Misiune dificila. Jurnal (27)

C.V.R. Schuyler

Luni, 25 septembrie 1945

Zbor la Budapesta

Sâmbătă, însoţit de patru sau cinci din ofiţerii mei superiori, am zburat la Budapesta pentru a vizita reprezentanţa ungară a generalului Key, pe lângă Comisia Aliată de Control. Am avut o călătorie interesantă, am stat noaptea cu generalul Key şi ofiţerii săi, şi m-am întors la Bucureşti duminică după-amiază târziu. în privinţa organizării, sistemul generalului Key seamănă oarecum cu al nostru sub raportul detaliilor structurale. Personal, nu cred că lucrează la fel de sistematic ca noi. îndeosebi, el pare să se limiteze aproape numai la chestiuni care aduc atingere prestigiului Statelor Unite, la administrarea Misiunii sau la probleme şi persoane având legătură cu proprietăţi din Ungaria ale Statelor Unite. Nu manifestă un interes deosebit pentru problemele politice ale Ungariei sau pentru a observa şi raporta încălcările de către sovietici ale vieţii economice şi politice maghiare. Cred că telegrafiază mult mai puţine rapoarte decât noi şi mult mai puţine rapoarte Serviciului de Informaţii al Armatei. Toţi ofiţerii săi sunt însă foarte confortabil instalaţi. Au un excelent club anglo-american care le oferă multe posibilităţi de distracţie, iar viaţa pe care o duc toţi pare a fi foarte plăcută. Generalul Key pare să se afle în relaţii mai bune cu omologul său sovietic, mareşalul Voroşilov, decât sunt eu cu generalul Susaikov. Mareşalul Voroşilov pare să guste întrunirile mondene şi, cu mai multe prilejuri, a fost la cină la generalul Key, unde a stat până târziu, a băut mult şi se pare că s-a distrat de minune. Intâlnirile lor se desfăşoară aproape invariabil într-o atmosferă foarte prietenească. Totuşi,în realitate, Misiunea generalului Key pare să se confrunte cu aproape aceleaşi probleme cu care ne confruntăm şi noi şi nu se bucură de mai multe concesii din partea ruşilor decât noi. Am fost foarte interesat să observ distrugerile din oraşul Budapesta. Depăşesc aproape orice imaginaţie. In Buda, în special, aproape fiecare clădire este în întregime distrusă. Case frumoase, biserici,reşedinţe somptuoase, statui minunate, monumente istorice, toate au fost reduse la o masă informă de moloz. Insuşi primul-ministru, căruia i-am fost prezentat cu amabilitate de către generalul Key, a afirmat că reconstrucţia oraşului va dura 20 de ani. Oamenii par să fie mult mai săraci decât românii. Automobilele sunt practic inexistente, cu excepţia celor câtorva aflate în folosinţa misiunilor străine. Până şi caii sunt puţini iar, singurii care circulă sunt nişte mârţoage bătrâne. Oamenii sunt în zdrenţe şi, în majoritatea cazurilor, flămânzi. Am remarcat un cal, care, după ce a fost lovit de un automobil, a murit în şanţ. La câteva minute după ce a murit, un grup de persoane s-a strâns în jurul lui şi l-a tranşat pentru a-şi pregăti supă. Generalul Key spune că, probabil, Ungaria nu va putea achita anul acesta mai mult de 40 la sută din obligaţiile ce îi revin în conformitate cu acordul de Armistiţiu. Guvernul este mai aproape de reprezentativitate decât guvernul Groza. Bineînţeles că şi aici comuniştii sunt foarte puternici, iar funcţia de ministru de Interne este ocupată de un comunist fanatic, ceea ce duce la frecvente arestări efectuate în secret, precum şi la înmulţirea multor activităţi comuniste subversive. Cu toate acestea, primul-ministru este de părere că vor putea organiza alegeri libere într-un viitor apropiat şi că, la aceste alegeri. Partidul Comunist nu va putea obţine o majoritate.

DI Berry se întoarce de la Conferinţa de la Londra a Consiliului miniştrilor

Dl Berry s-a întors azi de la Consiliul miniştrilor, de la Londra. El mi-a oferit o serie de detalii asupra Conferinţei, dar nu am permisiunea de a le consemna nici măcar aici. Pot afirma însă că veştile sunt departe de a fi încurajatoare. Aparent, Consiliul de Miniştri nu a reuşit să ajungă la un acord în privinţa nici unei probleme, în momentul actual neputându-se schiţa nici măcar un Tratat de Pace cu Italia. Pare probabil ca această Conferinţă să se încheie într-o zi-două, fără aproape nici un rezultat care să-i justifice eforturile. Statele Unite şi Marea Britanie, pe de-o parte şi Rusia, pe de altă parte, par să fi ajuns într-un impas total, nici una din părţi ne fiind dispusă să cedeze vreun milimetru. Aceast lucru implică cu siguranţă o perspectivă sumbră pentru România. Nu există până acum speranţe în privinţa unui ajutor din exterior, cel puţin până la următoarea întrunire a Consiliului, care înţeleg că este programată să aibă loc în luna noiembrie. între timp, fiecare zi de întârziere face jocul Partidului Comunist de aici. Regele se va afla, în mod sigur, într-o situaţie dificilă şi trebuie să spun că nu prea văd cum va putea rezista.

Situaţia din România rămâne staţionară

Aici guvernul pare să se găsească în aproape aceeaşi situaţie ca şi săptămâna trecută. Continuă să se descurce foarte greu fără sprijinul Regelui, dar am aflat din surse demne de încredere că li s-a recomandat comuniştilor să nu facă nimic care ar putea pune în pericol viaţa Regelui şi, în nici un caz, să nu încerce să preia, nici măcar temporar,prerogativele Regelui. Se intenţionează, desigur, ca aceste instrucţiuni să-şi menţină valabilitatea până după încheierea Consiliului de la Londra. Rămâne de văzut ce demersuri ar putea fi făcute o dată încheiată Conferinţa. Părerea mea personală este că vom asista la o continuare şi o înmulţire a arestărilor clandestine, ce ar putea fi urmate de o intensificare a activităţilor comuniştilor.

Cenzorii sovietici limitează conţinutul ştirilor transmise din Bucureşti în Statele Unite

Mai mulţi ziarişti de-ai noştri au sosit în cele din urmă, dar, din nefericire, au mereu probleme cu cenzura. Azi-dimineaţă, mi s-au plâns că cinci-şase materiale critice la adresa guvernului Groza au fost returnate de cenzorul sovietic, care a refuzat să le dea viză. Am apelat imediat la Susaikov; era ţintuit la pat de o gripă, însă Vinogradov şi Bogdenko au vorbit cu mine după-amiază. Vinogradov mi-a spus că am fost dezinformat în privinţa politicii de cenzură a Comisiei Aliate de Control. El a afirmat că materialele erau supărătoare întrucât lăsau să se înţeleagă că doi miniştri, Tătărescu şi Rădăceanu, îi susţinuseră în trecut pe nemţi şi pentru că unul dintre materiale afirma că Uniunea Sovietică doreşte să anexeze România. Vinogradov a spus că, dacă se înlătură aceste elemente inacceptabile, materialele pot fi transmise. în viitor, afirmă el, reporterii îşi pot exprima punctele de vedere personale cum vor considera de cuviinţă, pot face comentarii asupra situaţiei politice în orice fel doresc şi pot relata orice fapte cu condiţia ca rapoartele lor să nu conţină elemente insultătoare sau înjositoare la adresa membrilor guvernului sau provocatoare faţă de Rusia sovietică sau alt aliat. Am protestat, desigur, spunând că acum,războiul fiind încheiat, nu ar mai fi deloc nevoie de cenzură, dar Vinogradov a fost de neclintit în decizia sa. Prin urmare, am fost de acord să supun Washingtonului această problemă şi, între timp, să-i informez pe toţi reporterii noştri în legătură cu politica pe plan local a Comisiei Aliate de Control. Dacă această politică este interpretată la modul liberal, va asigura o arie largă ştirilor politice. Mă aştept să avem şi mai multe probleme în această privinţă mai târziu şi sunt hotărât să fac presiuni în vederea limitării cenzurii în toate situaţiile.

Joi, 27 septembrie 1945

Şedinţa comună a Comisiei Aliate de Control

Discuţii asupra progreselor făcute în respectarea Articolului 11

Ieri am avut o nouă şedinţă a Comisiei Aliate de Control. Aceste şedinţe au loc relativ regulat, în fiecare joi, şi până acum am găsit mereu multe de discutat, fiecare şedinţă ţinând între două şi trei ore. Şedinţa de astăzi a fost convocată după câte se pare pentru a se discuta progresele făcute pe linia îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de Articolul 11, dar aceast lucru a ocupat numai o mică parte a după-amiezii. în general, se pare că livrările din primul an, conform Articolului 11, au fost efectuate în mod satisfăcător. Au apărut oarecare deficite în livrările de cereale, în principal din cauza secetei şi a recoltei slabe, dar acestea au fost mai mult decât compensate prin surplusurile de produse petroliere livrate, iar Uniunea Sovietică a fost de acord cu această înlocuire.

Informaţii oficiale oferite cu privire la acordurile ruso-române

Generalul Susaikov ne-a mai oferit informaţii oficiale referitoare la acordurile ce au fost semnate la Moscova între Uniunea Sovietică şi guvernul român11841. Este interesant de observat că aceste informaţii ne-au fost oferite după o săptămână sau chiar zece zile de la publicarea lor în ziare, în ciuda solicitărilor prompt făcute de către vicemareşalul Aerului şi de mine, imediat după întoarcerea lui de la Moscova, de a fi puşi la curent complet cu cele petrecute. Informaţiile oferite nouă de către generalul Susaikov au fost destul de sumare. Nici măcar nu au cuprins toate detaliile din ziare.

Problema cenzurii pusă în discuţie

Cea mai mare parte a şedinţei a fost consacrată unei discuţii aprinse pe marginea problemei cenzurii. Se pare că dl O’Brien, corespondentul nostru american, înaintase cu o zi în urmă trei sau patru telegrame, pe care generalul Susaikov le-a găsit de-a dreptul inacceptabile. Telegramele conţineau mai multe afirmaţii, dintre care unele se bazau pe fapte, iar altele reprezentau pur şi simplu interpretarea dată de ziarist faptelor, precum şi opiniile sale referitoare la direcţia în care se îndreaptă situaţia politică. Natural, aceste opinii nu erau întru totul binevoitoare faţă de Uniunea Sovietică. Se poate spune şi că telegramele erau redactate într-un stil senzaţional. Generalul Susaikov le-a criticat foarte energic, a bătut cu pumnul în masă de mai multe ori, a declarat în repetate rânduri că, în conformitate cu Articolul 16 al Convenţiei de Armistiţiu, el nu va lăsa să treacă depeşe care potrivit spuselor sale erau intenţionat ostile faţă de Uniunea Sovietică şi care ar provoca tulburări şi neînţelegeri între Naţiunile Aliate. Am protestat cu tărie împotriva exercitării oricărui tip de cenzură în privinţa corespondenţilor americani, arătând că acordul de la Potsdam preconiza ca aceşti corespondenţi să fie liberi să trimită ziarelor lor, ştiri despre starea de lucruri, şi subliniind că, în zonele aflate sub controlul Statelor Unite, nu se practică nici un fel de cenzură. Drept exemplu grăitor, am citat mai multe articole de ziar care îl criticau pe generalul McArthur destul de aspru pentru unele din acţiunile sale în legătură cu regimul de ocupaţie din Japonia. Vicemareşalul Stevenson m-a susţinut, dar a insistat să încercăm să ajungem la un oarecare compromis, ca să nu fie nevoie să raportăm guvernelor noastre un dezacord total. Am continuat în acelaşi mod timp de o oră şi chiar mai mult şi, spre marea noastră surpriză, în cele din urmă, generalul Susaikov a adoptat o atitudine mult mai conciliatoare, cerând ca, în interesul menţinerii relaţiilor noastre prieteneşti, eu să încerc să-l conving pe dl O’Brien să îşi rescrie telegramele, atenuând punctele de vedere supărătoare. Am fost bineînţeles de acord cu acest punct de vedere şi ne-am despărţit într-o atmosferă amicală.

Imediat după şedinţă, am luat legătura cu dl O’Brien, i-am explicat că principala mea grijă era să acord sprijin ziariştilor să-şi transmită în exterior relatări faptice despre situaţia din România, astfel încât publicul american să fie informat în mod corespunzător. I-am spus că sper că mă va ajuta în îndeplinirea misiunii mele, chiar dacă acest lucru presupunea eliminarea în oarecare măsură a unor expresii folosite de el pentru a descrie situaţia. I-am spus că nu doresc să ajut la ascunderea faptelor, dar că, dacă acestea erau relatate veridic, fără îndoială că ziarul său putea trage singur concluziile şi nu avea să fie serios împiedicat în activitatea sa de limitare — într-o oarecare măsură — a deducţiilor personale ale dlui O’Brien. Acesta a fost întru totul de acord cu mine şi am parcurs împreună telegramele sale, eliminând şi modificând majoritatea elementelor ce ar fi putut ridica obiecţii. Mâine dis-de-dimineaţă, el va înainta din nou cenzorilor aceste telegrame şi sunt tare curios să aflu dacă vor fi acceptate sau nu.

Guvernul român face investigaţii în problema lagărelor de concentrare

Generalul Susaikov ne-a informat la şedinţă că guvernul român a început acum investigarea problemei lagărelor sale de concentrare. Ne-a spus că s-a format o comisie care se va deplasa în toate aceste lagăre, asigurându-se că indivizii care sunt cu adevărat criminali vor fi aduşi de urgenţă în faţa instanţei, iar cei care nu sunt vor fi eliberaţi. A afirmat că s-au făcut, de asemenea, demersuri pe linia opririi oricăror noi arestări ilegale, precum şi în vederea opririi tuturor celorlalte activităţi teroriste. în timp ce ne vorbea despre aceste demersuri, Susaikov s-a uitat la mine şi mi-a făcut cu ochiul de câteva ori, lucru pe care l-am interpretat ca pe un indiciu că guvernul a primit instrucţiunile de a începe aceste demersuri de la generalul Susaikov, neîndoielnic ca urmare a scrisorii pe care i-am trimis-o cu câteva zile în urmă, scrisoare prin care protestam împotriva acestei situaţii. Susaikov mi-a mai amintit şi de altă scrisoare pe care i-am scris-o puţin după ruptura dintre Groza şi Rege, prin care ceream ca toate demonstraţiile ce ar putea stârni reacţii potrivnice între diferitele facţiuni să fie interzise, până la găsirea unei soluţii pentru întreaga problemă. Susaikov ne-a cerut să luăm notă că nici o astfel de demonstraţie nu a mai avut loc de atunci. Este într-adevăr un semn încurajator să remarcăm că scrisorile noastre pe aceste teme au un oarecare efect. Se pare că acum Susaikov se străduieşte efectiv să reacţioneze la fiecare din scrisorile pe care i le trimit. Este foarte probabil că face toate acestea în urma unor ordine precise primite de la Moscova. Totuşi, este un indiciu clar că el doreşte o atmosferă mai prietenească şi mai cooperantă, iar eu îi voi ieşi cu siguranţă mai mult decât în întâmpinare.

Vineri, 28 septembrie 1945

Cenzorii sovietici opresc telegramele de ştiri americane

Din nefericire, problema telegramelor dlui O’Brien nu s-a sfârşit atât de mulţumitor pe cât mă aşteptam. Telegrama modificată a lui O’Brien a fost înmânată cenzorului sovietic azi-dimineaţă, iar acesta a găsit de cuviinţă să elimine şi mai multe din ea. în forma în care a fost trimisă în cele din urmă, telegrama nu prezenta în nici un caz situaţia reală de aici. I-am adresat generalului Susaikov o scrisoare în care-i arătam că am parcurs personal telegrama, împreună cu dl O’Brien şi că, aşa cum fusese modificată în prezenţa mea, telegrama transmitea o imagine corectă. I-am spus că sunt de părere că, în lumina politicilor anunţate de şefii noştri la Potsdam, mai precis a speranţei că tuturor corespondenţilor li se va acorda libertatea de a relata ştiri reale din Balcani, faptul că cenzorul sovietic a modificat din nou telegrama, în cele mai importante puncte, este mai mult decât regretabil. Mi-e foarte teamă că vom avea în continuare dificultăţi în a-i ajuta pe corespondenţii noştri să-şi transmită telegramele în forma pe care o doresc. înţeleg că această telegramă a lui O’Brien va fi trimisă pe canale secrete în Italia, prin nişte aranjamente făcute de O’Brien, de unde va fi transmisă la destinaţie. Sper să fie publicată în forma originală.

Ştirea conform căreia Moscova ordonă guvernului Groza să demisioneze se dovedeşte falsă

Astăzi mi-a fost supus atenţiei un exemplu tipic al felului în care se răspândesc zvonurile în Bucureşti zilele acestea. Dis-de-dimineaţă, căpitanul Brannen l-a adus la mine pe dl Beliş, una dintre principalele şi cele mai sigure surse de informaţii ale noastre, cu ceea ce se anunţa a fi o informaţie de maximă importanţă. După spusele dlui Beliş, la Ministerul de Externe se primise o telegramă de la Moscova, în care se afirma că ruşii hotărâseră acum că guvernul Groza trebuie să demisioneze de îndată. Beliş a spus că trei persoane văzuseră această telegramă, că el verificase informaţia cu două dintre acestea şi că fiecare i-a spus în esenţă aceeaşi variantă. Acest lucru, bineînţeles dacă era adevărat, reprezenta o informaţie extraordinar de importantă. Cu toate că Beliş ajurat că informaţia este autentică, am pus să fie efectuate mai multe verificări, una prin intermediul biroului dlui Berry şi alta direct, apelând la una dintre cele trei persoane despre care se spune că ar fi văzut telegrama. Aceste verificări au scos la iveală că povestea reală este următoarea: S-a primit, într-adevăr, la Ministerul de Externe, o telegramă de la Moscova în care se afirmă că guvernul Groza ar trebui să demisioneze. Telegrama, însă, provenea de la locţiitorul ambasadorului român de la Moscova, care relata o opinie exprimată în faţa sa de către însărcinatul cu afaceri britanic. Această opinie sugera că ar fi posibil un compromis în cazul în care Groza ar demisiona imediat, pentru ca apoi Regele să-l însărcineze din nou cu formarea unui cabinet, caz în care ar opta pentru o nouă echipă ministerială, care să includă un număr suficient de reprezentanţi ai partidelor Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal. Chestiunea se prezintă, desigur, într-o cu totul altă lumină şi pare a nu avea importanţă, întrucât ea este doar o sugestie personală a unui membru al corpului diplomatic britanic. Cu toate acestea, în forma în care ne-a fost nouă transmisă de către Beliş, ştirea a mai fost oferită şi altor persoane, dintre care multe se pare că i-au dat crezare. După Beliş, Maniu însuşi a fost foarte fericit şi se pare că a crezut-o în întregime. întâmplarea a făcut ca versiunea lui Beliş să corespundă perfect cu o ştire autentică, conform căreia comuniştii au lăsat să se înţeleagă că ar putea accepta un nou guvern, condus de dr. Lupu, care este unul dintre cei doi subşefi ai partidului, sub Maniu, dar care înclină mai mult către convingeri de stânga. Cum era de aşteptat, se pare că, într-un astfel de cabinet, comuniştii ar solicita un număr mare de portofolii, probabil inclusiv pe cele ale Internelor şi al Războiului. Inţelegem că dl Maniu nu este împotriva acestei soluţii, cu condiţia ca să-şi poată alege proprii miniştri, precum şi alte câteva funcţii. Această ştire, însă, a fost probabil doar o vorbă aruncată de câţiva comunişti pentru a sonda opinia publică de la noi. Ea nu poate fi luată încă în consideraţie în mod serios. Guvernul este încă la fel de bine înfipt ca întotdeauna şi, câtă vreme va continua să se bucure de sprijinul Rusiei, nu prea sunt semne că va demisiona. Pentru luna în curs, guvernul a găsit modalitatea de a plăti salariile neachitate şi alte sume datorate, fără alte decrete ale Regelui. A recurs la un fel de fond cu destinaţii variate care, conform obiceiului românesc, este prevăzut în cadrul bugetului anual pentru a face faţă diverselor cheltuieli de rutină. Utilizarea acestui fond nu necesită aprobare din partea Regelui. Totuşi, salariile lunii în curs au epuizat acest fond şi, în cazul în care impasul actual se menţine şi luna viitoare, guvernului îi va fi şi mai greu să găsească o soluţie.

Pătrăşcanu prevede o remaniere guvernamentală în viitorul apropiat

Informaţiile conform cărora ar fi iminentă o remaniere guvernamentală ne parvin în continuare. Pătrăşcanu, liderul comunist, i-a spus lui Sam Brewer, unul dintre corespondenţii noştri de presă, că după părerea sa, în următoarele două-trei zile, va avea loc o remaniere a Cabinetului. El afirmă că există disensiuni grave în interiorul guvernului şi că nici măcar Moscova nu este mulţumită de modul în care se desfăşoară lucrurile. El nu a dorit să spună dacă crede, sau nu, că în noul guvern vor fi reprezentate toate partidele. Este însă destul de limpede că el, personal, vânează postul de premier şi că, în cazul în care şi l-ar putea asigura, ar fi dispus să facă concesii serioase liderilor liberali şi naţional-ţărănişti. Pătrăşcanu i-a cerut insistent Regelui să solicite o întrevedere cu generalul Susaikov, pentru a primi sfaturi de la acesta cu privire la măsurile de luat. Pătrăşcanu spune că, dacă Regele solicită această întrevedere, el ştie că Susaikov o va primi cu amabilitate. Pe de altă parte, el spune că mâine sau pomâine, Susaikov va primi instrucţiuni precise de la Moscova, după care va solicita el însuşi o audienţă Regelui, iar atitudinea sa, de această dată, va fi mult mai severă. Regele a hotărât să se menţină în atitudinea pe care a afişat-o şi până acum, adică să aştepte răspunsurile oficiale ale celor trei guverne la cererea sa de asistenţă în conformitate cu Convenţia de la Ialta.

Noi trupe sovietice vin cu duiumul în România

Am auzit multe rapoarte, multe dintre ele din surse sigure, care arată că noi trupe ruseşti, inclusiv unităţi de tancuri şi aviaţie, vin cu duiumul în ţară, din Rusia. Se relatează despre ample concentrări de tancuri în vecinătatea oraşelor Buzău şi Galaţi. Mâine voi trimite un mic grup de recunoaştere care să facă investigaţii. Bineînţeles că nu numai că ne va fi greu să descoperim aceste unităţi, dar, chiar dacă le depistăm, sunt mici şansele de a şti dacă ele reprezintă de fapt trupe proaspăt sosite din Rusia sau nu.


Există şi unele indicii că soldaţii ruşi sunt supuşi unei propagande menite să provoace ostilitate faţă de turci. In mai multe rânduri, se relatează că soldaţi ruşi au afirmat că sunt siliţi să rămână în armată până la rezolvarea problemei turce. Se pare că mulţi soldaţi s-au săturat de război şi sunt nerăbdători să se întoarcă la casele şi familiile lor. După toate aparenţele, guvernul rus îşi dă seama de aceasta şi se străduieşte să ofere o explicaţie plauzibilă pentru faptul că sunt ţinuţi sub arme mult după ce s-a instalat pacea în întreaga Europă.



va urma