Mantia Inselaciunii (28)

James Luceno

De pe scaunul plutitor căptuşit pe care Boiny îl ajutase să îl ia de la un veteran neatent al conflictului hiperspaţial Stark, Cohl se uită în capătul opus al sălii summitului către locul în care delegaţia Federaţiei Comerciale avea rezervată o zonă pentru sine, în faţa Cancelarului Suprem Valorum şi a celor de pe Coruscant. Vedea neclar şi ca printr#un tunel îngust, iar trupul îi era măcinat de durere, în ciuda injecţiilor pe care Boiny i le tot administrase cu o frecvenţă tot mai mare.
Părând şi chiar fiind îngrijitorul lui Cohl, rodianul stătea în spatele lui, îndreptând un mic electrobinoclu către grupul de treisprezece droizi ai Federaţiei Comerciale.
— Doar unuia dintre ei îi lipseşte şurubul de blocare, zise Boiny aproape de urechea stângă a lui Cohl. Cel cu semne galbene pe cap şi pe trunchi. Chiar la dreapta neimoidianului, în capul şirului de pe acea parte a platformei.
Cohl duse electrobinoclul la ochi.
— L#am văzut, spuse el cu un glas slab.
Apoi începu să cerceteze sala imensă.
— Havac e pe undeva pe aici, probabil cu o telecomandă în mână.
Boiny se uită în jur.
— Se poate să fi fost programat să reacţioneze la un anumit eveniment sau la un moment anume. Dar chiar dacă Havac are o telecomandă, nu este obligatoriu să opereze în raza vizuală. Ar putea fi oriunde în sală sau în afara ei.
Cohl clătină din cap.
— Havac e genul care trebuie să vadă că se întâmplă. El a plănuit asta. E spectacolul său.
Privirea lui Boiny continuă să rătăcească peste rândurile de scaune.
— Nu se poate să fie în secţiunea delegaţilor. Şi mă îndoiesc că ştie să cânte la trompetă...
Brusc, Cohl se uită peste umăr la rodian.
— Ce era Havac înainte să treacă la terorism, Boiny – înainte să se alăture Frontului Nebula?
Boiny se gândi.
— Un fel de regizor, nu?
— Un regizor de holofilme documentare. Un corespondent de presă independent.
Ca şi cum ar fi fost o singură fiinţă, îşi ridicară privirile spre cabinele presei aflate sus, deasupra lor.
Direct de la urmărirea de pe acoperiş, Qui#Gon şi Obi#Wan se alăturară lui Saesee Tiin şi Adi Galliei la parterul sălii, chiar lângă intrarea nordică. Valorum şedea la dreapta şi deasupra lor; Directoratul Federaţiei Comerciale, la stânga. În faţa lor, membrii delegaţiei de pe Eriadu îşi ocupau locurile în standurile care fuseseră înălţate în centrul sălii. Sub acestea, un grup de toboşari şi de trompetişti îşi acorda instrumentele.
Aerul era încărcat de nerăbdare.
— Cei şase pe care i#am prins insistă că n#au auzit în viaţa lor de Cohl sau de Havac, le explică Qui#Gon celorlalţi Jedi, şi că nu ştiu nimic despre o tentativă de asasinat.
— Atunci, ce căutau pe acoperiş, înarmaţi şi periculoşi, trăgând în voi cu un lansator de rachete?
— Susţin că sunt o bandă de hoţi care s#a gândit că ar putea să Profite de dezordinea care înconjoară summitul şi să spargă Banca Sectorului Seswenna.
— Le#ai spus despre imaginea acoperişului găsită în holoproiector? întrebă Tiin.
— Nu avea rost. S#ar fi putut să încerce să atace convoiul plutitor al Cancelarului Suprem de pe acoperiş, dar cred că erau acolo doar pentru a ne distrage atenţia. Asta au făcut Cohl şi Havac de la început, încă de la incidentul de la Senatul Galactic.
— Chiar dacă, în cele din urmă, cei şase ar recunoaşte că au fost angajaţi de Cohl, ar putea continua să susţină că scopul lor era furtul. Nici unul dintre ei nu are acte, aşa că nu ştim nici măcar cine sunt sau de pe ce planete vin. Securitatea de pe Eriadu verifică înfăţişările lor şi amprentele retinelor, dar, presupunând că au fost strânşi de
Cohl de pe planete îndepărtate, ar putea dura săptămâni până să aflăm ceva.
— Atunci, nu mai avem cu ce să continuăm, zise Adi.
— Doar că restul asasinilor lui Havac sunt pe undeva, prin sala aceasta.
— Nu au fost incidente la intrare, spuse Tiin. Nimeni nu a fost arestat.
— Asta nu înseamnă nimic, zise Qui#Gon. Pentru experţi ca Havac şi Cohl, în această sală este la fel de uşor de intrat ca într#o finală de cursă de ataşe. Nu ar avea nici o problemă să ajungă înăuntru.
Tiin strânse din buzele sale subţiri.
— Singurul lucru pe care îl mai putem face este să ne pregătim să îl apărăm pe Cancelarul Suprem.
Qui#Gon se uită în direcţia lui Valorum.
— Ne va permite să ne apropiem mai mult de el?
— Nu, zise Adi. A dat ordine clare că nu vrea ca desfăşurarea summitului să fie întreruptă – nici nu vrea ca noi să fim lângă el. Vrea ca Jedi să fie văzuţi ca imparţiali în această dispută comercială.
— Cu toate acestea, nu putem să stăm cu mâinile în sân, aşteptând să se întâmple ceva, mârâi Tiin. Ar trebui să ne împărţim şi să căutăm; să localizăm necazul înainte ca acesta să#l găsească pe Valorum.
Obi#Wan, care stătuse tăcut pe tot parcursul acestei discuţii, observă o expresie familiară apărând pe faţa lui Qui#Gon. Era ca şi cum privirea acestuia era fixată asupra unei prezenţe invizibile pe care o scotea în evidenţă Forţa vie.
— Ce este, maestre? întrebă el încet.
— Îl simt, Padawan.
— Havac?
— Cohl.
Cabina mică şi murdară rezervată HoloCotidianului Liber de pe Eriadu era formată din două scaune rigide, o consolă de control cu ecrane plate şi platforme de holoproiector acoperite de praf şi o fereastră mare, dintr#o singură bucată, care dădea spre sală.
Havac stătea lângă fereastră, uitându#se la mulţimea în mare parte aşezată în timp ce monta o holocameră pe suportul ei. În spatele său, înarmaţi cu pistoalele pe care le ascunseseră în pereţii sălii cu câteva săptămâni în urmă, şedeau doi dintre acoliţii săi umani. Unul dintre ei purta un comunicator la încheietura pumnului.
Când Havac îndreptă holocamera spre arcul de scaune ale Federaţiei Comerciale, prinse un scaner pe capul camerei. Apoi aţinti aparatul, care semăna cu un microfon unidirecţional, către trompetiştii de la parterul sălii.
— Vreun semn de la echipa de observaţie? întrebă el peste umăr.
— Nici un piuit, răspunse omul care avea comunicatorul. Şi Valorum a ajuns aici de peste zece minute. Ce crezi că s#a întâmplat?
— Explicaţia probabilă este că au fost descoperiţi.
— De ce spui asta?
Havac se întoarse cu faţa la cei doi.
— Pentru că eu am anunţat autorităţile despre cargobotul lui Cohl şi am lăsat holoproiectorul în urmă, ca să fie găsit.
Aşteptă zâmbetele de înţelegere, dar când nu apăru nici unul, adăugă.
— Era singurul mod de a mă asigura că autorităţile vor fi ocupate cât noi ne vedem de treabă aici.
— Atunci şi Cohl a fost găsit – sau cadavrul său, oricum, zise cel care avea comunicatorul.
Celălalt nu părea convins.
— Să presupunem, după cum spui, că observatorii au fost descoperiţi şi că se hotărăsc să cadă la înţelegere zicând ce ştiu ei – cu sau fără credite.
Havac ridică din umeri teatral.
— Mă ştiu ca Havac şi niciunui "Havac" nu i s#a permis de către securitate să participe la summit. Transferurile de credite către cei angajaţi de Cohl nu pot fi urmărite direct până la noi. Casa conspirativă va fi goală până când vor ajunge autorităţile la ea. O să fim de mult plecaţi de pe Eriadu înainte de a pune cineva toate piesele cap la cap.
Gândite în mod clar să readucă încrederea, vorbele lui Havac nu reuşiră să obţină efectul dorit. Cel mult, cei doi bărbaţi păreau şi mai sceptici decât înainte.
— Trăgătorul nostru şi#a ocupat poziţia? întrebă Havac nerăbdător.
— E pe pasarelă – aşteaptă să înceapă muzica.
— Ce vrei să facem cu el după aceea? întrebă cel care avea comunicatorul.
Havac se gândi la asta.
— Este un nelegiuit cu o insignă de identificare falsă şi cu o armă, care tocmai a tras în delegaţi. O să fi un erou public dacă îl omori – sau, cel puţin, dacă ai grijă să cadă de pe pasarelă.
— Fără capete libere, zise acelaşi bărbat.
— Cât mai puţine.
Sprijinindu#se iar în cârjele sale din aliaj, dar purtând încă un mic steag legat de partea din faţă a robei sale, pentru a se identifica drept un veteran al conflictului Stark din hiperspaţiu, Cohl şchiopăta de la turboliftul care îi adusese pe el şi pe Boiny la nivelul principal pentru pietoni al sălii. De aici era posibil să urci la pasarelele care duceau la cabinele presei şi securităţii din părţile superioare ale clădirii.
Se îndreptau către zona lifturilor, când o voce strigă din spatele lor.
— Căpitane Cohl.
Cohl nu se opri până când străinul nu repetă chemarea, iar el se roti resemnat. La zece metri depărtare pe coridor stătea un Jedi înalt, bărbos şi cu părul lung, ţinând în mână o sabie de lumină cu lamă verde.
— Chiar nu e ziua noastră norocoasă, mormăi Boiny.
Cohl auzi pocnetul şi şuieratul caracteristice unei alte săbii de lumină şi se uită peste umăr. Al doilea Jedi era un tânăr bine bărbierit, purtând codiţa împletită subţire de Padawan.
— Abia aşteptam să ne întâlnim, încă de la Dorvalla, spuse cel mai în vârstă.
Cohl şi Boiny schimbară priviri consternate şi surprinse.
— Voi eraţi cei din lanţeta diplomatică, zise Cohl.
— Ne#ai condus într#o urmărire grozavă, căpitane.
Cohl pufni şi clătină din cap.
— Ei, acum ne#aţi găsit. Şi puteţi să vă puneţi beţele luminoase la loc. Nu suntem înarmaţi.
Qui#Gon doar îşi lăsă vârful săbiei spre podea în timp ce se apropia.
— Vă felicit că aţi supravieţuit distrugerii Profitului.
Cohl se clătină în cârje.
— Mare bine mi#a făcut, Jedi. Eu şi partenerul meu suntem făcuţi bucăţi.
Qui#Gon şi Obi#Wan îi priviră prin Forţă şi înţeleseră că tot ceea ce spunea Cohl nu era minciună. El şi rodianul erau grav răniţi.
— Totuşi, cum aţi aflat despre operaţiunea de la Dorvalla? întrebă Cohl.
— De la un membru al Frontului Nebula, zise Qui#Gon. Acum e mort.
— Deci exista un informator. Cred că Havac a avut dreptate să fie secretos cu asta.
— Şi noi suntem nerăbdători să ne întâlnim cu Havac, spuse Obi#Wan.
Cohl se uită la el.
— Mai bine aţi distruge droidul pe care l#a infiltrat Havac la întâlnire.
— Droidul? ziseră Jedi într#un glas.
— Un droid de luptă, dezvoltă Cohl. E chiar acolo cu restul droizilor directoratului. Credem că Havac are de gând să pună droidul să#l omoare pe Valorum.
— Asta e imposibil, spuse Qui#Gon. Droizii de luptă nu pot acţiona fără un semnal de la un calculator de control central.
— Al lui Havac este unul dintre modelele noi şi îmbunătăţite de la Baktoid, zise Boiny. Un comandant. Mai mult un gânditor liber. Nu trebuie decât să primească o sarcină, prin comandă vocală sau prin semnal de la telecomandă, şi este capabil să controleze droizii din jurul său.
Obi#Wan căscă niţel gura.
— Vrei să spui că în locul unui singur asasin există doisprezece posibili ucigaşi?
— Treisprezece, de fapt, răspunse Boiny.
— Tot nu poate iniţia un asemenea act de unul singur, insistă Qui#Gon.
— Aici intervine Havac. Telecomanda e la el.
Qui#Gon păşi spre Cohl.
— Unde e?
— Am eu o idee.
— Spune#mi ce ştii şi lasă#mă pe mine să mă ocup de asta. Obi#Wan vă va însoţi pe tine şi pe partenerul tău undeva unde să primiţi îngrijiri medicale – şi să fiţi arestaţi.
Cohl clătină din cap.
— Dacă îl vrei pe Havac, mergem împreună, Jedi, sau deloc. Îşi înclină capul spre Boiny. În plus, suntem singurii care îl putem identifica.
Qui#Gon nici nu trebui să se gândească. Se uită la Obi#Wan.
— Padawan, întoarce#te la maestrul Tiin şi la ceilalţi. Iute!
— Dar, maestre...
— Du#te, Padawan. Acum.
Obi#Wan strânse din buze, dădu din cap şi se învârti pe călcâie.
Qui#Gon îşi urmări ucenicul care se depărta în grabă, apoi îşi stinse sabia de lumină şi îşi puse un braţ pe sub umărul tremurător al lui Cohl.
— Sprijină-te de mine, căpitane.


Cu zece toboşari care dădeau ritmul, de două ori mai mulţi trompetişti îşi ridicară instrumentele lungi şi intonară primul dintre cele trei semnale prelungi.
Până atunci, Obi#Wan deja ajunsese la Tiin şi la ceilalţi Jedi.
— Sunt droizii, începu el într#o rafală de vorbe.
Tiin îl puse să încetinească şi să repete tot ce aflaseră el şi Qui#Gon de la Cohl. Apoi itkotchiul se întoarse către Adi, Ki#Aki#Mundi, Vergere şi restul.
— Aşezaţi#vă cât mai aproape posibil în jurul lui Valorum, le spuse el lui Adi şi lui Vergere. Obi#Wan, Ki şi cu mine vom fi lângă platforma Federaţiei Comerciale. Restul, împrăştiaţi#vă pentru a respinge focurile de armă. Fiţi rezervaţi, dar pregătiţi.
— Maestre Tiin, crezi că Federaţia Comercială bănuieşte ce se află în mijlocul ei? întrebă Obi#Wan în timp ce mergeau.
— Nu au de unde. Sunt agresivi doar când vine vorba de comerţ. Oricum a reuşit acest Havac să infiltreze droidul printre ceilalţi, trebuie să o fi făcut fără ştiinţa membrilor directoratului.
— Ar trebui să ordonăm delegaţiei să scoată droizii, maestre?
Ki#Aki#Mundi; răspunse:
— Cine priveşte ar putea hotărî să declanşeze droizii. Dacă se întâmplă asta, ar părea că noi am fost o ameninţare, făcându#i pe droizi să răspundă cu focuri de laser. Dacă am fi avut timp, am fi putut trimite pe cineva la bordul cargobotului Federaţiei Comerciale pentru a închide calculatorul de control central.
— V#aţi mai luptat cu aceşti droizi înainte, maestre Tiin?
— Nu ştiu decât că nu sunt foarte precişi, Padawan.
Obi#Wan se încruntă în timp ce fugea.
— Cu treisprezece dintre ei trăgând, s#ar putea ca asta să nu conteze.
La nici un sfert din drumul pe coridorul de la nivelul superior, care ducea la cabinele de presă, Boiny îl zări pe Havac printr#un mic panou de oţel transparent montat în partea de sus a uşii.
Lăsându#l pe Cohl să stea singur, Qui#Gon îşi lipi spatele de peretele coridorului.
— Câţi sunt înăuntru? îl întrebă el pe rodian.
— Havac şi poate încă doi oameni – aşezaţi în dreapta uşii.
Qui#Gon făcu semn cu capul către mânerul uşii.
— Încearcă#l.
Uşurel, Boiny puse mâna pe mâner.
— E încuiat. Se uită la panoul sensibil la atingere de pe perete. Probabil că aş putea să#l sparg...
— Am o cale mai rapidă, îl întrerupse Qui#Gon.
Aprinzând sabia de lumină, înfipse lama strălucitoare prin mecanismul de închidere. Metalul se înroşi şi începu imediat să se topească, emanând în aer mirosuri înţepătoare. Cu un scrâşnet, uşa se retrase în lăcaşul ei din perete.
Havac şi cei doi acoliţi ai săi erau deja în picioare, cu armele în mâini. O vijelie de raze de laser ricoşă din lama lui Qui#Gon, pe care o ţinea ridicată şi o apleca în stânga şi în dreapta, parând cu precizie. Razele respinse zburau din cameră, iar două dintre ele îi răniră pe oamenii lui Havac şi îi aruncară la podea.
Groaza puternică îl făcu pe Havac să scape pistolul din mână. Din zbor, Qui#Gon chemă arma la el folosind Forţa şi o băgă în centura lată care îi strângea tunica.
Havac se prăbuşi în scaunul său de la consolă, făcându#se mic de frică şi ridicându#şi mâinile tremurânde deasupra capului.
Boiny şi Cohl îl urmară pe Qui#Gon în cabină.
Cohl evaluă situaţia şi se uită la Qui#Gon.
— Mă bucur că nu a trebuit să mă pun niciodată cu voi.
— Cohl, rosti Havac, cu uimire sinceră.
Cohl miji ochii.
— Data viitoare să te gândeşti mai bine, amatorule.
— Unde#i telecomanda care controlează droidul de luptă? îl întrebă Qui#Gon pe Havac.
Havac adoptă o expresie de perplexitate inocentă.
— Telecomandă? Nu ştiu despre ce vorbeşti.
Qui#Gon se înălţă peste el.
— Ai infiltrat un droid între cei pe care i#a adus Directoratul Federaţiei Comerciale.
Se aplecă şi îl ridică pe Havac din scaun, sprijinindu#l de fereastra fixă a cabinei.
— Unde e telecomanda?
Havac se apucă inutil de mâna lui Qui#Gon.
— Destul! Pune#mă jos şi îţi zic!
Qui#Gon îl coborî în scaun.
— E la trăgătorul nostru, spuse el, scuipând cuvintele.
— Ştiu la cine se referă, zise Cohl. Un lunetist.
Qui#Gon se uită iar la Havac.
— Unde e?
— Pe pasarele, mormăi Havac, ferindu#şi ochii.
Qui#Gon îi aruncă o privire lui Cohl, luând o hotărâre.
— Te simţi destul de bine ca să rămâi cu ăştia trei aici în timp ce partenerul tău şi cu mine îl căutăm pe trăgător?
Cohl se lăsă într#unul dintre scaune.
— Cred că mai găsesc ceva putere.
Qui#Gon îi dădu pistolul lui Havac. Începu să spună ceva, dar îşi înghiţi cuvintele şi începu din nou, arătând spre cei doi.
— O să trimit după îngrijiri medicale.
— Nu#i grabă, zise Cohl.
După ce Qui#Gon şi Boiny dispărură pe uşa deschisă, Cohl se holbă sinistru la Havac.
Trompetiştii făcură o scurtă pauză, apoi începură al doilea semnal modulat.
Muzicienii parcurseseră o parte din melodie, când un paj uman se apropie de platforma Federaţiei Comerciale şi ceru să#i vorbească viceregelui Gunray. Preşedintele kuat al delegaţiei îl îndrumă pe paj spre capătul opus al mesei curbate a directoratului.
Cu o nerăbdare vizibilă, Gunray îl urmări pe paj cum se apropia.
— Îmi cer iertare că intervin, domnule vicerege, începu omul în bazică, destul de tare pentru a se face auzit peste trompete, dar se pare că sunt nişte probleme cu naveta dumneavoastră. Controlul Astroportului Eriadu doreşte să discute cu dumneavoastră imediat.
Gunray făcu o faţă lungă şi scoase în afară bărbia deja proeminentă.
— Nu mai poate aştepta până la terminarea summitului?
Pajul clătină din cap.
— Îmi cer iertare, domnule vicerege, dar este o problemă de securitate. Vă asigur, vă va răpi doar o clipă din timpul dumneavoastră.
Preşedintele kuat, care urmărise conversaţia, se întoarse spre Gunray.
— Du#te să îţi rezolvi problema. Dacă eşti norocos, nu vei fi nevoit să înduri cuvântul de deschidere al Cancelarului Suprem Valorum.
Lott Dod se ridică în picioare în timp ce Gunray se pregătea să plece.
— Să rămân în locul dumneavoastră, domnule vicerege?
Gunray se gândi o clipă, apoi clătină din cap.
— Vino cu mine. Te descurci mai bine decât mine cu procedurile şi cu treburile legale. Dar să ne grăbim, domnule senator, nu vreau să pierd mai mult din întâlnire decât sunt obligat.



va urma