joi, 12 martie 2015

I se spunea Machiavelli (IV)


Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea




„Ceauşescu lucra cu garda sus“



Lavinia Betea:
Nu v-a povestit nimeni cine şi cum l-a ajutat pe Maurer să evadeze de pe Frontul de Est, în 1944, ca să-i organizeze evadarea lui Dej?

Stefan Andrei:
Din ce ştiu eu, tocmai Foriş (82) a fost mai cu ajutor în evadarea lui Dej decât Maurer. Pentru că Ceauşescu - care nu-1 critica total pe Foriş în discuţiile cu noi - spunea că a făcut şi treabă bună. Că ajutase şi la eliberarea lui Maurer. Dar acestea nu le pot eu, pe toate, lămuri... La unele din serialul despre Ceauşescu pot da răspuns. Uite, despre Grigore Preoteasa, despre care scrii că a ieşit cu Ceauşescu din lagărul Tg. Jiu (83), ştiu de la Ceauşescu cum a murit. Chivu Stoica a condus acea delegaţie în Uniunea Sovietică (84). Preoteasa era secretar al CC cu propaganda, iar Chivu Stoica i-a cerut să revadă cuvântarea pe care trebuia să o rostească la Moscova. Şocul l-a prins pe Grigore Preoteasa între scaunele avionului, în mână cu cuvântarea cerută de Chivu Stoica. De la Chivu Stoica şi de la Ştefan Voicu ştiu că, în vara lui 1944, în lagărul de la Târgu-Jiu, a venit colonelul Gelep din Direcţia Penitenciarelor, fost coleg de şcoală cu Maurer. Gelep a cerut să se vadă şi cu conducătorii grupului de comunişti. Iar, în timp ce mâncau serviţi de Ceauşescu, de Preoteasa, de tineri ca ei, Dej i-a spus lui Gelep: „Domnule colonel, noi suntem curve bătrâne. Dar tinerii ăştia care ne servesc aici, da-ţi-le drumul, că nu aşa se doboară regimul. La câteva zile, Gelep a obţinut aprobarea ca Preoteasa şi Ceauşescu să fie puşi în libertate. Ştiind că trupele sovietice sunt în Moldova, voia ca la momente grele
„să se bazeze pe noi“, a zis Chivu Stoica despre gestul lui Gelep.

Lavinia Betea:
Cine a fost Trofimovici? Stătea în aceeaşi cameră cu Ceauşescu, Chivu Stoica şi Dej în lagărul din Tg. Jiu,

Stefan Andrei:
Nu ştiu.

Lavinia Betea:
Nu desluşesc nici cum a intrat Dej sau Maurer în relaţia cu inspectorul şcolar Roşianu şi cu tatăl lui Sergiu Celac pentru a-şi pregăti evadarea.

Stefan Andrei:
Ce am auzit eu... Tatăl lui Celac era inginer silvic din Basarabia. Pentru că era bănuit de relaţii cu ruşii, a fost mutat cu serviciul la Perişoru, lângă Craiova. Cred că sub guvernul lui Armând Călinescu (85) a venit în Oltenia. Când s-a aranjat cu evadarea lui Dej de la Tg. Jiu, pe de o parte, Dej a intrat în spital şi a luat legătura cu Bodnăraş, pe de altă parte, Maurer a mers la Craiova. A luat uniforma lui Celac, care fusese ofiţer de artilerie antiaeriană. Colac peste pupăză, Maurer a mai avut şi un accident cu maşina condusă de Manole Bodnăraş (86). Omul care a făcut legătura ţărăniştilor de stânga din Oltenia cu comuniştii a fost preotul Cumpănaşu (87). Care după aceasta a ajuns prefect la Dolj, după Celac. Iar Cumpănaşu era prieten bun cu Roşianu (88). Apoi, nevasta lui Roşianu era soră cu nevasta lui Cumpănaşu. Şi mai era încă unul Pătrăşcoiu, ajuns subprefect de Vâlcea după 1944. Ei, ţărănişti apropiaţi de Grigore Iunian (89), au intrat în relaţii cu Justinian Marina (90), la care au stat ascunşi Dej cu Maurer în drumul spre Bucureşti. Din câte ştiu eu, Maurer fusese în tinereţe secretar la cabinetul avocatului Iunian.

Lavinia Betea:
Mai este un Roşianu, director al spitalului din Târgu-Jiu. Cu care Dej reuşise să-şi facă legătură. Şi o doctoriţă Ionescu, care avea un frate ce căzuse prizonier la Cotul Donului. Şi sigur că era interesată, după Bătălia Stalingradului, ce se va întâmpla. Incepuse să se apropie de comunişti, să facă servicii.

Stefan Andrei:
Mama lui Dinu Săraru era sora soţiei fratelui lui Roşianu. Şi Cumpănaşu a fost luat la Securitate, în conducerea Securităţii, după ce a terminat... la Craiova, la Dolj, şi acolo a favorizat căsătoria lui Teohari Georgescu cu nevasta lui Geamănu, fiica unui preot. Ionel, băiatul lui Mihai Roşianu, a ajuns apoi şef de secţie la Propagandă şi om apropiat de Gheorghiu-Dej. Acolo l-am cunoscut şi eu. Se ocupa de lumea studenţească şi de cultură. Avea legătură directă cu Lica (91). Legătura pentru filme. Ştia Ceauşescu că-i omul lui Gheorghiu-Dej şi al Licăi şi a fost trimis consilier la Belgrad după moartea lui Dej. A venit de acolo ca preşedinte al Comitetului pentru Culte. L-a chemat Elena Ceauşescu, împreună cu Bobu, şi i-a spus să ia legătura cu patriarhul ca să renunţe la clădirea din curtea
Marii Adunări Naţionale şi să se mute la Văcăreşti. Roşianu n-a acceptat şi a fost schimbat. Şi l-au adus pe Cumpănaşu, tot fiu de preot, în locul lui la Culte. Care a fost preşedintele Comitetului pentru Culte până în 21 decembrie 1989.

Lavinia Betea:
Ceauşescu a fost eliberat din lagăr împreună cu Grigore Preoteasa, în 5 august 1944. Atât menţionează Ceauşescu în autobiografia sa din 1945. Cum au fost eliberaţi, unde s-au dus, ce-au făcut la 23 August - nimic.

Stefan Andrei:
Ştiu precis că el pe 23 August nu se afla în Bucureşti. Ceauşescu a apărut prima dată în public, împreună cu Agiu (92), la venirea trupelor sovietice. Agiu făcea parte din grupul lui Vasilichi (93) de la Cetate. Pe malul Dunării, acolo unde e acum moşia lui Dinescu. Moşia era a unuia Barbu Drugă, care avea două mari fabrici de pâine la Craiova şi două case. Una se găseşte la Craiova — fosta Casă a Armatei şi casă de oaspeţi a Partidului, cumpărată după 1990 de Dinel Staicu.

Lavinia Betea:
Cine mai intrase în celula aceasta de partid de la Cetate - Craiova?

Stefan Andrei:
Vasilichi, Agiu, Bălăceanu - care a fost guvernatorul Băncii Naţionale, ambasador la Londra şi la Washington. Despre Agiu ştiu că a negociat din partea comuniştilor crearea Frontului Unic Muncitoresc (94). Vasilichi a fost în Franţa, a fost şi în URSS. S-a căsătorit cu o evreică poloneză.

Lavinia Betea:
Povestea lui Ceauşescu despre ieşirea din lagăr ori despre ce făcuse el în preajma lui 23 August?

Stefan Andrei:
Nu. L-am auzit povestind alte lucruri. Faţă de noi nu s-a lăudat niciodată cu 1 Mai 1939. Povestitor era Dej, Ceauşescu nu. Ceauşescu lucra cu garda sus. Când începea o discuţie, la un moment dat - „hai gata, ne oprim aici“. Am mers la el odată şi i-am spus: „Tovarăşe Ceauşescu, am studiat Congresul de Pace de la Paris (96). Tătărescu (96) a avut o poziţie excepţională. Luările lui de cuvânt din arhiva Ministerului de Externe arată că era un jurist bine pregătit şi a dat peste cap, argumentat, pretenţiile maghiarilor asupra Transilvaniei de Nord, Aradului, Bihorului... Şi-acum, la Poiana-Rovinari, vor să dărâme Biserica Sf. Gheorghe, casa lui Tătărescu şi ce-a mai avut el acolo." Iar Ceauşescu a dat ordin să lase totul în picioare că rămâne destul loc de unde să se ia cărbune. Mi-a spus atunci că Tătărescu a fost oportunist, dar om deştept. Să nu uităm că anul cel mai dezvoltat al României de atunci a fost 1938 şi că el a făcut parte din valul acela care - văzând că Dinu Brătianu (97), Maniu (98) o moşmondesc - i-a părăsit. Ceauşescu avea însă o părere foarte proastă despre Maniu după Unire. Recunoştea că a avut un rol considerabil în Unire - deşi s-a pronunţat iniţial pentru autonomia Transilvaniei pentru o anumită perioadă - şi rol covârşitor în instalarea administraţiei româneşti în Transilvania şi Banat în 1919. Dar după aceasta a mers pe pertractări, pe amânări, aşa că o serie de oameni - precum Armând Călinescu, Ralea" — l-au părăsit.

Lavinia Betea:
N-am apucat să întreb mai nimic din ce pregătisem. Mi-aţi dezlegat însă, neaşteptat, nişte noduri.

Stefan Andrei:
Nu-i aşa că ştiu lucruri interesante? N-aş vrea să trec cu ele pe lumea cealaltă.


Note:

82 Ştefan Foriş (1892-1946), ziarist. Absolvent al Facultăţii de Matematică din Budapesta. Membru al PCdR din 1921. Arestat la Cluj, în 1927, pentru propagandă şi agitaţie comunistă. Ajutat de Comintern, a plecat clandestin în URSS. A fost condamnat în contumacie la 10 ani de închisoare, pedeapsă ulterior amnistiată. A revenit în ţară la sfârşitul lui 1930-începutul lui 1931. Arestat, între 1931-1935 a fost deţinut la Văcăreşti şi Doftana. A fost desemnat de Comintern secretar al PCdR, funcţie pe care a deţinut-o între ianuarie 1941-aprilie 1944. Indepărtat de la conducere de tovarăşii săi de partid, a fost asasinat în 1946, în condiţii investigate în 1968 şi interpretate după interesele respectivei etape ideologice.

83 Lavinia Betea, „Cu rostopască şi muşeţel, Ceauşescu a pregătit revoluţia, în Adevărul, 23 august 2011.

84 La 4 noiembrie 1957, avionul în care se deplasa delegaţia oficială a României la aniversarea a 40 de ani de la Revoluţia din Octombrie s-a prăbuşit pe Aeroportul Vnukovo din Moscova. Cauza a fost o eroare de pilotaj a echipajului sovietic. In incident au murit Grigore Preoteasa (secretar al CC al PCR cu Propaganda), precum şi trei membri ai echipajului sovietic, în aeronavă s-au mai aflat: Chivu Stoica, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Moghioroş, Leonte Răutu, Ştefan Voitec şi Ştefan Voicu.

85 Armând Călinescu (1893-1939), om politic. Deputat, ales pe listele PNŢ (1926-1937), membru în cabinete ţărăniste. Adversar al formaţiunilor politice extremiste, mai cu seamă al Mişcării Legionare, dar şi al Partidului Comunist (în calitate de subsecretar la stat la Interne, în februarie 1933 a iniţiat Legea stării de asediu, în baza căreia au fost arestaţi şi condamnaţi capii grevei de la Griviţa). Apropiat al regelui Carol al II-lea, susţinător al dictaturii regale. Membru fondator al Frontului Renaşterii Naţionale (partidul lui Carol al II-lea). Ministru de Interne în guvernul Goga-Cuza. A deţinut mai multe portofolii în guvernul Miron Cristea. Prim-ministru, după moartea în funcţie a patriarhului Miron Cristea (martie 1939). Asasinat de legionari (21 septembrie 1939), drept răzbunare pentru că se aflase în spatele asasinării lui Corneliu Zelea-Codreanu, în noiembrie 1938.

86 Manole Bodnăraş (1909-1985), profesia de bază: fotograf, înainte de 23 August 1944 i-a făcut diferite servicii fratelui său, Emil, şi mişcării comuniste. Implicat în pregătirea evadării lui Gheorghiu-Dej din lagărul de la Târgu-Jiu. După ajungerea Partidului Comunist la putere, a deţinut mai multe funcţii, precum: vicepreşedinte (1950-1952) şi preşedinte al Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport. A fost ambasador în Albania. 

87 Ion Cumpănaşu (1928), profesia de bază: inginer agronom. Membru supleant al CC al PCR (1974—1989). A deţinut mai multe funcţii în domeniul propagandei şi presei, precum: şef al Cenzurii (1973-1977), director general al AGERPRES (1977-1983), redactor-şef al ziarului Scînteia (1983-1984), preşedinte al Departamentului Cultelor (1984-1989).

88 Mihai Roşianu, învăţător, membru al PNŢ în 1944, implicat în reţeaua care a organizat evadarea lui Gheorghiu-Dej şi Gheorghe Vidraşcu (nume real Vanea Didenko) din lagărul de la Tg. Jiu.

89 Grigore Iunian (1882-1939), avocat, om politic. Inainte de Primul Război Mondial a fost membru al PNL, pe lista căruia a fost ales deputat. După 1918 s-a înscris în Partidul Ţărănesc. După crearea PNŢ (1926), a fost vicepreşedinte al acestei formaţiuni. Ministru de Justiţie în cabinetul Iuliu Maniu (1928-1930). In 1933 a fondat Partidul Ţărănesc Radical (orientat spre stânga), al cărui preşedinte a fost până la moarte.

90 Justinian Marina (1901-1977), pe numele de mirean Ioan Marina. In casa parohială din Râmnicu Vâlcea i-a adăpostit pe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Vidraşcu şi Ion Gheorghe Maurer după evadarea din lagărul de la Târgu-Jiu. Datorită, în principal, acestei colaborări, a devenit cel de-al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977).

91 Lica Gheorghiu (1928-1987), fiica cea mare a lui Gheorghiu-Dej. După ce şi-a abandonat studiile economice la Moscova, s-a lansat în cinematografie. Primul care a distribuit-o într-un film a fost
regizorul Liviu Ciulei. Poziţia tatălui şi oportunismul din breasla artistică i-au asigurat statut de vedetă. S-a căsătorit întâi cu Marcel Popescu. Au avut împreună trei copii. Datorită unei pasiuni pentru doctorul Gheorghe Plăcinţeanu, Lica Gheorghiu a divorţat. S-a recăsătorit cu Gheorghe Rădoi, director al Uzinelor „Steagul Roşu“ din Braşov.

92 Constantin (H)Agiu (1891-1961), profesia de bază: muncitor tâmplar. Membru al PCdR din anii ’20. A deţinut funcţii în partid în perioada ilegalităţii. După 23 August 1944 nu a deţinut funcţii de
prim-plan nici în partid, nici în aparatul de stat. A fost subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (1945-1946; 1947-1948), la Departamentul Cooperaţiei; preşedinte al MAN (sesiunea iunie-decembrie 1948), preşedinte al Centrocoop. în 1956 a fost sancţionat cu mustrare, sub motiv că ar fi purtat discuţii antipartinice în cadrul „grupului Ion Eremia“.

93 Gh. Vasilichi (1902-1974), profesia de bază: tinichigiu. Membru al PCdR din 1927. Arestat şi judecat în procesul „Griviţa", a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică. A evadat în ianuarie 1935, cu ajutorul Comintemului. A emigrat în URSS, apoi a participat la războiul civil din Spania, ca voluntar în Brigăzile Internaţionale. în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a luptat în Rezistenţa franceză. După 23 August 1944 a deţinut mai multe funcţii, precum: membru al CC al PCR (1945-1955; 1960-1974), membru al Biroului Politic al CC al PCR/PMR (1945-1952), ministru al învăţământului (1948-1949), ministrul Minelor şi Petrolului (1949-1951), preşedinte al UCECOM (1951-1969).

94 Cu ocazia zilei de 1 Mai 1944, Partidul Social Democrat şi Partidul Comunist Român au constituit Frontul Unic Muncitoresc, cu scopul alungării naziştilor din România şi instaurării unui regim
democratic.

95 In perioada 29 iulie-15 octombrie 1946 s-a desfăşurat la Paris Conferinţa de Pace de după al Doilea Război Mondial. La 10 februarie 1947 s-au semnat tratatele de pace care reglementau transferurile teritoriale şi daunele de război.

96 Gheorghe Tătărescu (1886-1957), avocat, om politic. Membru al PNL (din 1912). în calitate de subsecretar de stat pentru afaceri interne, a reprimat revolta de la Tatar-Bunar, pusă la cale de Comintern, şi a pregătit scoaterea în afara legii a Partidului Comunist. După revenirea în ţară a lui Carol al II-lea (iunie 1930), a intrat în conflict cu bătrânii liberali, plasându-se în tabăra monarhului. Prim-ministru (1934-1937; 1939-1940), devotat lui Carol al II-lea în dauna propriului partid, ministru plenipotenţiar la Paris (1938-1939). După 23 August 1944, a produs o sciziune, creând PNL-Tătărescu, apropiat de comunişti. Viceprim-ministru şi ministru de Externe în guvernul Petru Groza (1945-1947), a fost prototipul „tovarăşului de drum“. Arestat (mai 1950), a fost închis la Sighet.

97 Constantin (Dinu) Brătianu (1866-1950), liderul PNL. Semnatar, împreună cu Iuliu Maniu, Constantin Titel-Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu al pactului prin care s-a format BND, în numele căruia s-a decis scoaterea României din războiul împotriva Puterilor Aliate la 23 August 1944. A decedat în închisoare.

98 Iuliu Maniu (1873-1953), preşedintele Partidului Naţional Român din Transilvania (1919-1926), preşedintele PNŢ (1926-1947). Condamnat în 1947, a decedat în închisoarea de la Sighet.

99 Mihai Ralea (1896-1964), profesor de psihologie, om politic cu vederi de stânga. Membru al PNŢ. în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost închis în lagărul de la Târgu-Jiu. După 23 August 1944 a deţinut mai multe funcţii, precum: ministru al Artelor, ministru plenipotenţiar la Legaţia României de la  Washington (1946-1948), deputat, vicepreşedinte al Prezidiului MAN, membru al Consiliului de Stat.



VA URMA


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu