MAIA

Adrian Bodnaru

Până când venele de asfalt ale oraşului

şi-au închis înţepătura

ploii ce scoate sâni în tricouri

am purtat sub cămaşa pe jumătate călcată

toate florile cusute ale somnului

piaţa făcuse genunchi

citind pe marginea fântânii

inelele porumbeilor înecaţi

aşa încât copilul degeaba

şi-a rupt coaja cotului cald

femeia înnegrind

gulerul prânzului alb

ca duminica n-a mai aşteptat

ce va fi mâine

iar cilindrii s-au umplut de spectacole

negre şi verzi

ficatul oglinzii

cu parfum industrial atunci

a născut peste visul

cu toate florile cusute ale somnului

sub cămaşa pe jumătate călcată

dar eu luasem deja

înţepătura ploii ce scoate sâni în tricouri

cheful benzinei pentru amintiri

silenţios murind la primul colţ