Băgău (26)

IOANA BRADEA

poftim?!?

vreau să te caci în gura mea!

...şi dacă nu-mi vine acuma să mă cac...!?

haide-haide, ca de aia eşti pusă acolo!

în birou pe scaun, cu picioarele strînse la piept, cu receptorul
încleştat în mînă, cu căştile pe urechi şi sonoru’ la maximum,
urmăresc din cînd în cînd telefonul cu coada ochiului, că dacă
ar suna nici nu l-aş auzi - bine, iubitule, stai aşa că acuma încep
să mă concentrez la căcare îîh, îîîh, îîîîhh - mă screm de zor, că
de asta-s pusă aici - stai aşa că vine, vineee! iubitule, aah, uite
că iese! hop-aşa... gata... şi acuma ce facem?

îmi întinzi căcatul pe faţă, pe piept...

mă iubitule, bag sama că tu te crezi la cosmetică aici, hm?

vreau să te fut în pizdă pînă-ţi curge sîngele pe cearşaf
să ţi se întoarcă pizda pe dos,
să urli de durere... să... să usture aerul greu
să picure sînge din ţîţele tale ca oţetul, să şchioapete ziua ca
pe pieptul meu luntrea dogită să-ntîrzie ora,
pe buzele mele, în timp să se-nghită şi
să te muşc de lindic nemărginită secunda să-şi treacă
să se sfîşie pizda ta prin suflet, gigantică
în dinţii mei unda iar ţie, jivină gingaş gînditoare,
să-ţi fie şezutu’
unitatea de legătură, cuprins de zăvoare,
conectorul logic să-ţi crape măselele-n gură
conectorul gramatical şi dinţii cu detunătură! să-ţi pută
ăla care leagă două tipuri sărutul oftatul să-ţi pută, mormînt
de discursuri distincte cu mocirlă stătută
două suprafeţe de glezne tîrîş să-ţi atîrne ghiulele
paralele de capete cîrne rînjite scrîşnite
şi nerăzbunate măceluri osîndă păcate
aaah, muşcă-mă! vampirul meu drag şi crud! fă-mă toată o
băltoacă de sînge, aşaaa, fuuute-mă! din vampir în vampir, din
băltoacă-n băltoacă mi se face poftă de o ţigară, mă întind după
pachetul de pe masă, vorbesc în continuare, mai scap cîte un
răcnet, cîte un geamăt la momentul oportun, cade un băţ de
chibrit din cutie pe mochetă - 

ah, fute-mă de moarte, iubitule!
aaau, săriţi! mă omoară! uuuh! bampirul asasiiin!
aşa! fute-mă, că-mi place!
da, iubitule, te fut eu, n-ai grijă, tu rupe-mi pizda în două
gem de vreo cinşpe minute, el nu mai spune nimic, se masturbează
în linişte, pe mine începe să mă doară gîtul, parcă toate
gîndurile mele s-au concentrat în zona asta, a gîtlejului, deja îl
simt ca pe o parte străină de restul trupului, o piesă izolată, ruptă
de întreg, un obiect de bucătărie, o râzătoare de fructe, de
exemplu, sau o rîşniţă de cafea ruginită, o bucată de şmirghel
pe care alunecă sunetele,
hîrşîie
horcăie
hoşcăie
viermuiesc în gîtlejul meu, magic şi fabulos organ de reproducere,
asexuat, atemporal, aruncînd în joc spermatozoizi-sunete,
spermatozoizi-sonori, cuvinte-ovule, ovule-idei, picături
mici de salivă, picături de sudoare pe care le simt curgîndu-mi
printre sîni, pe piele, pe receptorul ăsta crescut ca o prelungire,
o unghie a degetelor de plastic, senină diformitate a trupului
meu - receptor, receptoare/receptori, s.n. (anat.) organ care
face legătura între obraz şi umăr, organ osos, uneori cartilaginos,
uneori plasticizat, uneori ameţită de atîtea replici, îmi las într-adevăr
obrazul să se odihnească pe umăr şi atunci între umăr şi
obraz se insinuează, inevitabil, receptorul - acest unificator al
unor contradicţii anatomice şi atunci pe obrazul meu rămîn
urme roşii, dungi, dîre, se imprimă formele de plastic printr-un
transfer empatic pe piele şi atunci buzele rostesc mai greu cuvintele,
insuportabilă apropiere, atunci buzele aproape că se
lipesc de receptor, execută un dans încorsetat al cuvintelor greu
răzbătătoare prin fiziologia plasticoasă a telefonului, şi atunci,
chiar în acele momente de epuizare, atunci - 

Andreea, drăguţo, cînd te aud cum gemi aşa, 
zău că-mi vine să mă excit, tu cu vocea
asta mai bine dădeai la Conservator, pe bune!...

Bună seara băi domnilor, băi doamnelor şi nu în ultimul rînd
băi domnişoarelor - gem fără probleme, din inerţie, cum ar veni,
de o ureche mi-am lipit receptorul, de cealaltă mi-am agăţat una
din căşti - bună seara... vreţi să vă spun bună seara?

vreau să-mi fac şi eu laba

vă spun bună seara!

cum?

umeri craci

aha...

mai repede! nu mă ţine de vorbă

de pulă te ţin iubitule, nu de vorbă

aşa, aşa, hai pişă-mă-n gură!

să te piş în gură?! eu pe tine însuţi? fantastic ce-ai mai
motroşit reflexivele astea, iubitule, te piş unde vrei tu pe chestia
asta! te fut unde vrei tu, te încalec în mintea mea cu alte
paişpe mii de voci de fragmente înregistrate de la televizor din
decembrie ’89 lîngă bucăţile de Oscar Peterson şi Clark Terry şi
vocea lui Ceauşescu şi vocile ăstora din receptorul meu şi
312.69.82.89.89.89.89 opt nouăăă! zapaţi pe comunicare şi pe incoerenţa
originală a limbajului, ăsta era diplomatul cu care vroia
să plece, astăzi, 24 decembrie, ora şaişpe şi zece, în ajunul de
Crăciun... cabinetul lui Ceauşescu

Bună seara, cine sînteţi dumneavoastră?

Iulia. Nu vreau să risipesc nimic, vreau doar să vă mulţumesc
c-aţi pus Garbarek în seara asta

Ăăă? Greşeală mare, ca să zic aşa... da’ spuneţi, că oricum nu
despre asta era vorba în emisiune, spuneţi-ne şi nouă din gîndurile
dumneavoastră

Gîndurile mi le spun în gînd

Ei, unii le mai şi exprimă, scriu poeme, scriu conferinţe, scriu
firme

Să zicem că scriu şi eu poeme

Păi scrie-ne şi nouă un poem în direct

Nu le am aici, sînt în bibliotecă

Da’ nu sînt ale dumneavoastră?

Ba da, ale mele sînt

Aah, domnu’ Eminescu! Dumneavoastră eraţi?!?

Ăăă... nu, nu...

Şi eu care credeam...

Sînt doar un descendent

Ei, nu-i nimic, lăsaţi...


Un descendent lipsit de condescendenţă
Mai ales! şi de indecenţă, după cum se poate vedea... Sînteţi
complet lipsită de indecenţă, nici nu ştiu cum să te tratez -
atenţie, bijuteriile! Veniţi să vedeţi, un colier de perle! Da, perle!
în geantă cu astea... se predau documentele... le duc la tezaur...
băieţi aduceţi un pachet de ţigări, nu vă mai înghesuiţi aicea!

312.69.82.89.89.89.89 comunicăm pe înţelesul tuturor, din
mai multe direcţii şi în tot mai puţine sensuri, încercăm împreună
să articulăm un lung moment poetic, cu gust de banane, de
căpşuni, de Ion Iliescu - veniţi să vedeţi! Să vină şi un paraşutist
cu tine, urcă sus! Nu are loc şi căţeluşul meu aici? - aha, bună
seara, dumneavoastră cine sînteţi?

Emil din Ţăndărei

Şi ce faceţi în Ţăndărei? Comunicaţi, poetizaţi sau bîiguiţi
acolo?

Sînt cu un tovarăş de-al meu, Sorin, aici în - sala de tortură,
urme de ceară, urme de sînge, resturi de haine aruncate...
bineînţeles, în afara clădirii... din nou, imagini calcinate...

Dumneavoastră nu auziţi ce s-a-ntîmplat în ’89? La
312.69.82.89.89.89.89 ducem o luptă disperată cu ideea, cu omul
de pe stradă şi nu în ultimul rînd cu Rondul de noaaaapte! alo,
Andreea, mai eşti acolo?

Emisiunea asta nu mă amuza deloc

Nici pe mine, să ştii că nici n-o ascult

Bună seara iubitule, eu sînt

să mi-o sugi! îmi trînteşte repede telefonu’ înainte să apuc
să-i spun cum mă cheamă înainte să apuc să intru în panică îl
culeg de pe un alt fir pe Laurenţiu din Botoşani care începe repede
să-mi debiteze despre nu ştiu ce carte pe care se pregăteşte
el s-o scrie Jocul sentimentelor şi al intereselor11, o carte psihologică
Andreea dragă, un fel de autobiografie deşi eu n-o recunosc
ca autobiografie, e mai mult din experienţa personală,
este cam cum văd eu lumea, de Rodica am divorţat fiindcă am
prins-o cu altu’, m-a durut enorm trădarea ei, dar am rămas tot
un romantic incurabil, citesc tot ce prind din Sandra Broin şi
colecţia de dragoste Sidney Sheldon şi între timp mai ascult şi
eu un Beatles, un Pink Floyd, un Celine Dion, un Abba, dacă mă
crezi - nici nu te văd bine de somn, da’ îmi doresc enorm o prietenă,
am impresia că noi doi ne-am înţelege perfect de bine,
pentru mine un prieten este cel care te ajută reciproc, m-am luat
eu de Rodica atunci la divorţ şi i-am spus fă, analfabeto! nu-ţi
ajunge c-ai luat canapeaua, teveul şi şifonierul?! vrei să-ţi dau şi
cărţile mele de dragoste!? cărţi bune, nu glumă - un Minulescu,
un Coşbuc, un Goga, munţii noştri aur poartă, noi cerşim din
poartă-n poartă! nu i le-am dat că şi aşa nu ştia deloc să citească,
nu mă înţelegea deloc, eu chiuleam de la şcoală ca să ajung la
operetă fă analfabeto i-am zis ca să văd Traviatta lu’ Verdi sau
Carmen a lu’ Bizet, îmi plăceau şi filmele mai sentimentale,
westernurile, poliţistele, Andreea cred că noi doi sîntem două
suflete gemene, ce mai! zău, am rămas blocat de atîtea potriviri,
un singur lucru mi-e teamă - să nu zîmbeşti de mine, am citit
şi Shakespeare integral şi îmi place teatrul enorm, ai văzut piesa
aia de Teodor Mazilu? aia cu Proştii sub clar de lună, eeei? zici
că te-am pus pe gînduri serios? da’ ai auzit de ailaltă -Aupus
cătuşe florilor? s-a jucat în pielea goală, imaginează-ţi! şi la
Puricele am fost cu Horaţiu Mălăiele, aoleu, te-am pus pe gînduri
rău de tot, mai spune şi tu ceva acolo! ce am eu mai bun
este sufletu’, ăsta mi-e sufletu’, asta mi-e casa, să aşteptăm destinul
să vedem ce soartă ne hărăzeşte să vă trăiască limbajul! aţi
ascultat o emisiune bîiguită de Călin Gheorghe şi Răzvan Exarhu,
încă o dată încheiem aici această emisiune nesfîrşită care vă
aparţine în întregime, de la naştere pînă cînd... ăăă... pînă cînd!
aloo! firma de curve?



va urma