Misiune dificila. Jurnal (31)

C.V.R. Schuyler

Sâmbătă după-amiază l-am trimis pe senator la vila mea de la Predeal, însoţit de adjutantul meu, căpitanul Marchman, care întâmplător este şi el din Florida şi care a discutat cu uşurinţă cu senatorul subiecte de politică de stat. Duminică dimineaţă am mers cu maşina la Predeal, ajungând la timp pentru prânz. I-am invitat şi pe dl şi dna Rică Georgescu, pe dl Bolton, un reprezentant al companiei Standard Oii din New Jersey, ce vizitează România pentru a urmări afacerile Companiei Româno-Americana, precum şi pe dl Rădulescu. Imediat după prânz, senatorul, dl Rădulescu şi cu mine, împreună cu dl Georgescu în calitate de interpret, ne-am retras sus, unde dl Rădulescu i-a expus în detaliu senatorului, timp de aproximativ trei ore, dilema în care se găseşte Regele. Senatorul a părut foarte interesat şi a pus o mulţime de întrebări referitoare la întreaga problemă. Am discutat până după orele 20,00. Luni dimineaţă ne-am întors în Bucureşti la timp, pentru a lua prânzul la reşedinţa mea cu dl Berry şi cu dl Vişoianu, care şi-a făcut timp să-i prezinte senatorului, într-o relatare foarte atentă, ultimele zile ale guvernării Rădescu şi rolul pe care l-a avut dl Vîşinski în instalarea regimului Groza. Dl Vişoianu, care a fost ministru de Externe sub Rădescu, a fost de faţă la Palat, la întrevederea dintre Vîşinski şi Rege şi era în măsură mai mult decât oricare altul din România să cunoască detalii precise despre modul în care a fost instalat regimul Groza. El i-a făcut senatorului o relatare foarte reală şi cinstită a tot ceea ce s-a întâmplat. Senatorul Pepper mi-a spus mai târziu că a fost foarte impresionat atât de dl Rădulescu, cât şi de dl Vişoianu. El i-a apreciat drept doi dintre cei mai marcanţi oameni publici din România. Luni după-amiază. am vizitat Statul Major rus pentru a ne lua rămas-bun. Generalul Susaikov, care a fost în spital câtva timp, în convalescenţă după nişte răni mai vechi, era în sfârşit înapoi la datorie, iar senatorul a avut ocazia să discute cu el. I-a explicat că, deşi se întâlnise cu mulţi dintre liderii de vază din ambele părţi din România, a considerat că poziţia sa oficială din Senat şi din Comitetul pentru Afaceri Externe al Senatului nu-i permite să se întâlnească cu membri ai guvernului sau cu Regele, ţinând cont de atitudinea guvernului nostru faţă de regimul Groza. A afirmat că, în scurtul răstimp pe care l-a avut la dispoziţie, nu a considerat că este în măsură să ajungă la concluzii precise în controversa referitoare la România, dar este mult mai în măsură decât până acum să discute chestiunile ce afectează România, dacă şi atunci când se ridică în Senat. Generalul Susaikov a fost vădit dezamăgit de faptul că senatorul nu a putut exprima puncte de vedere ferme. El a expus detaliat motivele pentru care sprijină guvernul Groza şi pentru care refuză să ia în considerare vreo modificare în acel guvern, până după alegeri. Senatorul a răspuns că era evident că în România existau diferenţe de opinie legate de aceste fapte reale. A spus, însă, că era de părere că problema în discuţie era profundă; mai exact, plecând de la declaraţiile făcute la Ialta şi Potsdam, toate cele trei guverne ale noastre şi-au asumat în bloc responsabilitatea instaurării de regimuri democratice în ţările eliberate din Europa. A mai spus şi că se punea problema dacă, în lumina acestor acorduri, era potrivit ca una dintre naţiuni să-şi asume singură ducerea la îndeplinire a acestei responsabilităţi, înfruntând obiecţiile celorlalte două, legate de un guvern instaurat care nu este în realitate democratic. A arătat că i se pare că există divergenţe de opinie legate de această chestiune fundamentală, ce trebuie lămurite înainte de a se putea discuta celelalte probleme legate de România. La aceasta, Susaikov a răspuns doar că acea chestiune fundamentală nu este de competenţa sa, că el este un simplu instrument al guvernului său şi că execută ordinele primite. După o oră şi jumătate de discuţii, ne-am dus în alt birou, unde am băut vodcă, am fost serviţi cu gustări ruseşti, etc., timp de încă două ore şi mai bine. Am închinat pentru fiecare în parte şi pentru ţările noastre, am povestit anecdote şi ne-am despărţit în cele din urmă în termenii cei mai prieteneşti. Seara, senatorul a lăsat să se înţeleagă că ar dori să se distreze din nou, aşa că, cu ajutorul căpitanului Brannen, am strâns un grup de ofiţeri şi fete la locuinţa mea, unde am rămas până pe la orele 3,00 dimineaţa. Azi-dimineaţă l-am condus pe senator la aeroport la orele 10,00 fix; acolo se afla generalul Vinogradov însuşi, însoţit de translator, pentru a-şi luarămas-bun. Senatorul Pepper pleacă la Praga, unde va sta mai multe zile cu reprezentantul nostru şi cu dl Benes. De acolo, se duce la Niimberg, în Germania, de acolo la Londra şi apoi acasă.

Amânarea vizitei lui Mark Etheridge în România

Astăzi este cea de-a 28-a aniversare a Revoluţiei Roşii şi ruşii au liber trei zile. Cu aproximativ o săptămână în urmă părea că intenţionau să organizeze aici, la Bucureşti, o uriaşă paradă a trupelor ruseşti. Mai multe divizii s-au apropiat de oraş, unităţile româneşti au primit ordin să elibereze cazărmile, iar câteva din cele mai mari case din Bucureşti erau pregătite să primească înalţi oaspeţi. Pregătirile au fost însă oprite brusc şi se pare că toate planurile legate de paradă au fost anulate. Vinogradov însuşi mi-a spus joia trecută, ca răspuns la întrebarea mea, că nu era programată nici o paradă şi că singura manifestare ce va marca evenimentul va fi o recepţie organizată la reşedinţa ambasadorului rus, miercuri seara. Deşi nu avem nici o dovadă sigură, suntem convinşi că anularea planurilor pentru paradă a avut drept cauză faptul că, miercuri, s-a anunţat sosirea dlui Etheridge, de la Sofia. Sosirea în mijlocul unui fastuos spectacol militar rus i-ar fi creat cu siguranţă o impresie nefavorabilă privitoare la atitudinea ruşilor în România. Am aflat acum că dl Etheridge şi-a amânat vizita pentru o dată neprecizată. Este însă prea târziu ca ruşii să-şi reia planurile legate de paradă.


Suntem destul de dezamăgiţi că dl Etheridge nu soseşte acum. Joi, 8 noiembrie este ziua onomastică a Regelui şi atât guvernul cât şi opoziţia îşi propun să facă ample demonstraţii, după câte se pare în cinstea Regelui, dar în realitate vizând impresia pe care i-ar putea-o face dlui Etheridge. în plus, pe baza recentelor informaţii primite de la Sofia, s-ar putea ca Etheridge să intenţioneze să se întoarcă în Statele Unite înainte de a veni în vizită la Bucureşti. O astfel de acţiune ar reprezenta o mare dezamăgire pentru această ţară, care este acum destul de surescitată la perspectiva vizitei lui apropiate. Regele şi susţinătorii săi apropiaţi ar fi deosebit de afectaţi, întrucât o amânare a sosirii dlui Etheridge ar oferi celor din guvern un timp şi mai îndelungat pentru a-şi consolida poziţia şi ar însemna ca Regele să continue să se abţină de la a semna toate decretele pentru o perioadă şi mai îndelungată de timp. De fapt, guvernul a mers foarte departe cu emiterea de decrete guvernamentale, lipsite de semnătura Regelui, atunci când a înfiinţat societăţile ruso-române în domeniile petrolier, bancar şi de navigaţie. In prezent, pare foarte posibil că ei îşi vor asuma, în acelaşi mod, responsabilitatea emiterii tuturor celorlalte decrete necesare. Acest lucru ar putea foarte bine să fie urmat de gestul de a retrage Regelui toate prerogativele sale, până în momentul în care va fi de acord să se supună tuturor dorinţelor guvernului. Orice asemenea gest ar fi un pas mare către declararea în fapt a republicii aici, în România.

Joi, 8 noiembrie 1945

Manifestaţii de stradă şi vărsări de sânge marchează sărbătorirea onomasticii Regelui

Astăzi au avut loc în Bucureşti manifestaţii şi vărsări de sânge. încă nu ne aflăm în posesia tuturor detaliilor, dar am avut observatori în majoritatea punctelor mai importante din oraş şi acum pot oferi o relatare generală a ceea ce s-a întâmplat, urmând să adaug noi detalii mai târziu.


Ziua de miercuri 7 noiembrie a marcat cea de-a 28-a aniversare a Revoluţiei Roşii şi, după cât se pare, cu această ocazie guvernul a organizat trei ample mitinguri, în diverse puncte din oraş. Zonele respective au fost ornamentate cu steaguri ruseşti şi româneşti şi cu placarde şi flamuri corespunzătoare. Vorbitorii au fost toţi membri ai guvernului sau lideri de marcă ai comuniştilor şi social-democraţilor. Cei mai mulţi dintre ei au ridicat în slăvi Rusia sovietică, dar mulţi au consacrat mare parte din timp laudelor aduse guvernului Groza şi condamnării „reacţionarilor" Maniu şi Brătianu. Astfel, fiecare dintre cele trei mitinguri a avut un puternic caracter politic.


Ieri pe la orele 14,00, am primit de la generalul Susaikov o scrisoare la care era anexat un comunicat al ministrului de Interne Teohari Georgescu, în care se afirma că partidele Liberal şi Naţional Ţărănesc pun la cale o manifestaţie ilegală în Piaţa Palatului, în ziua de 8 noiembrie, ziua onomastică a Regelui şi că este de aşteptat să se producă acte de dezordine şi huliganism. Susaikov mi-a cerut părerea dacă ar trebui permisă organizarea unei astfel de manifestaţii. I-am răspuns, făcând trimitere la scrisoarea mea adresată în urmă cu câteva luni, în care recomandam să nu fie permise nici un fel de demonstraţii politice, ale nici unui partid politic, în timpul perioadei critice de disensiuni dintre Rege şi guvern. Am spus că această perioadă continuă şi că, prin urmare, cred că manifestaţiile de stradă nu ar trebui permise, dar că ar trebui asigurate săli corespunzătoare sau alte spaţii închise, atunci când este necesar. Am mai spus că cetăţenilor paşnici ar trebui să li se permită să se strângă la Palat şi să aştepte până vine rândul lor să semneze în cartea de onoare, aşa cum se obişnuieşte de ziua Regelui. Nu ştiu ce măsuri a luat de fapt Susaikov în acest sens şi nici n-am ştiut atunci că s-au ţinut manifestaţiile de miercuri. Acum mi se pare că ar fi fost anormal ca, desfăşurarea unor manifestaţii cu caracter politic de către guvern să aibă, miercuri, permisiunea Comisiei Aliate de Control iar demonstraţiile similare de ziua numelui Regelui să fie interzise joia.

Miercuri seara, Teohari Georgescu l-a informat pe dl Brătianu, liderul liberal, că, în condiţiile în care va da asigurări că se va păstra ordinea, că nu se vor purta arme, că nu se vor striga lozinci şi nu se vor ţine cuvântări antiguvernamentale, el va aproba demonstraţia paşnică a cetăţenilor în Piaţa Palatului, care doresc să-şi manifeste loialitatea faţă de Rege. Brătianu a fost de acord. Deşi nu am încă dovezi concrete, presupun că s-a ajuns la un acord similar şi cu Maniu şi oamenii săi. în această dimineaţă, cam pe la orele 10,00 mulţimea s-a adunat în faţa Palatului, iar la orele 11,00, erau peste 15 000 de oameni care purtau drapele şi portrete ale Regelui. Demonstraţia a fost paşnică până în momentul în care au apărut camioane şi autobuze pline de poliţişti şi simpatizanţi comunişti şi au început să circule prin mulţime. Acest lucru a continuat cam o oră. Soldaţii, majoritatea din Divizia „Tudor Vladimirescu“ , erau aliniaţi la fiecare intrare în Piaţa Palatului şi au încercat să împiedice ca alţii să se alăture mulţimii. Au putut fi observaţi şi un mare număr de poliţişti, precum şi mulţi poliţişti în haine civile înarmaţi cu pistoale şi pistoale automate. Pe la orele 12,00, mulţimea a început să scape de sub control, părând a fi extrem de iritată îndeosebi de camioanele şi autobuzele care făceau ture, cărând simpatizanţii guvernului, care zbierau pentru guvernul Groza. S-au produs mai multe încăierări şi am putut observa că s-au operat multe arestări. Majoritatea persoanelor arestate a fost dusă în locul împrejmuit de lângă clădirea Ministerului de Interne, iar mulţimea s-a strâns în faţă, cerând eliberarea arestaţilor. Pe măsură ce mulţimea devenea mai numeroasă, grupuri de soldaţi au tras focuri de armă în aer. Cam tot atunci, poliţiştii din două dintre camioanele ce patrulau au descins din vehiculele lor şi au încercat să facă arestări. Fiind rapid întrecuţi ca număr, ei au fost copleşiţi, iar camioanele lor au fost răsturnate. Ambele au luat foc şi au ars complet. Pe la orele 13,00, cel puţin o parte din soldaţii care trăgeau în aer au început să tragă în mulţime şi s-a observat că mai multe persoane au fost rănite. Puţin după orele 15,00, poliţia şi soldaţii, care la acea oră reuşiseră să elibereze piaţa, au primit întăriri serioase şi au blocat toate căile de acces. La un moment dat, un grup format din câteva sute de persoane care cântau imnul naţional s-a apropiat de un cordon de soldaţi, probabil cu intenţia de a forţa intrarea în Piaţa Palatului. Ofiţerul aflat la comandă a fost văzut când a dat soldaţilor ordin de deschidere a focului. Unii dintre ei au tras direct în mulţime, care s-a împrăştiat imediat, lăsând doi morţi şi trei răniţi pe caldarâm. Şi în alte părţi au avut loc incidente similare. După-amiaza târziu, mulţimea s-a dispersat puţin câte puţin, dar nu înainte de a avea loc mai multe confruntări. De două-trei ori în cursul zilei, în faţa Misiunii şi Legaţiei noastre au sosit delegaţii, cerând libertate şi aclamând Statele Unite. Acelaşi lucru s-a întâmplat în faţa Legaţiei britanice. O verificare rapidă făcută seara târziu a evidenţiat că au fost cel puţin şapte morţi şi circa 50 de răniţi, mai mult sau mai puţin grav. Fără îndoială că mai târziu vor fi descoperite şi alte victime. După consultări avute astă-seară cu vicemareşalul Stevenson, am trimis amândoi note generalului Susaikov, în care solicitam o întrunire imediată a Comisiei Aliate de Control, pentru a discuta toate Stevenson, am trimis amândoi note generalului Susaikov, în care solicitam o întrunire imediată a Comisiei Aliate de Control, pentru a discuta toate momentele acestor tulburări. Am de gând să solicit la această întrevedere o relatare exactă a acţiunilor întreprinse de către Comisia Aliată de Control sau de celelalte autorităţi ruseşti, precum şi să cer înfiinţarea unui consiliu format din ofiţeri care să includă şi reprezentanţi britanici şi americani, care să stabilească ce s-a întâmplat în realitate. A fost deosebit de interesant să remarcăm că, cu excepţia a unei sau două mici patrule NKVD, care se pare că nu au acordat nici o atenţie tulburărilor, astăzi nu se vedea nici un rus în apropierea Pieţii Palatului. Există deja indicii că guvernul acuză partidele istorice pentru toate fărădelegile care au avut loc. Au fost făcute numeroase arestări, în special în rândul studenţilor de la Universitate şi este posibil să se întreprindă acţiuni şi împotriva lui Maniu şi Brătianu personal. După părerea mea, întreaga demonstraţie s-ar fi putut desfăşura într-o atmosferă cât se poate de paşnică, dacă nu şi-ar fi făcut apariţia comuniştii în camioane, zbierând în favoarea guvernului şi proferând ameninţări la adresa lui Maniu şi Brătianu. în orice caz, manifestaţiile sunt regeretabile. Partidele istorice nu au făcut nimic pentru a-şi susţine cauza şi probabil că au oferit guvernului o nouă ocazie de a adopta măsuri represive împotriva lor.


Din nefericire, dl Etheridge nu a sosit astăzi. Aflăm acum că a părăsit ieri Bulgaria, pentru o scurtă călătorie la Moscova. Credem că va sosi aici pe la începutul săptămânii viitoare.

Recepţie la Ambasada rusă

Recepţia dată miercuri seara la Ambasada rusă în cinstea aniversării Revoluţiei Roşii a fost un eveniment foarte bine pregătit. Bineînţeles că, au fost prezenţi toţi membrii guvernului, precum şi întregul corp diplomatic. Toată lumea era în ţinută de gală şi chiar dl Berry a apărut în frac şi cu cravată albă. Spre deosebire de o recepţie similară ce a avut loc primăvara trecută, nu s-a făcut nici un efort deosebit de a ni se acorda o atenţie specială vicemareşalului Stevenson şi mie. în timp ce anul trecut ni s-au oferit locuri de onoare şi am fost chiar conduşi într-o sufragerie specială, unde se aflau doar câteva persoane alese, anul acesta am fost trataţi, mai mult sau mai puţin, ca nişte invitaţi oarecare. Atât Susaikov, cât şi Vinogradov, totuşi, au fost politicoşi, au închinat cu noi mai multe toasturi şi nu au manifestat nici un fel de animozitate. Nu l-am văzut pe ambasadorul rus, dl Kavtaradze toată seara, cu excepţia momentului de primire. Se pare că şi-a consacrat toată atenţia dr-lui Groza, care, în mod foarte evident, a fost personajul numărul unu al serii. Am plecat pe la ora 130, printre primii, după ce am închinat o mulţime de pahare cu diverşi ofiţeri ruşi din Comisia Aliată de Control şi după ce am dansat cu mai multe doamne rusoaice.



va urma