Un pumn de vise a mai rămas din noi

Georgeta Resteman

Pe pat de ghiocei zâmbeşte-amurgul,

Magnolii dezgolite-ngheaţă-n cupe.

Trudit, se pierde-n umbre demiurgul

Din carnea zării, noaptea franjuri rupe

Zvârlind spre lume-n falduri reci, iluzii.

Ce-a mai rămas din noi? Un pumn de vise

C-un ţipăt de cocori se-mbată surzii -

La tâmpla serii zac tăceri ucise.

Zăpezi târzii, pe umeri de brânduşe

Apasă tainic. Primăvara-i mută

Suntem frumoşi nebuni prinşi în cătuşe,

Cai albi mânaţi spre-abis de-o pace slută.

Fiorii ne-mpletesc cununi de gheaţă

Pe trupul clipei irosind cuvinte

Cu care,-n treacăt, timpul ne răsfaţă -

Logodnic în nepământeşti veşminte.

Un pumn de vise a mai rămas din noi!

Ne risipim, păienjeniş de umbre

Ne învăluie săraci, străini şi goi -

Copii pribegi printre ruine sumbre

În lumea tristă, învinsă de nevoi...