APRILIA

Adrian Bodnaru

în definitiv sunt a bodnaru

şi îmi refuz cele trei timpuri

pentru că mi-e alb zaru’

şi în definitiv

lucrează toate cele trei schimburi

chiar şi în noaptea asta,

cu zâmbetul ei crăpat şi plin de sânge,

stau eu - a bodnaru, cu ea - a plânge,

şi cu asta basta

subiectiv până la replică

îmi dau lacrimile la deferizare

pentru a le scoate din influenţa magnetică

a lanţurilor lătrătoare

în lunometrică

înfăşurat în timpul

dintre muritor şi muribund

plec să tai luna la câini

şi venele la mâini

că de cuţite abund

chiar şi în pâini

mirese de mânăstire

şi primăveri de ierbar

îşi aruncă o privire

pe-al sângelui cântar

că încă e la modă

înmulţind prin diviziune

sau, dacă nu,

mai încolo sau mai încoace

totul e retro,

adică inversă taxă;

aşa cum după schimbul trei - viitor,

schimbul unu - trecut, ca următor,

îşi aşteaptă aceeaşi sintaxă.