Al. Gregorian
In
fiecare toamna ar si ar
Deaciuda
tot pamântul.
Ma
frâng pe plug
Cu
soarele'n spinare si cu vântul
Si
inima mi-o'ngrop aprinsa, rug,
Sub
brazdele de tina,
Iar
sufletul mi-l coc mereu
In
spice de lumina.
Din
brate-mi fac seceratoare
S'adun
sub cer - dar cui adun? -
Gramezi
de chihlimbare,
Si'n
fiecare seara
Ma
culc tot mai flamând
Cu
snopi de stele subtioara
Si
Pâinea lunii rumena în gând
Drept
cina.
Doamne,
sunt chipul Tau: Ion Pravale!
In
fiecare toamna seaman
Si
niciodata nu culeg.
Mereu
mi-s mâinile mai goale,
Ca
aurul rodit în vara, geaman,
Nu
eu, ci hotii îl culeg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu