duminică, 8 martie 2015

Mantia Inselaciunii (3)


James Luceno






În întunericul haotic al braţului-hangar de la tribord, o ultimă platformă care se îndrepta cu elevatoarele repulsoare pornite către o cală de andocare din zona trei nu atrăgea prea mare atenţie. Cu o formă asemănătoare unui nap, era mai mare decât majoritatea platformelor care fuseseră dirijate în zona trei, deşi nu la fel de mare precum cea în care se infiltrase Frontul Nebula şi nici pe departe de mărimea unora dintre barjele de minereu. Mai mult, ca şi nava teroriştilor, platforma nu oferea nici un indiciu că avea un transport viu.
Erau prinşi cu centuri în scaune aflate spate în spate doi bărbaţi care, în îmbrăcăminte, păreau a fi opusul lui Daultay Dofine. Tunicile şi pantalonii lor în culori deschise erau largi şi simple, cizmele înalte până la genunchi erau făcute din piele de nerf şi nu purtau nici pălării, nici bijuterii.
Veşmintele modeste nu făceau decât ca şiretlicul lor evident să fie şi mai misterios.
Platformei de marfă ilegale îi lipseau videcrane de orice fel, însă videocamere ascunse în carenă transmiteau pe ecranele din interiorul navei diferite imagini ale hangarului.
Observând dezordinea pe care banda lui Cohl o lăsase în urmă, tânărul de pe locul din faţă remarcă pe o voce nazală:
— Căpitanul Cohl ne#a lăsat o urmă uşor de luat, maestre.
— Într#adevăr, Padawan. Însă urma pe care o iei în pădure s-ar putea să nu fie cea pe care vrei să mergi la ieşire. Extinde-ţi percepţiile, Obi#Wan.
Destul de înghesuit în scaunul de la pupa, bărbatul mai în vârstă era şi cel mai solid dintre cei doi. Faţa lui lată era complet acoperită de barbă, iar coama bogată de păr cărunt era dată pe spate de pe o frunte nobilă, uşor teşită. Ochii îi erau de un albastru intens şi partea de sus a nasului său puternic era turtită, ca şi cum ar fi fost ruptă dincolo de capacităţile de reparare ale tratamentelor cu bacta.
Numele lui era Qui#Gon Jinn.
Reversul său la controlul platformei, Obi-Wan Kenobi, avea o faţă tânără, bine rasă, o bărbie despicată şi o frunte înaltă şi dreaptă. Părul castaniu era tăiat scurt, în afară de o scurtă coadă la ceafă şi de o singură şuviţă subţire care îi cădea pe după ureche pe umărul drept, un semn al rangului de Padawan. Specific ordinului din care făceau parte Qui#Gon şi Obi#Wan, cuvântul însemna ucenic sau protejat.
Ordinul era cunoscut sub numele de Cavalerii Jedi.
— Maestre, vezi vreun semn al navei lor? întrebă Obi-Wan peste umăr.
Qui-Gon se întoarse în scaun pentru a arăta o platformă deschisă în partea din stânga jos a ecranului lui Obi#Wan.
— Aceea. Probabil că au de gând să plece prin gura hangarului de pe marginea interioară. Opreşte în apropiere în aşa fel încât trapa noastră să se îndrepte în partea opusă platformei lor. Dar ai grijă să nu atragi atenţia. În mod sigur Cohl a pus santinele.
— Aţi dori să preluaţi comanda, maestre? întrebă Obi#Wan uşor iritat.
Qui#Gon zâmbi pentru sine.
— Doar dacă ai obosit, Padawan.
Obi#Wan strânse din buze.
— Sunt oricum, dar nu obosit, maestre.
Se uită o clipă la ecran.
— Am găsit un loc bun.
Ca şi cum s#ar fi aflat sub îndrumarea droizilor de la consolele de trafic ale hangarului, platforma se aşeză pe locul ei de aterizare în formă de sfert de cerc. Cei doi Jedi amuţiră în timp ce urmăreau informaţiile oferite de videocamere. După ceva timp, doi bărbaţi umani ieşiră din platforma lui Cohl, cu măştile de oxigen acoperindu#le feţele şi ţinând în mâini puşti dislocatoare.
— Ai avut dreptate, maestre, zise Obi#Wan încetişor. Cohl devine previzibil.
— Să sperăm, Obi#Wan.
Una dintre santinele dădu roată platformei, apoi se întoarse la trapa deschisă, unde cealaltă aştepta.
— Acum e şansa noastră, spuse Qui#Gon. Ştii...
— Ştiu ce să fac, maestre. Dar tot nu îţi înţeleg raţionamentul. L#am putea lua prin surprindere pe Cohl aici şi acum.
— Este mai important să descoperim poziţia bazei Frontului Nebula, Padawan. Atunci va fi momentul în care să punem capăt faptelor căpitanului Cohl.
Qui#Gon îşi introduse în gură un mic aparat de respirat şi apăsă un buton care deschise trapa circulară frontală. O cacofonie de ţipete de sirene îi întâmpină. Cei doi Jedi coborâră în lumina roşie slabă a iluminatului de urgenţă care se revărsa în cală.
Nu exista un obiect mai simbolic pentru Cavalerii Jedi decât cilindrii din aliaj lustruiţi pe care Qui#Gon şi Obi#Wan îi purtau la cingătorile din piele care le strângeau tunicile. Cu abundenţa de buzunăraşe a centurilor, cilindrii lungi de treizeci de centimetri ar fi putut fi nişte unelte – şi, într#adevăr, aşa îi priveau Jedi – însă, de fapt, erau arme de lumină, reale şi simbolice, şi fuseseră folosite de Jedi de mii de generaţii în mandatul lor autoimpus de a servi Republica Galactică din postura de păstrători ai păcii şi ai dreptăţii.
Sabia de lumină bazată pe cristale nu era, totuşi, adevărata sursă a puterii cavalerilor Jedi, căci aceasta izvora din câmpul de energie omniprezent care se afla în toate fiinţele vii şi care ţinea galaxia laolaltă, un câmp de energie pe care Jedi îl numeau Forţa.
Zeci de mii de ani, ordinul se dedicase studiului şi contemplării Forţei şi, ca produse derivate ale acestei dăruiri, veniseră puteri dincolo de înţelegerea oamenilor obişnuiţi: puterea de a muta obiectele la comandă, de a întuneca gândurile minţilor mai slabe, de a privi în timp. Dar, cel mai mult, abilitatea de a trăi într#o simbioză cu toate formele de viaţă şi, astfel, de a fi aliaţi cu Forţa însăşi.
Mişcându#se într#o tăcere şi cu o iuţeală nefireşti, Qui#Gon avansă pe platforma lui Cohl, cu sabia de lumină în mâna dreaptă, ascunzându#se cu fiecare ocazie în spatele altor platforme. Cu tot zgomotul din hangar, ştia că nu avea să fie uşor să distragă atenţia celor doi paznici. Dar trebuia să câştige cel puţin câteva secunde pentru Obi#Wan.
Întins pe partea de sus a botului curbat a uneia dintre platforme era ceea ce mai rămăsese din trunchiul unui droid de luptă şi capul său alungit. Privind santinelele lui Cohl, Qui#Gon apăsă butonul de activare de deasupra mânerului striat al săbiei de lumină.
O bară de energie verde strălucitoare şuieră din plăselele din aliaj ale săbiei, zumzăind atunci când intră în contact cu aerul rarefiat. Cu o singură mişcare a armei, Qui#Gon desprinse capul droidului de gâtul său subţire. În acelaşi timp, îşi întinse mâna stângă, cu palma în sus şi, cu o explozie de Forţă, trimise în zbor capul retezat în capătul opus al hangarului, unde se lovi de punte cu un zgomot strident, la mai puţin de cinci metri de locul în care stăteau teroriştii.
Cei doi se întoarseră spre locul unde se auzise zgomotul, cu armele ridicate.
Şi, în acea clipă, Obi#Wan dispăru într#o pată de mişcare, îndreptându#se către platforma lui Cohl.
La jumătatea înălţimii sferei centrale, Cohl, Rella, Boiny şi restul bandei lui Cohl priveau cu ochii mari şi gurile căscate la grămada de pepite de aurodium, care fuseseră scoase din cabina de securitate a Profitului şi stivuite – minunat – pe o sanie repulsoare. Hipnotice în frumuseţea lor, pepitele sclipeau cu o lumină interioară constant schimbătoare care aducea toate culorile curcubeului.
Chiar şi Dofine şi cei patru ofiţeri de punte îşi puteau lua cu greu ochii de la ele.
— Bată#mă să mă bată, zise Boiny. Acum le#am văzut pe toate.
Cohl se smulse din reverie şi se întoarse spre Dofine, la ale cărui
Încheieturi firave erau cătuşe paralizante strălucitoare.
— Ai recunoştinţa noastră, comandante. Cei mai mulţi dintre neimoidieni nu ar fi fost atât de îndatoritori.
Dofine se uită urât.
— Mergi prea departe, căpitane.
Umerii laţi ai lui Cohl se ridicară în semn de nepăsare.
— Spune#le asta membrilor Directoratului Federaţiei Comerciale.
Îi făcu semn din cap Rellei să pornească sania, apoi îl luă pe
Boiny de umeri şi îl îndreptă spre un panou de control încastrat.
— Intră în calculatorul de control central şi spune#i să facă o diagnosticare a motoarelor cu combustibil. Când calculatorul localizează detonatorul termal, ar trebui să dea semnalul de abandonare a navei.
Boiny dădu din cap în semn de înţelegere.
— Ai grijă să îl convingi să arunce toate platformele de mărfuri şi barjele, adăugă Cohl.
Ochii lui Dofine se măriră când înţelese despre ce este vorba.
— Deci, lommitul este important, până la urmă.
Cohl se întoarse spre el.
— Mă confunzi cu cineva căruia îi pasă de ce se întâmplă între Federaţia Comercială şi Frontul Nebula.
Dofine era zăpăcit.
— Atunci de ce salvezi transportul?
— Îl salvez? Cohl îşi puse mâinile în şolduri şi râse din toată inima. Nu fac decât să îi ofer Achizitorului un mediu bogat în ţinte, comandante.
Cu aceeaşi agilitate extraordinară care îl îndrumase la platforma teroriştilor, Obi-Wan se întoarse la nava Jedi.
— Totul este aranjat, maestre, zise el, destul de tare încât să se facă auzit peste plânsetul sirenelor.
Qui-Gon îl îndemnă spre trapă. Dar Obi-Wan nici măcar nu#şi ridicase un picior când toate platformele din hangar începură să leviteze şi să se îndrepte spre portaluri.
— Ce se întâmplă?
Qui-Gon privi cu o uimire moderată.
— Aruncă transportul.
— Nu prea e un act de terorism, maestre.
Fruntea lui Qui-Gon se încreţi în timp ce gândea intens.
— Calculatorul de control central n-ar permite asta decât dacă nava ar fi în pericol serios.
— Poate că este, maestre.
Qui-Gon aprobă.
— În orice caz, Padawan, ar fi bine să intrăm în navă. Dacă Cohl nu a dat greş în misiunea lui, ar trebui să sosească din clipă în clipă.
Abia reuşind să ţină pasul cu sania repulsoare burduşită cu pepite, banda lui Cohl fugea pe culoarul larg al hangarului de la tribord către punctul de întâlnire. Membrii echipajului Profitul se luptau să nu rămână în urmă, în ciuda faptului că erau dotaţi cu măşti de respirat şi uneori erau îmboldiţi de la spate cu ţevile armelor cu laser ale teroriştilor. Peste tot în jurul lor pluteau platforme de marfă şi tendere, mişcându-se către portalurile de pe pereţii interiori şi exteriori ai hangarelor.
Chiar şi Cohl rămăsese fără suflare când ajunseră cu toţii în zona trei şi la platforma care îi aştepta. Un singur membru al primei echipe – un bothan cu blană blondă – ajunsese înapoi, dar Cohl refuză să îşi facă griji chiar atunci despre soarta celorlalţi. Fiecare membru ales pentru operaţiune fusese informat despre riscuri.
— Încărcaţi aurodiumul, strigă el către Boiny prin comunicatorul din masca de respirat. Rella, fă o numărătoare şi urcă#i pe toţi la bord.
Daultay Dofine se uită îngrijorat la cronometrul care încă era prins de dosul palmei.
— Ce o să se întâmple cu noi? ţipă el.
Un membru uman al bandei lui Cohl îi îndemnă cu un gest larg către o platformă mare, din apropiere, care încă nu se ridicase.
— Vă sugerez să o descărcaţi pe aia şi să vă înghesuiţi acolo.
Dofine răspunse clipind panicat.
— O să murim acolo.
Omul râse batjocoritor.
— Asta e ideea.
Dofine se uită la Cohl.
— Cuvântul tău...
Cohl îşi înclină capul într-o parte pentru a citi ecranul cronometrului, apoi îşi îndreptă ochii spre Dofine.
— Dacă vă grăbiţi, o să ajungeţi la timp la platformele de salvare.



va urma















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu