Cerul săruta pământul

Sandu Alrox

Golul mă înconjoară confuz.

infinitul urmareste vârfuri, unul dupa altul

prin deschiderea unei deschideri

conduce ochiul la mare.

Confuza imaginea, mare și cer,

mare și pe uscat,

corecțiuni calcaroase in oraș.

Vultur imperturbabil urmează

traseul brizei,

iar sudoarea ingheață la gândul

de a abandona infinitul tăcut.

Mai bine aruncăm totul în zbor

și devenim transparenti în spațiul albastru;

nu sunt obosit, sunt înca viu,

de la muzică la viață, ajunge energie.

Se tonifica peisajul esențial pentru respirație

si se da sens unui miraj in drumul nostru,

unde intalnim o cascada regulata

de prospețime.

Cu o prezenta solara.

Fără culoare, fără nici o existență.