James Luceno
Cu suprafeţele ei sterile, consolele de control îngropate şi ecranele cu plasmă circulare, care semănau cu nişte acvarii, puntea Achizitorului era la fel cu cea a navei#soră, doar că avea un echipaj complet de ofiţeri de punte şi toţi cei opt erau neimoidieni.
Comandantul Nap Lagard se uita pe videcranele din faţă la Profitul din depărtare. De la această distanţă, barjele şi platformele cu boturile umflate care se revărsau din calele lui erau simple punctuleţe scânteind în lumina soarelui, dar imaginile mărite dezvăluiseră sute de platforme sparte – rezultatul coliziunilor şi al razelor de laser trase de vânătorii spaţiali – încărcăturile lor de lommit fiind cedate spaţiului. O privelişte dureroasă; însă Lagard se hotărâse deja că va recupera cât mai mult posibil din transport – presupunând că teroriştii puteau fi goniţi.
Semnul Frontului Nebula era peste tot pe Profitul distrus, în forma duroţelului umflat, a spărturilor neregulate din carenă, a bucăţilor de suprastructură contorsionate. Ecranele deflectoare suprapuse şi întărite de curând îi împiedicaseră pe terorişti să facă aceleaşi stricăciuni Achizitorului. Mai mult, acesta ducea un număr dublu decât de obicei de nave pilotate de droizi.
De îndată cecargobotul ieşise din hiperspaţiu, vânătorii Frontului Nebula zburaseră spre el. Împreună cu laserele în cuarte ale Achizitorului, navele de luptă reuşiseră să respingă atacul şi să îi împingă pe terorişti înapoi spre Profit, unde conflictul încă era în plină desfăşurare. Nenumărate nave cu droizi dispăruseră în explozii globulare, însă Frontul Nebula nu fusese cruţat de victime, pierzând două Forme Invizibile şi un Vânător de Capete Z#95.
Doar Şoimul#Liliac – nava de susţinere de dimensiunile unui cargobot uşor a mercenarului cunoscut drept căpitanul Cohl – fusese o ameninţare continuă pentru Achizitor, punând la încercare tăria noilor scuturi ale acestuia cu atacuri dure.
În acel moment, până şi Şoimul#Liliac bătea în retragere, ţâşnind în direcţia calotei polare a Dorvallei, vârtejurile albastre ale motoarelor navei de susţinere fiind vizibile de pe puntea Achizitorului.
— Se pare că i#am gonit, observă în neimoidiană unul dintre subalternii lui Lagard.
Acesta mârâi în semn de dezaprobare.
— Căpitanul Cohl trebuie să fi dat ordinul de abandonare a navei, continuă subalternul. Frontul Nebula ar prefera să vadă cum lommitul nostru se pierde în spaţiu, decât să îl lase să ajungă la clienţii de pe Sluis Van.
Lagard mârâi iar.
— Or fi crezând că au dat o lovitură Federaţiei Comerciale. Dar o să se răzgândească atunci când Dorvalla va fi obligată să ne plătească despăgubiri.
Subalternul îl aprobă cu o mişcare din cap.
— Instanţa va fi de partea noastră.
Lagard se întoarse pentru puţin timp de la imagine.
— Da. Însă nu se poate permite ca aceste acte de terorism să continue.
— Domnule comandant, interveni ofiţerul de comunicaţii. Primim o transmisiune codificată de la comandantul Dofine.
— De pe Profit?
— De pe o platformă de salvare, domnule comandant.
— Pune mesajul în difuzoare şi pregăteşte raza tractoare pentru a recupera platforma de salvare.
Difuzoarele de pe punte prinseră viaţă pârâind.
— Achizitor, aici comandantul Daultay Dofine.
Lagard se grăbi spre centrul pasarelei.
— Dofine, aici comandantul Lagard. Te aducem în siguranţă la bord, cât de repede se poate.
— Lagard, ascultă cu atenţie, spuse Dofine. Contactează#l pe viceregele Gunray. Este urgent să vorbesc cu el.
— Viceregele Gunray? Ce#i aşa de urgent?
— Este doar pentru urechile viceregelui, şuieră Dofine.
Dându#şi seama că suferise o pierdere de imagine, Lagard răspunse cu o înţepătură.
— Şi cum rămâne cu căpitanul Cohl, domnule comandant Dofine? Nava ta se află în posesia lui?
Scurta tăcere a lui Dofine îl asigură pe Lagard că săgeata îşi atinsese ţinta.
— Căpitanul Cohl a părăsit nava într#o platformă asemănătoare.
Lagard se întoarse spre videcrane.
— Poţi să o identifici?
— Să o identific? întrebă Dofine tăios. E o platformă ca toate celelalte.
— Şi Profitul?
— Profitul o să sară în aer!
În platforma teroriştilor, Boiny studia alarmat consola de instrumente.
— Treizeci de secunde până la detonare.
— Cohl! ţipă Rella când acesta nu răspunse. Fă ceva!
Cohl se uită la ea, cu buzele strânse.
— În regulă, aruncaţi învelişul.
Ca unul, teroriştii se lăsară pe spate, uşuraţi, în timp ce Boiny tasta iute o serie de comenzi la butoanele consolei.
— Exploziile activate, raportă rodianul. Separare în zece secunde.
Cohl suspină.
— În astfel de momente îţi doreşti să poţi vedea feţele adversarilor tăi.
Qui#Gon şi Obi#Wan urmăreau platforma lui Cohl pe ecranele lor separate. Brusc, o serie de mici explozii încercui nava cocoşată în lungul liniei sale mediene şi o desfăcu în două, dezvăluind o navetă turtită ascunsă înăuntru.
Motoarele de viteză luminică ale acesteia se aprinseră, iar naveta ţâşni dintre bucăţile învelişului ei. Apoi jumătatea inferioară explodă.
— Ăsta trebuie să fie detonatorul nostru termal, zise Qui#Gon. Şi dispozitivul de urmărire?
— Este prins de burta navetei şi încă funcţionează, maestre, raportă Obi#Wan, uitându#se la inelul pâlpâitor. Din nou, ai prevăzut mişcările căpitanului Cohl.
— Nu fără ajutor, Padawan. Ştii ce să faci.
Obi#Wan zâmbi şi se întinse spre manete.
— Aş vrea să#i pot vedea faţa lui Cohl.
Cohl căscă gura când văzu cum platforma care îi urmărea se desfăcu pe mijloc. Înăuntru era o lanţetă corelliană vopsită într#un cărămiziu, care nu lăsa loc de îndoială de la botul ascuţit până la coada cu stabilizatoare zvelte.
— Are culorile Coruscantului! zise Boiny uluit. Departamentul Judiciar.
— Ne imită fiecare manevră, raportă Rella, în timp ce se strecura cu naveta printr#un roi de platforme de marfă şi grupuri de minereu de lommit rătăcit.
— Ne ajunge, corectă Boiny.
Rella refuza să accepte.
— De când pilotează aşa judiciarii?
— Cine altcineva ar putea pilota? întrebă unul dintre oameni. Sigur nu sunt neimoidieni.
Cohl o privi în ochi pe Rella.
— Jedi? spuseră ei într#un glas.
Cohl se gândi la asta, apoi scutură din cap.
— Ce#ar putea căuta Jedi aici? Nu e spaţiul Republicii. În plus, nimeni – chiar nimeni – nu a ştiut despre această operaţiune.
Boiny şi ceilalţi se grăbiră să îl aprobe.
— Căpitanul are dreptate. Nimeni nu a ştiut de operaţiune.
Însă nesiguranţa din vocea rodianului era strigătoare, iar Cohl fu dintr#odată conştient că toţi se uitau la el.
— Nimeni, Cohl? întrebă Rella cu subînţeles.
Cohl se încruntă la ea.
— În afara Frontului Nebula, oricum.
— Poate că le#a spus Forţa, mormăi Boiny.
Rella cercetă ecranele.
— S#ar putea să reuşim să ajungem la Şoimul#Liliac.
Cohl se întinse către videcranul circular al navetei.
— Unde e?
— Stă la punctul de întâlnire de deasupra polului Dorvallei.
Când, după un moment lung Cohl tot nu răspunsese, Rella adăugă.
— O să zbor în cercuri până te hotărăşti tu ce să facem.
Cohl se uită la Boiny.
— Fă o scanare de suprafaţă a carenei navetei.
— Scanare de suprafaţă? întrebă rodianul bănuitor.
— Acum, zise Cohl tăios.
Boiny se aplecă peste consolă, apoi se îndreptă în scaun.
— Avem un dispozitiv de localizare!
Cohl miji ochii.
— Speră să ne ia urma.
— Lămurire, Cohl, spuse Rella. Ne atacă!
Cohl ignoră observaţia şi se uită iar la Boiny.
— Cât mai avem până explodează Profitul?
— Şapte minute.
— Poţi să calculezi forma exploziei cargobotului?
Boiny şi Rella schimbară priviri îngrijorate.
— Într#o anumită măsură, zise rodianul cu o voce nesigură.
— Fă#o. Apoi dă#mi cea mai bună estimare a razei exploziei şi a întinderii norului de sfărâmături.
Boiny îşi înghiţi un nod din gât.
— Chiar şi cea mai bună estimare a mea va fi cu o eroare de plus, minus câteva sute de kilometri, căpitane.
Cohl reflectă în tăcere, apoi se uită la Rella.
— Întoarce... brusc.
Ea se holbă la el.
— S#a confirmat: ţi#ai pierdut minţile.
— M#ai auzit, se răsti Cohl. Ne întoarcem la cargobot.
La intrarea portalului magneto#constrictor al braţului#hangar de la babordul Achizitorului, Daultay Dofine se târî indecent din platforma de salvare în formă de butoi pe care puternica undă tractoare a cargobotului o recuperase.
Navigatorul şi restul îl urmară.
Comandantul Lagard era pregătit să îi întâmpine.
— Este o onoare să salvez o persoană atât de slăvită, zise Lagard.
Dofine îşi aşeză roba şi îşi îndreptă mitra de comandant.
— Da, sunt sigur, răspunse el. Ai făcut cum ţi#am cerut şi ai luat legătura cu viceregele Gunray?
Lagard arătă spre mecano#scaunul neimoidian care probabil îl adusese de pe punte.
— Viceregele abia aşteaptă să audă ce ai de raportat. Ca şi mine, comandante.
Dofine trecu pe lângă Lagard pentru a ajunge la scaun, care începu imediat să se mişte în direcţia sferei centrale – fără îndoială, la ordinul lui Lagard.
Un produs al Atelierelor Affodies de pe Neimoidia Pură, aparatul curios şi prohibitiv de scump avea în spate două picioare în formă de seceră, care se terminau în câte o talpă cu o singură gheară, şi o pereche de membre de ghidare articulate, cu gheare duble. Desenele trasate cu laser care îi acopereau suprafaţa metalică erau făcute după ornamentaţia carapacei gândacului regal neiomidian. Echilibrat giroscopic, scaunul cu spătar înalt era mai mult un simbol al poziţiei, decât un mijloc practic de transport, însă Dofine înţelesese că scaunul nu fusese adus pentru el.
În locul pe care stăteai, era o placă circulară pentru holograme, care proiecta holoprezenţa miniaturală a viceregelui Nute Gunray însuşi, conducător al Cercului Interior Neimoidian şi membru al Directoratului de şapte persoane al Federaţiei Comerciale. Impedimente de origine interstelară făceau ca imaginea să fie brăzdată de linii diagonale de paraziţi.
— Domnule vicerege, zise Dofine, plecându#se supus înainte de a se grăbi să prindă din urmă scaunul care fugea încet.
Gunray avea o mandibulă proeminentă, iar buza lui inferioară groasă nu avea o pereche superioară. O fisură adâncă îi separa fruntea bombată în doi lobi laterali. Pielea sa îşi păstra o sănătoasă culoare gri#albastră datorită masajelor frecvente şi a meselor formate din ciupercile cele mai alese. Robe roşii şi portocalii cu o croială măiastră cădeau de pe umerii lui înguşti, împreună cu o stihar brun cu guler rotund care îi ajungea până la genunchi. În jurul gâtului avea un colan din lacrimi de electrum alungite, iar o tiara neagră – cu trei coarne şi o pereche de cozi care se legănau – se odihnea pe capul său regal.
— Ce este atât de urgent, comandante Dofine? întrebă Gunray.
— Domnule vicerege, este trista mea datorie să raportez că Profitul a fost cucerit de membrii Frontului Nebula. Transportul de minereu de lommit pluteşte în spaţiu şi, chiar acum, un dispozitiv exploziv numără clipele până la distrugerea navei.
Dându#şi seama că uitase să scoată cronometrul de pe dosul palmei, Dofine îşi retrase mâna în mâneca largă a mantiei.
— Deci, căpitanul Cohl loveşte din nou.
— Da, domnule vicerege. Însă aduc veşti şi mai neliniştitoare.
Dofine se uită în jur, sperând că Lagard nu se afla destul de aproape pentru a#l auzi, dar, fireşte, era.
— Transportul secret de pepite de aurodium, zise el în cele din urmă. Cohl ştia de undeva de el. Nu am avut de ales şi i l#am predat.
Aşteptându#se să fie certat sau chiar mai rău, Dofine îşi plecă ruşinat capul în timp ce urmărea mecano#scaunul. Însă viceregele îl surprinse.
— Viaţa ta şi a echipajului erau în joc.
— Exact, excelenţă.
— Atunci, fi mândru, comandante Dofine, spuse Gunray. Căci ceea ce s#a întâmplat astăzi s#ar putea dovedi o binefacere pentru Federaţia Comercială şi o binecuvântare pentru toţi neimoidienii.
— O binefacere, domnule vicerege?
Gunray dădu din cap în semn de aprobare.
— Îţi ordon să preiei comanda Achizitorului. Cheamă vânătorii stelari şi retrage cargobotul din luptă.
— Cohl se întoarce la cargobot, zise Obi#Wan de la manetele navei de vânătoare a Departamentului Judiciar. Ar fi putut să păcălească Profitul să îşi abandoneze transportul chiar dacă nu era în pericol?
— Mă îndoiesc, spuse Qui#Gon.
Îşi lipi faţa de cupola din oţel transparent a lanţetei.
— Toate navele de susţinere ale lui Cohl – chiar şi corveta – se depărtează de cargobot.
— Aşa este, maestre. Chiar şi Achizitorul pleacă.
— Atunci putem trage concluzia că Profitul va fi distrus. Şi totuşi, căpitanul Cohl accelerează spre el.
— Şi noi la fel, maestre, se gândi Obi#Wan să observe.
— La ce s#o fi gândind Cohl? se întrebă Qui#Gon cu voce tare. Nu este el omul care să întreprindă acţiuni disperate, Obi#Wan, cu atât mai puţin unele sinucigaşe.
— Naveta nu încetineşte, nici nu îşi schimbă direcţia. Cohl goneşte drept spre braţul#hangar de la tribord.
— Exact de unde am plecat.
Lui Obi#Wan fruntea începu să i se încreţească în semn de îngrijorare.
— Maestre, ne apropiem îngrozitor de mult. Dacă Profitul se va distruge, într#adevăr...
— Înţelege asta, Padawan. Poate căpitanul Cohl nu face decât să ne pună la încercare.
Obi#Wan aşteptă un timp înainte de a lăsa îngrijorarea să îi răzbată în voce.
— Maestre?
Qui#Gon privi cum nava o luă în jos, către centrul cercului care era Profitul. Extinzându#şi percepţiile, nu îi plăcu ce află.
— Încetează urmărirea, Obi#Wan, zise el dintr#odată. Repede!
Obi#Wan acceleră la maximum motoarele lanţetei şi trase brusc
maneta spre el. Cu toată viteza, nava se ridică într#o buclă înaltă şi se depărtă de cargobot.
Dintr#odată, Profitul explodă. În cockpitul lanţetei era ca şi cum cineva ar fi tras o cortină de un alb strălucitor peste cupolă. Mica navă primi în coadă o lovitură care o trimise legănându#se înainte, călare pe creasta undei de şoc. Bucăţi uriaşe de duroţel topit ţâşniră ca nişte comete din toate părţile. Lanţeta se zgâlţâi până la punctul de a se rupe, sistemele scurtcircuitându#se şi scoţând şuvoaie de scântei, iar ecranele arătară doar paraziţi înainte de a se stinge.
Aruncând o privire peste umăr, Obi#Wan văzu cum Profitul explodă în bucăţi, braţele#hangar masive întâlnindu#se scurt; rostogolindu#se apoi în direcţii opuse, ca două semilune scăpate de sub control. Sfera centrală şi turnul punţii zburară învârtindu#se de lângă tija distrusă a compensatorului de accelerare şi de lângă ce mai rămăsese din cele trei guri de evacuare căscate ale navei.
Puţin mai departe. Achizitorul se îndrepta spre siguranţa părţii întunecate a Dorvallei. Corveta lui Cohl şi două dintre navele de susţinere goniră de lângă planetă şi făcură saltul în hiperspaţiu.
— Fie Dorvalla este pe punctul de a câştiga un nou satelit, fie va cădea victimă unui meteorit devastator, spuse Obi#Wan atunci când putu.
— Mă tem că va fi un meteorit, zise Qui#Gon. Ia legătura cu Coruscantul. Anunţă Consiliul Reconcilierii că Dorvalla are nevoie imediată de ajutor.
— O să încerc, maestre.
Obi#Wan începu să apese butoane la consolă, sperând ca măcar unele dintre sistemele de comunicaţii să fi supravieţuit furtunii electronice care însoţise explozia.
— Se vede vreo urmă de nava lui Cohl?
Obi#Wan aruncă o privire monitorului.
— Nici un semnal de la dispozitivul de urmărire.
Qui#Gon nu răspunse.
— Maestre, ştiu despre ura lui Cohl faţă de Federaţia Comercială. Dar se poate să#i fi păsat atât de puţin de propria viaţă?
Qui#Gon aşteptă o vreme până să răspundă.
— Care sunt a şasea şi a şaptea dintre regulile angajării, Padawan? Obi#Wan încercă să şi le amintească.
— A şasea este "înţelege lumina şi întunericul din toate lucrurile."
— Asta e a cincea regulă. Obi#Wan se gândi iar.
— "Aplică precauţia, chiar şi în cele mai banale probleme."
— Asta e a opta.
— "Învaţă să vezi corect."
— Da, zise Qui#Gon. Asta e a şasea. Şi a şaptea?
Obi#Wan scutură din cap.
— Îmi cer iertare, maestre, nu mi#o amintesc.
— "Deschide-ţi ochii către ceea ce nu este evident." Obi-Wan se gândi la asta.
— Atunci, încă nu s-a terminat.
— Nu prea, tinere Padawan. În schimb, simt un început ameninţător.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu