Mantia Inselaciunii (29)

James Luceno

La o sută de metri deasupra podelei din sala întâlnirii la nivel înalt, Qui-Gon şi Boiny se grăbeau prin reţeaua de pasarele, schele şi grinzi, care se întindea de la un zid la altul la nivelul superior al clădirii. Strigătul marţial al trompetelor răsuna din pereţii curbaţi, jucând feste sunetului. Lumina soarelui, colorată de enorma fereastră circulară din centrul domului, se revărsa înăuntru.
Suspendate cu suporturi de tavan sau prinse în consolă de pereţi, pasarelele aveau podele perforate şi balustrade tubulare şi erau destul de late cât să treacă pe ele un om de talie normală. La intervale regulate, mai ales acolo unde se intersectau pasarelele, existau balcoane care permiteau munca de întreţinere la microfoane sau reflectoare.

Existau nenumărate locuri în care un trăgător singuratic, înarmat cu o telecomandă sau cu o puşcă, ar fi putut să se ascundă.
Qui-Gon şi Boiny nu ajunseră prea departe înainte de a se întâlni cu primul agent de securitate, care ridică un pistol cu laser când ei se apropiară şi vru să afle ce căutau acolo.

Qui-Gon îi explică în cât mai puţine cuvinte cu putinţă, privindu-l, în acelaşi timp, pe agent prin Forţă pentru a determina dacă atitudinea lui de autoritate îndreptăţită era sinceră.

Zăpăcit de spusele lui Qui-Gon, agentul deschise comunicatorul şi informă toţi agenţii din vecinătate să verifice încă o dată documentele oricui se afla pe pasarelă, indiferent dacă insignele îi identificau drept colegi agenţi sau tehnicieni. Dintr-o răsuflare, ordonă ca toate ieşirile ce duceau spre coridorul periferic din spatele cabinelor presei să fie încuiate.

În câteva clipe, lui Qui-Gon, lui Boiny şi agentului li se alăturară alţi agenţi de securitate. Împărţindu-se în trei grupuri, se răspândiră pe pasarele.

Qui-Gon şi Boiny se depărtară de perimetru şi ieşiră deasupra podelei sălii. Direct sub ei se aflau cele două şiruri de trompetişti şi de toboşari.

Ajunseră la o altă intersecţie şi se despărţiră.

Extinzându-şi percepţiile, Qui-Gon se îndreptă grijuliu spre următorul balcon.

Un agent de securitate se grăbi să iasă la iveală, ţinând în braţe o puşcă.
— Am primit vorbă prin comunicator, zise el. Sunt doi tehnicieni în balconul următor, sugerez să începeţi cu ei.
Agentul păşi în lături pentru a-i face loc lui Qui-Gon. Acesta fugi înainte. Însă Forţa îl opri brusc.
Începu să se întoarcă.
Cineva strigă:
— Jedi!
Qui-Gon se roti şi îl văzu pe Boiny fugind cu toată viteza spre el. Agentul de securitate era între ei, cu arma încă prinsă în diagonală peste piept.
Boiny arătă spre agent.
— E...
Agentul se uită la Qui-Gon.
— E cu mine, începu Qui-Gon să zică.
Agentul se lăsă în genunchi şi trase, lovindu-l pe Boiny drept în piept şi aruncându-l în spate pe pasarelă. Apoi se învârti spre Qui-Gon, trăgând continuu.

Acesta îşi desfăcu sabia de lumină. Însă razele de laser erau trimise cu asemenea viteză şi precizie, încât îi era greu să le respingă pe toate. Două şuierară pe lângă lama lui, atingându-i braţul stâng şi piciorul drept.

Se clătină uşor.

Atraşi de sunetul focurilor de armă, trei agenţi apărură în goană din aceeaşi direcţie din care venise şi Boiny. Trăgătorul lui Havac scoase o a doua armă dintr-un toc de la umăr şi o descărcă în agenţi, rănind doi dintre ei.

Qui-Gon schimbă înclinaţia lamei sale pentru a respinge razele de laser în laterale, nu spre trăgător, de teamă să nu lovească întăririle. Deja agenţii trăgeau şi ei, dar fără să aibă prea mare interes pentru situaţia lui Qui-Gon.

Trăgătorul era ameţitor de rapid cu mâinile şi cu trupul său, ferindu-se de raze şi aruncându-se dintr-o parte în alta a pasarelei înguste, armura ascunsă absorbind puţinele proiectile care îl atingeau.
Qui-Gon sări înainte. Tăind orizontal cu sabia, reteză două dintre suporturile verticale tubulare ale pasarelei.

Apoi lovi în jos pentru a rupe picioarele care susţineau platforma.
Brusc, ambele secţiuni ale pasarelei tăiate se înclinară, făcându-i pe Qui-Gon şi pe trăgătorul lui Havac să se împleticească unul spre altul şi către deschizătura tot mai mare dintre cele două capete acum separate ale platformei.

Un ţipăt înnebunit izbucni din gâtul trăgătorului. Căzu pe podea şi începu să alunece pe grilajul acesteia, trăgând în acelaşi timp cu ambele arme în Qui-Gon.

În scurta tăcere pe care muzicienii o introduseră între a doua şi ultima melodie, se auzi o zarvă de voci ridicate de teamă.
Stând băţos în centrul platformei delegaţiei Coruscantului, Valorum nu era sigur ce provocase ţipetele până când o văzu pe Sei Taria, cu o mână dusă la gură, arătând către tavanul sălii.

În labirintul de pasarele de sub fereastra circulară a domului, raze de laser ţâşneau şi se întretăiau în lumina slabă. Altele ricoşau dintr-o lamă verde de sabie de lumină. Ploaia de scântei cădea peste toboşari şi trompetişti ca o binecuvântare.

Sei ţipă.

Maeştrii Jedi Adi Gallia şi Vergere se grăbiră înainte, cu săbiile aprinse.

Apoi o siluetă se prăbuşi de pe una dintre pasarele.

Din partea de sală rezervată Federaţiei Comerciale, preşedintele directoratului urmări cu gura căscată cum o luptă cu pistoalele cu laser izbucnise pe schelele şi grinzile de deasupra capului. Pe podea, în acelaşi timp, trei Jedi şi câţiva judiciari se mişcau rapid, chiar dacă pe furiş, către platforma directoratului.

Kuatul se uită de la tavan la podea. Fusese summitul pus la cale pentru a prinde în capcană directoratul? se întrebă el. Ar fi fost Republica atât de îndrăzneaţă, încât să-i atace în public?

Droizii de securitate trecuseră din poziţia de drepţi în poziţii de alertă, uşor ghemuiţi, cu braţele îndoite şi piciorul stâng întins în spate. Erau programaţi să răspundă la ordinele oricui sau ale tuturor membrilor directoratului – ori, cel puţin, să transmită comenzile unui membru al directoratului către calculatorul de control general de la bordul navei Federaţiei Comerciale – dar droizii răspundeau cel mai bine neimoidienilor.

Preşedintele kuat se uită după viceregele Gunray şi îşi dădu seama că nu se întorsese. Neştiind ce să facă, se întoarse către unul dintre aghiotanţii săi.

— Activaţi câmpul de forţă! ordonă el.
Zgomotele armelor şi ale panicii de la parter ajunseră până în cabina de presă pe care o obţinuse Havac. Aşezat într-un scaun, cu un pistol îndreptat spre Havac, Cohl auzi holocamera pornind şi îl văzu pe Havac aruncându-i o privire.
— Am dreptate să presupun că ai de gând să mă omori? întrebă Havac. Până la urmă, la asta te pricepi.
— Te descurci destul de bine pentru un începător, Havac.
Acesta pufni dispreţuitor.
— Sunt pregătit să mor pentru cauză, căpitane.
— Poate că eşti, zise Cohl. Dar nu o să-ţi ofer acest privilegiu. O să mori pentru că ai ucis-o pe Rella. În plus, cauza ta e pierdută.
Havac aruncă iar o privire spre cameră.
— Aşa crezi?
Cohl făcu semn spre fereastra din oţel transparent.
— Auzi focurile alea de armă? Jedi ţi-a descoperit trăgătorul – cel care controlează droidul. Valorum a scăpat de pericol. Oricum, nu am avut o părere prea bună despre plan, văzând cum încearcă Valorum să destrame Federaţia Comercială, la fel ca tine.
Havac râse scurt.
— Nu ai reuşit să vezi adevărul, Cohl. Chiar eşti prea bătrân pentru jocul ăsta. Ce te face să crezi că ţinta noastră era Valorum?
Lui Cohl îi dispăru rânjetul.

Strâmbându-se de durere, se ridică anevoie din scaun şi şchiopătă către fereastră. Lupta aruncase întreaga sală în haos. Membrii Directoratului Federaţiei Comerciale stăteau în spatele mesei lor curbate, înconjuraţi de droizii lor de securitate, cu toţii aflaţi în siguranţă în spatele unui câmp de forţă sclipitor.

Într-o parte, un grup de Jedi şi de judiciari se apropia de platforma Federaţiei.

Cohl se întoarse spre Havac, cu ochii aruncându-i flăcări.
— Ţinta ta e Federaţia Comercială!
Havac nu se putu abţine să zâmbească triumfător.
— Nu trebuia decât să-i facă să activeze câmpul de forţă. Arătă spre aparatele care erau îndreptate spre sală. Scanerul a detectat activarea. Holocamera va face restul.
— Telecomanda, zise Cohl ca prin vis.
Sări spre cameră, întâlnindu-se cu Havac în zbor. Se loviră unul de altul şi căzură încleştaţi la podea. Se rostogoliră spre uşă, fiecare luptându-se pentru superioritate, cu pistolul între ei, în strânsoarea a patru mâini.

Cohl îşi înfipse cotul în faţa lui Havac, făcându-l să cadă într-o parte, apoi se folosi de inerţia acestuia pentru a se ridica peste el, imobilizându-l la podea cu genunchii.

Havac se zvârcoli, dar ţinu bine pistolul, trăgând un foc în abdomenul lui Cohl. Acesta căzu parţial pe spate, apoi se prăvăli înainte, lăsându-şi toată greutatea pe armă şi împingând-o în pieptul lui Havac.

Cu bruma de energie care îi mai rămăsese, Cohl trase o ultimă rază de laser.
Atârnând într-o mână de pasarela care se legăna, Qui-Gon se uită în jos la podeaua sălii.

Trompetiştii se opriseră în mijlocul melodiei şi se împrăştiau alergând la adăpost, abandonându-şi instrumentele în fugă. Peste tot, delegaţii îşi părăseau locurile, căţărându-se unul peste altul în încercarea disperată de a scăpa.

Valorum era în picioare, însă complet încercuit de Gărzi Senatoriale şi de Cavaleri Jedi.

Saesee Tiin, Ki-Aki-Mundi şi Obi-Wan ocupaseră poziţii în faţa platformei Federaţiei Comerciale, cu săbiile de lumină ridicate pentru a respinge focurile droizilor.

Însă membrii directoratului ridicaseră câmpul de forţă, ceea ce însemna că nici o rază de laser nu putea intra sau ieşi prin scutul translucid de energie.

Cei treisprezece droizi îşi duseră mâinile peste umărul drept după puştile cu laser prinse de spate.
Judiciarii stârniră o furtună de raze de laser, pe care câmpul de forţă o absorbi.

Apoi, ca unul, droizii făcură stânga împrejur.
Membrii directoratului rostiră comenzi şi înjurături şi începură să se depărteze de masa curbată.

Droizii traseră.

În timp ce Jedi şi judiciarii urmăreau neajutoraţi, razele sfâşiară masa, scaunele şi carnea membrilor, scuturându-i şi aruncându-i în toate părţile.

Focurile încetară la fel de brusc pe cât începuseră.

Pentru o clipă, droizii rămaseră în picioare cu armele care se răceau, apoi le puseră înapoi pe umăr şi se întoarseră cu faţa la sală.
Uluit de ceea ce văzuse, Qui-Gon se căţără pe pasarela nesigură şi se lăsă să cadă cu picioarele încrucişate pe podeaua înclinată, privind în gol.



va urma