Băgău (2)

IOANA BRADEA

„Hoo, unde fugi?“ sare Corina veselă „Stai aici şi-nvaţă, că
pizdele rase le place la bărbaţi, ce credeai?! ia o ţigară de la mine
dacă vrei... rîde cam aspru, cu ocazia asta s-a răzbunat şi pentru
faza cu Kant despre care pînă la urmă i-a zis Silvia ce şi cum,
mă scarpin în cap, mă întind şi iau o ţigară din pachetul căscat
lîngă piciorul ei, chiar dacă ştiu c-o să mă usture imediat gîtul
după ele - nu pot să refuz atîta generozitate, ca să nu îmi facă
apoi capul pătrat că eu de ce nu vreau să fumez de la ea, ce, are
rîie? „Mă rog, vroiam doar să-mi iau ţigările, mă-ntorceam înainte
să terminaţi voi...“

Imi aprind ţigara, mă strîmb şi tuşesc un pic de la gustul acru,
mă aşez la loc cu picioarele încrucişate sub mine, data«viitoare
să fac bine şi să găsesc ceva mai credibil ca s-o şterg dintre ele,
altfel ajung iară să visez tîmpenia aia de cîmp imens care tot trebuie
pensat, un fel de umăr lipit de iarbă - o femeie uriaşă,
întinsă la plajă cu braţele-n sus aştepta să-i curăţ mizeria aia de
păr de la subraţ şi nicicum nu mă descurcam, nu ştiam în ce
direcţie tre’ să trag firul de păr, penseta era foarte grea şi foarte
mare, ere’ că avea pe puţin un metru, de fapt eram un pitic, eram
ca pasărea aia dentist care curăţă dinţii de crocodil, fir-ar! mă
trezeam speriată, răcnea femeia că nici măcar nu ştiu să ţin
penseta ca lumea şi de fiecare dată cînd răcnea cădeam de pe
ea, mă chinuiam apoi încă cinci minute să mă caţăr înapoi pe
umărul ei răsucit în afară şi tot aveam impresia c-ar semăna a
Corina, numai că era blondă femeia din vis, în timp ce Corina
de fapt e brunetă, brunetă bine, nu glumă, deşi ea spune tuturor
că nu e ţigancă, are vreo două’ş’opt de ani, are un băieţel şi
un amant căsătorit care-i tot promite c-o să divorţeze de nevastă-
sa, are nişte dinţi stricaţi în faţă, are buze mereu colorate
cu roşu violent şi din cînd în cînd are ceva şi cu mine, adică
atunci cînd mă fixează cu ochii ăia mici şi acuma cînd mă
măsoară cu un fel de ironică îneîntare - Andreea, pe tine cine
te mai fute? cînd ai văzut ultima oară o pulă adevărată? ia spune,
te mai gîndeşti la Marius ăla?

da - îmi lipesc coastele toate de perete, îmi întind genunchii
la dezmorţit, le tot aud folosind expresia asta atunci cînd îşi
povestesc între ele aventurile „fată! i-am văzut-o în sfîrşit! după
două săptămîni de nefeu total! îţi dai seama ce-a fost la pizda
mea!?“ şi dacă zice ea c-a văzut-o, tu poţi să tragi liniştită concluzia
că s-a şi futut, deci n-o să mai răcnească toată ziua la noi
şi nici dracii n-o s-o mai apuce din orice fleac, spre bucuria şi
liniştea noastră, a tuturor, deşi nu înţeleg de unde vine ideea asta
că dacă ai văzut-o, înseamnă că negreşit o să şi aterizezi în ea,
de parcă nu s-ar putea întîmpla într-o bună zi să întîlneşti un tip
care să-ţi zică „puişor, ai văzut-o, acuma valea, ciuciu futai în seara
asta!“ să-şi fluture puia în faţa ta aşa, ostentativ, ca pe un steag
şi apoi să te dea pe uşă afară, cum fac în filme femeile fatale cînd
pun pe jar cîte-un personaj secundar şi apoi îi dau cu flit, gata!
nu mai vor să facă dragoste, îşi aduc aminte că încă nu-s pregătite,
nu, cu un bărbat nu ţi s-ar putea întîmpla aşa ceva, să fim
serioşi, ei n-ar fi în stare de atîta meschinărie, sau cabotinism?
oricum mi-e greu să-mi imaginez vreunul cu puia fluturînd în faţa
unei femei pe care s-o dea afară după aia, cînd li se scoală - se
fut şi gata, măcar ştii o treabă, o sinceritate a instinctului, nu ca
la noi... mi se face frică de Corina cînd mă ia cu întrebări din
astea, nu mai scap decît dacă-mi ridic brusc fruntea de pe genunchi,
îmi trec mîna prin păr şi îi surîd cu sclipici în ochi „iubitul
meu locuieşte într-un delfin, mare taină, să ştii...“

„Mă piş pe delfinii tăi, fată, eu vorbesc serios acum!“ sare
Corina enervată şi îşi aranjează la loc bichinii, a terminat cu pensatul
în zona asta, acuma îşi trage blugii pe ea şi se încheie la nasturi.

„Şi eu vorbesc serios, da’ nu mă crezi... m-am combinat cu
un tip care locuieşte într-un delfin"

Nu mă crede, se întinde după poşetă şi începe să scotocească
pe-acolo după farduri, apoi se uită la mine să vadă dacă fac mişto,
nu observă nimic suspect, îmi las doar fruntea pe genunchi,
subiectul ăsta mă cam scoate din minţi
.
„Aha! şi cum e tipul?"

„E mai mare decît mine, să tot aibă treizeci şi ceva de ani, îl
ştiam de mai demult, am schimbat cu el tot felu’ de idei şi de
poveşti, nu-mi explic cum da’ într-o noapte foarte brusc mi s-a
făcut poftă de trupul lui şi am făcut dragoste imediat şi..."

„Fă, proasto! păi l-ai lăsat să ţi-o pună aşa, din prima? Acuma
o să zică că eşti curvă!"
„Şi ce dacă? Mie mi-e drag oricum şi mi-a plăcut şi cînd am
făcut-o din prima", mi se face dor de el şi cînd stă în faţa mea şi
mi se pare tulburător şi cînd îmi vorbeşte despre spital „da’ deja
e prea tîrziu, nu se mai pune, se căsătoreşte săptămîna viitoare"
se opreşte Corina din scotocit poşeta şi îşi aprinde o ţigară, indignată
- ce pula mea de relaţie e asta, băi Andreea?

„Cre’ că e cea mai convenabilă dintre toate, băi Corina, nu
tre’ să aibă omu’ grijă de mine, nu tre’ să-mi facă nici un cadou,
nu tre’ să-mi spună cît de mult sau cît de des mă iubeşte...“
dimineaţa mă trezesc şi plec împreună cu el, cam ameţită, ce-i
drept, abia mă dezmeticesc după atîtea vise, întotdeauna încîlcite,
abia recunosc realităţile nu prea avem timp de leneveală,
s-a petrecut totul prea repede, se petrece totul prea brusc, de
cîteva ori am avut timp să bem o cafea totuşi...

„Băi, tu chiar că eşti fraieră!" mă întrerupe Corina, îşi şterge
a treia oară buzele de ruj, cotrobăie prin poşetă după o altă culoare,
cre’ că are în geanta aia vreo paişpe rujuri diferite pe puţin,
o să se tot machieze vreo oră, de acuma înainte, parcă văd. „Păi
dacă-ţi place, fa dracului ceva, cucereşte-1, du-te la biserică, nu
sta ca vaca..."

„Se căsătoreşte săptămîna viitoare, Corina, şi mai împreună
decît atîta, n-o să fim niciodată. Lucrurile stau bine fix aşa cum
îs acum.“

„Cum pula mea stau bine!? Da’ cînd te trezeşti dimineaţa singură
în pat, cum te simţi?"

„Rotundă ca o portocală, plină şi liberă, cum dracu’ să mă
simt?...“

„Căcaaat! lasă vrăjeala, că aşa zicem toate, o să vezi tu peste
cîţiva ani, o să vrei tu să te mîngîie cineva, să-ţi zică te iubesc din
cînd în cînd, să te ţină în braţe..."

„Eeei, vax! adică tu mai crezi în piticu’ bălţii, fato!?“ sare Silvia
parcă protector, aşa că îi arunc un zîmbet de recunoştinţă şi îmi
aprind grăbită înc-o ţigară „că-ţi spune al tău de trei ori pe zi te
iubesc, îţi cumpără flori de paişpe februarie şi după aia tot el o
fute pe Gina de la patru şi tu plîngi aici cu noi ca bezmetica şi
te bucuri că nu-ţi dă papucii, nu? că doar tu eşti aia care suge
puia la telefon în loc să stai noaptea acasă cu el!“

„Fuck like rabbits, raise kids andlive happily ever after... “
îmi dau şi eu cu presupusul, deşi cred c-ar fi timpul să mă ridic
acuma, să mă retrag în cameră, las totuşi uşa deschisă ca să nu
creadă că mă ascund, îmi ridic sacul pe masa rotundă, mă aşez
pe scaun, îmi ridic picioarele pe unul din braţele metalice şi mă
întind după walkmanul de lîngă telefon, se aude încă vocea Silviei
răstindu-se, între timp s-a enervat Corina, se uită cu ciudă la Silvia
„Fă! Pe mine să nu mă faci aia care suge puia la telefon că nici
tu nu eşti mai brează cu toată facultatea ta, clar!? Şi al meu să ştii
că mă respectă aşa cum sînt!" nici de mine nu uită, se întoarce
şi mă fixează prin uşa întredeschisă „Şi tu ce tot comentezi
acolo?"

„Nimic, era doar o replică dintr-un film.

„Da’ în fond de ce îţi place tipu’ ăsta, că mă şi-nervezi!“ se
bagă şi Nicole în discuţie, mai mult ca să devieze atenţia Corinei.

„Pentru că mă fute bine, cum de ce?“ îndrăznesc eu -
„i-auziţi!“ se uită Corina la mine cu neîncredere „i-auziţi, fă! o fute
de-i sar capacele. Păi şi acum dacă se însoară omul, ce faci?“

Ridic din umeri şi zîmbesc, parcă ar fi ceva de făcut, poate
să mă pun în cap şi să număr aşa pînă la trei sute, se văd pe
pereţii ăştia toate urmele pantofilor, poţi să te uiţi şi să-ţi aminteşti
cum am stat acum două nopţi, tot pe scaunul ăsta, cu picioarele
atîrnate peste spătarul lui metalic, cum le bălăngăneam
a plictiseală pînă cînd a sunat cretinu’ ăla - fă, curva dracu’, îi
mai sugi puia lu’ taică-tu? mi-au şi dat lacrimile imediat, nu mai
auzisem una ca asta, nici n-am apucat să-l bag în pizda mă-sii de
bou şi de uluială sau de nervi mi-a scăpat picioru’ şi fix în perete
s-a oprit, m-au durut unghiile prin pantof toată ziua, a rămas
acolo semn o dungă lungă, n-au mai fost spălaţi pereţii de-un an
de zile, da’ vine primăvara, azi-mîine o să declanşeze Cătălina o
curăţenie generală şi atunci să vezi douăzeci de fete călcîndu-se
pe picioare, cîteva o să măture, altele o să şteargă măsuţele şi
telefoanele cu spirt, altele o să şteargă pereţii cu dero, o să şteargă
şi urma pantofului meu în timp ce eu o să spăl geamuri sau
o să şterg pe jos prin balcon, o să frec la gresia aia pînă cînd o
să mă doară braţele, e şi ăsta un fel de a uita înjurăturile tulburătoare,
nopţile sau nunţile cavalerilor, e şi un fel de mister aici
care nu mă priveşte pe mine, n-ar fi frumos să mă amestec, chiar
dacă vorbeşte foarte rar despre ea sau glumeşte că îl încurcă
verigheta cînd se spală pe mîini sau o uită acasă, ai zice că e un
fel de obligaţie dar poate la fel de bine să fie mult mai mult decît
atît, nu prea face el gesturi gratuite şi dacă vrea să se căsătorească
şi tocmalpe ea a ales-o mireasă, pesemne c-o fi avut motivele
lui, cine ştie cîte minuni or fi trăit împreună, cine ştie ce fel de
taină există între ei doi, ce dragoste tăcută îi leagă şi atunci, vorba
poetului, lîngă minunea cea mai simplă tre’ să stai cum se cuvine,
chiar dacă...

„Căcat!“ Corina se gîndeşte îneă la situaţia mea, îşi aprinde
o ţigară, „Păi lui îi place de tine sau nu?“

„Habar n-am. Nu cred. De fapt nici nu-i chiar aşa de important.
Poate că-i plac atîta cît să se culce cu mine. Nu ziceai tu că
bărbaţii pot să fută la greu chiar fără să placă o femeie? nu ziceai
că numa’ gaura contează?...“

„Fă! păi dacă te fuţi aşa fără sentimente, atunci chiar că eşti
ocurvă..."

„Ah... da’ ce înseamnă curvă?“ o întreb şi îi zîmbesc galeş,
n-am chef să ascult nici o casetă acum, de la calorifer pînă la uşă
ar fi cam opt paşi, opt metri, plus pereţii ăştia albi decupaţi
dintr-un spital fără paturi fără asistente şi totuşi îmbolnăviţi şi -
ia nu mai face pe proasta! Şi nu mă lua tu pe mine cum îi iei pe
handicapaţii tăi la telefon, clar? că pînă una-alta am o vîrstă şi am
crescut şi un copil, nu ca tine!“ mă scarpin în cap, mda, nu ca
mine, îmi întind picioarele pe sub masă, au cam amorţit, paişpe
mii de săgeţi îmi traversează genunchii pînă-n călcîie în timp ce
mă ridic „Io mă duc să mă cac, răspunzi tu şi la telefonu’ meu,
te rog, dacă sună cineva între timp?" îi arunc o privire rugătoare,
se uită după mine dezaprobator şi clatină din cap cu un fel de
milă ascunsă, deja mi se pare c-am vorbit prea mult, o fi de la
bere poate deja mă simt dezvelită şi cînd ating cu fundul colacul
de plastic al wc-ului şi cu tălpile goale gresia din baie îmi vine
să le întreb da’ pulă ce înseamnă? şi cum vine aia curvă sau pizdă?
că parc-ar fi aşa dezmembrate cuvintele astea, fir-ar! le-am
folosit aşa de des încît pînă la urmă le-am golit de tot, să-mi bag
picioarele, le-am folosit de le-am rupt, mai ceva ca pe o haină,
le-am supt toată seva din glandă, nici nu mai reacţionăm pe
stradă, auzi în spatele tău „sugi puia fă!“ şi-ţi vine să întinzi mîna
după receptor ca să răspunzi bine-nţeles iubitule, cum ne
povestea Crina că i se întîmplă şi acum, după cinci luni de cînd
nu mai lucrează la noi, cînd sună cineva la uşă şi ea sare din
fotoliu strigînd alo da! eu le-am mai spus, liniile astea erotice
ne-au stricat pe noi la cap, că înainte eram fete bune, pe cuvînt
- acuma mi se pare c-am vorbit prea mult, n-ar fi trebuit să le
spun nimic despre cavaler, e chiar misterios şi ambiguu ce se-ntîmplă
între noi şi dacă nu mă culcam cu el în noaptea aia, nici
nu ere’ că s-ar mai fi ivit o altă ocazie, fumasem mirodenii, ce-i
drept, şi eu începusem să tac vertiginos, patul meu - strîmt, respiraţia
lui - aspră, pielea - fierbinte şi netedă, stăteam aşa încordaţi,
încremeniţi în primele momente, fără să îndrăznim să facem
nici o mişcare, numai respiraţia lui şuiera sacadat, foarte aproape
de urechea mea şi atunci mi-am întins picioarele şi am început
să mă foiesc şi brusc mi-a picat fisa - aaai, facem dragoste!?

„Da... Da’ cineva tre’ să întoarcă caseta pe partea cealaltă.."

„Aaabsolut!...“

„Ştiu eu o babă care dă în cărţi excelent!" strigă Corina după
mine, da’ se calmează imediat, face o grimasă de lehamite cînd
îşi aduce aminte că s-ar putea face de rîs cu mine în faţa babei,
de aia se şi feresc fetele să-mi dea în cărţi, sînt un partener dezastruos
în jocul ăsta sau ce naiba o fi el, încă nu-mi dau seama,
faza e că un sfert din fetele de-aici dau în cărţi şi nu ştiu cum
dracu’ se nimereşte aproape pe fiecare tură cîte una, care va să
zică, e lege: atunci cînd nu se pensează, fetele îşi dau în cărţi,
mi-au dat şi mie de cîteva ori, la început, abia venisem, eram cam
tăcută, luni de zile n-au ştiut nimic despre mine - cu cine mă
fut, cu cine ies pe terasă la o bere seara, cu cine bîrfesc, da’ mai
ales pe cine, s-au gîndit să scoată ceva de la mine, din clipa în
care accepţi să te ghicească vreuna din cărţi în cărţi - e clar că
de bunăvoie te dezveleşti, te destăinui, ajung secretele tale pe
toate străzile, e o chestiune de cunoaştere aici, evident - cărţile
vorbeşte foarte limpede, îţi mai pică aici o ceartă între femei, cum
te înţelegi cu Nicole în ultima vreme?... nu ţi se pare că e cu
nasu’ pe sus fata asta? nu ţi se pare că face mişto de tine uneori?
ştii c-au vorbit despre tine săptămîna trecută cu Cătălina? te
vorbesc astea pe la spate, fii atentă, n-ai să vezi aşa ceva...“ se
scarpină fata în cap, cade pe gînduri şi i se pare că de-adevăratelea
Nicole o ia la mişto sau că cearta aia între femei numa’ la
muncă poate sa i se întîmple între fetele astea geloase toate şi
disperate toate după Alin al ei şi uite aşa află Laura tot felul de
amănunte pe care apoi i le spune Cătălinei, de mine s-a plictisit
repede, fiindcă o tot întrebam „Ce înseamnă damă de pică? cum
vine aia bărbat de verde haină de stat?“

„Băi, nu mă mai întrerupe, că-mi pierd şirul, ce dracu’, taci
şi ascultă!"

„Pai dacă nu înţeleg!... Ce să ascult dacă nu înţeleg!?" îmi
imaginez doar ce de minunăţii ar putea să fie în capul fetelor care
ştiu să dea în cărţi şi se apleacă peste grămada aia de figuri roşii
şi negre care toate arată la fel, ce dracu’, nici una din ele nu
seamănă cu Marius sau Felix sau cavalerul meu de acum, sau cu
mama - femeia cu ochi verzi care-ţi trece pragul cu un dar mare
din inimă, mda, ar trebui să vină mama la Bucureşti! tu de unde
ştiai chestia asta? că doar n-am spus nimănui că vine, arată-mi şi
mie unde apare drumul lung în cărţile astea, aah şi dacă-i cu dar
la mijloc, înseamnă că vine cu supă de viţel şi sarmale după ea,
poate chiar şi cu smîntînă din aia groasă de la Bistriţa, ciudată
simbolistica desenată pe cartoanele alea, ar zice ele dac-ar şti, da’
nu ştiu, îmi arată Laura un şapte de treflă şi unul de inimă roşie
- uite cînd cad astea două una lîngă alta înseamnă drum lung,
asul ăsta de inimă neagră nu înţeleg ce caută aici, o supărare
mare stă pe tine, dai la spate pe unu’ de roşu, haină de stat.

adică un comunist?

băi, tu de fapt ce puia mea vrei?! îţi dau în cărţi de viitor sau
mă fuţi la cap cu comuniştii tăi?!

gata-gata, hai că nu te mai întrerup, mă las pe spate în scaun
şi aştept cuminte să amestece cărţile, mi le întinde apoi să fac o
cruce cu palma peste ele şi să le rup, să le fragmentez, cum ar
veni, se uită la cărţile alea două care au ieşit din fragmentare, ţţţ,
ţţţ, nu-mi place deloc ce văd aici, Andreea, să ştii că cineva ţi-a
făcut farmece, una’ de roşu, adică blondă, mai în vîrstă, ţi-a făcut
farmece grele, să ştii

vai de mine! cam aşa... pe vreo şapte ani?

Mă încrunt cînd o văd pe Laura că se încruntă, pesemne e
chiar grav şi încîlcit ce vede ea acolo, se tot foieşte pe scaun, îşi
sprijină bărbia în palme, tipul ăsta de verde, mai în vîrstă, să ştii
că e singur, are pe cineva lîngă el, da’ e singur, pe drumuri multe
umblă şi tot nu face avere din asta, are şi el o inimă neagră în
piept, vrei să-ţi dau pe ce-o să fie între voi doi? cum îl cheamă?

ăăă, n-are încă un nume, poţi să-l treci în catastif „cavalere"?
băi Andreea, mă laşi odată cu textele astea? ce dracu’, tu crezi
că-i o joacă?

Nuuu, nu-i o joacă, sînt anumite reguli care trebuie respectate
aici, de pildă nici una din fete nu dă în cărţi marţi, nu-i voie
să stai picior peste picior în timp ce îţi ghiceşte Dora, nu-i voie
să zici mulţumesc la sfîrşit şi dacă o nimereşti pe Anca tre’ să laşi
cărţile grămadă pe scaun pe puţin zece minute „să se răcească11,
zice ea, şi mai tre’ să laşi cincisute de lei deasupra lor - simbolic,
bine-nţeles, să nu-şi imagineze oarecine că ar fi la mijloc o treabă
gratuită, dimpotrivă, în spatele damei de roşu s-ar putea alinia
la o adică toate femeile din lume cu păr blond sau şaten, cu ochii
verzi sau albaştri, parcă o singură figură ca tipa asta grasă cu ditamai
decolteul în rochia de epocă ar cuprinde în ea o categorie
întreagă de femei, parcă juvetele de treflă ar semnifica şi el
de-adevăratelea o categorie întreagă de bărbaţi şi tineri şi copii
- toţi sînt clasificaţi pe culori, nu tu zodii, nu tu suflete, numai
culori de păr şi de ochi, numai două’j’două de cărţi pot să contureze
un univers întreg, cam ciuntit universu’ ăsta, fiindcă nu
cuprinde decît drumurile lungi, drumurile scurte, drumuri de
seară sau drumuri de zi, certuri, necazuri mari, bucuria,
cumpăna, norocul în dragoste, moartea, fantastic! naşterea nu
apare pe nicăieri, apare uneori copilul celeilalte, al rivalei - cîteva
elemente de bază, nici nu-ţi trebuie mai mult, construieşti tu
restul sau ţi-1 imaginezi, poate pierde mama trenul şi nu mai
ajunge la Bucureşti, nici cavalerul meu verde cu inima neagră nu
poate fi chiar aşa de singur şi probabil că nici drumul ăla de seară
nu e tocmai întunecat şi nici scurt şi farmecele alea n-or fi ele
tocmai blonde, or fi mai degrabă uscate sau flămînde sau paişpe
mii de alte variante şi probabilităţi, ca la matematică sau dimpotrivă,
numa’ o legătură misterioasă cum ar fi aia despre care
am învăţat la lingvistică, aia dintre semnificat şi semnificam, doar
că în camera asta îngustă şi albă nu se mai pune la socoteală nici
un semnificat, aici se pune doar ghicitul care se foieşte pe un
scaun electric şi ghicitoarea care absoarbe paişpe mii de volţi de
îndoieli şi incertitudini

cu pizda şi cu cărţile de joc stăpînesc ele lumea de fapt.

o fac şi-o desfac în tot felu’ de întîmplări de fum şi scrum şi
hîrtie şi bine că sună telefonul, sar de pe covor - pe ăsta-1 iau
eu! şi mă arunc în discuţia care o să dizolve imediat toate misterele
din cărţile alea soioase, şterse, aproape decolorate Bună
seara iubitule, eu sînt Andreea, bine-ai venit la această linie erotică
- îşi ridică brusc Maria ochii şi se uită la mine lung cu priviri
foarte verzi şi păr auriu mă priveşte bănuitor şi-mi şopteşte stai
jos acum, vreau să te cunosc - şi în cîteva secunde înşiră toate
cărţile alea pe un scaun, le face evantai, o privesc şi eu de sus,
rezemată de perete, cu receptorul la ureche, vorbesc în şoaptă
cu individul de la celălalt capăt al firului - io-te la ea, vrea să mă
cunoască, fata asta dac-ar fi fost un pic mai înaltă ar fi întrecut-o
şi pe Nicole de frumoasă ce e, îmi arunc ochii pe cadranul telefonului,
trei minute 43 de secunde, închide şi tipul de pe fir, aşa
că pun cu grijă receptorul în furcă, îmi încrucişez braţele peste
piept da’ nu mă aşez - tu ţi-ai lipit gîndul de un bărbat de inimă
neagră, mai în vîrstă decît tine, acum are pe cineva lîngă el, o femeie
de ghindă, da’ nu stă cu ea decît pentru aşternut, fiindcă
pe umerii lui şi pe tot trecutul lui poartă o dragoste neagră, o
dragoste bolnavă ca un blestem, o dragoste brăzdată de lacrămi.

lacrămi... nu lacrimi? nu mă abţin, o întrerup intrigată brusc
şi furioasă.

nu, nu lacrimi, îmi surîde ca şi cum ar şti - tu dacă ai să ajungi
vreodată la omul ăsta, tot prin pat ai să ajungi, o să te folosească
şi pe tine, dar cu multă bucurie, nu ca pe femeia de acum, şi tu
o să-l foloseşti pe el de fapt - are ochi închişi la culoare, întunecaţi
şi totuşi foarte luminoşi şi cînd o să trăieşti lîngă el viaţa
ta o să pîlpîie ca o lumînare între agonie şi extaz, da’ asta se va
întîmpla mai tîrziu, acum are de făcut un drum lung peste mare
gata, am obosit - îşi strînge cărţile şi îşi ridică fruntea sprijinită-
ntr-un pumn pînă atunci, o ridică atîta cît să mă vadă ieşind
din cameră bombănind - eeei, pula-n beci! mi-am lipit gîndul
de-o inimă neagră brăzdată de laaacrămi, ce să-ţi mai povestesc.

în cazuri ca astea nu poţi decît să ieşi pe balcon şi să fumezi
dracului o ţigară, s-o fumezi în două minute cînd de obicei ţi-ar
fi luat cinci şi la sfîrşit îi faci vînt perpendicular pe capul vreunui
trecător care în cîteva secunde o să simtă arsura pe chelie şi-o
să scoată un răcnet şi-o să te bage-n pizda mă-tii de nesimţită!
n-aveţi scrumiere p-acolo?!? ba da, avem, poţi să-i răspunzi sictirită
sau nici nu te mai oboseşti, îi întorci spatele pur şi simplu,
traversezi încăperea fetelor cuminţi, traversezi şi holul şi ajungi
înapoi la cărţile pe care le-ai lăsat să se răcească pe scaun, înapoi
la telefonul de unde-ai plecat Bună seara iubitule, eu sînt
Andreea, bine-ai venit la această linie erotică vrei să facem sex
vrei să stăm de vorbă? cam cîţi ani ai?“

„Bună seara drăguţă, Adi mă numesc, am 37 de ani, puişor,
crezi că-s prea bătrîn pentru tine?“

„Nuuu, mă Adi, cum să fii prea bătrîn?! mie oricum îmi plac
oamenii aşa... mai copţi, că de la puştanii din ziua de azi ce dracu’
să înveţi?" mă agit prin cameră, cu receptorul fixat între ureche
şi umăr, încă nu e gata a doua tură de cafea şi nu mai am răbdare,
mă învîrt pe lingă firul de telefon, simt cu tălpile goale răcoarea
din cameră şi mocheta albastru-închis, încă umedă după măturat,
chiar am chef de palavre acuma „Adi, tu eşti gelos, aşa, de felu’
tău?“ trag de fir să-şi descîlcească iţele de sub masă, iau telefonu’
în braţe şi încep să mă plimb cu el în lung şi-n lat prin cameră.



va urma