i-a spus că "doar Dumnezeu va hotărî ce se va întâmpla cu acest om".

Ionuţ Gherasim a mai arătat că, potrivit relatărilor bunicului său, la penitenciarul Râmnicu Sărat, oamenii erau bătuţi cu cruzime peste picioare, cu ciocanul, şi îndurau friguri cumplite. Toate aceste metode erau comandate de către directoratul unităţii, respectiv de Vişinescu şi locotenenţii săi.

El a adăugat că şi mama sa, care a fost încarcerată timp de 2 ani şi 3 luni la Râmnicu Sărat, la ieşire a spus că tot ce va reţine din perioada de detenţie este figura "călăului" Alexandru Vişinescu.

Tot Gherasim a arătat că este invalidă susţinerea lui Vişinescu cum că ar fi primit ordine să procedeze de o asemenea manieră, arătând că legile şi regulamentele în vigoare la acea vreme nu prevedeau aşa ceva.

Un alt martor, Mihai Marinescu, le-a relatat judecătorilor susţinerile celui mai tânăr dintre deţinuţii de la acea vreme - Ion Ovidiu Borcea. Astfel, a arătat martorul, Borce ar fi făcut mai multe găuri în zidul celulei unde a fost încarcerat, prin care putea vedea în celula lui Ion Mihalache. "El (Borcea - n.r.) a povestit toate bătăile şi metodele de tortură la care a fost supus Ion Mihalache, inclusiv despre cum Alexandru Vişinescu a înfipt baioneta în el, ca să se asigure că e mort. Aceeaşi tehnică a fost aplicată lui Jenică Arnăutu (luptător din grupări de rezistenţă anticomuniste - n.r.)", a mai spus Marinescu.

Mihai Marinescu a mai spus că, în urma verificării mai multor documente, CNSAS a constatat că, din motive derizorii, deţinuţii erau trimişi de Vişinescu la carceră, unde erau stropiţi cu apă, în condiţiile în care în respectiva celulă erau condiţii apropiate de îngheţ. "Studiind dosarele lui Diaconescu, Adamescu, Puiu sau Mihalache, am constatat că Alexandru Vişinescu semna personal prin care aceştia erau trimişi la carceră zeci de zile. Au existat situaţii în care s-au făcut şi peste 300 de zile de carceră. Mi-a atras atenţia, în mod special, că o sancţiune a fost aplicată pentru că deţinutului i s-au rupt izmenele care erau vechi de peste 12 ani de zile. Vişinescu era comparat de către deţinuţi cu primul locotenent a lui Stalin, Lavrenti Beria, sau cu unul dintre colaboratorii direcţi ai lui Hitler, Heinrich Himmler, ceea ce spune totul despre regimul său", a mai arătat Marinescu.

Instanţa a stabilit reluarea audierilor în acest caz pentru 28 ianuarie, când vor fi ascultaţi, în continuare, martori care au cunoştinţă despre faptele făcute de Vişinescu. Totodată, instanţa a cerut mai multor martori să depună o înregistrare video cu Corneliu Coposu, în care acesta descrie suferinţele de la Râmnicu Sărat, precum şi jurnalul ţinut de fostul deţinut Ion Ovidiu Borcea.

Procurorii Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-au trimis în judecată pe Alexandru Vişinescu pentru infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Procesul lui Alexandru Vişinescu a început în 24 septembrie 2014.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, "a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic".

Din documentele studiate de anchetatori au fost identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vişinescu.

Alexandru Vişinescu s-a născut la Buzău, în 1925, şi a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

Înainte de a fi numit în funcţia de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu a deţinut poziţii în sistemul penitenciar, activând în unităţile Mislea şi Jilava, la începutul anilor '50.

Vişinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954 - aprilie 1956. Decizia autorităţilor de a dezafecta penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcţia de inspector în cadrul aparatului central al Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 şi 1976, a deţinut funcţii de conducere în cadrul închisorilor Ploieşti şi Ilfov şi a predat la şcoala de subofiţeri de penitenciare.


În prezent, el trăieşte într-un bloc din centrul Capitalei, cu o pensie de peste 3.200 de lei pe lună. 

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu