Zi de noiembrie

Grigore SCARLAT

Boabele de cafea şi modestele noastre prune,

Cafeaua amară cu puţin zahăr,

Şi ţuica fierbând în cazane,

Tăria ei urcând în tării,

Cum o ţară urcă în propria ţară –

Din belşug în belşug –

Dar la noi acest lucru

S-a întâmplat atât de rar,

Cafeaua, aşadar, şi ţuica

În această zi de noiembrie,

Şi stolul de păsări pe care

Nu-l mai zăresc pe cer

Sunt chiar necesare argumente

Să nu-mi judec semenii,

O, şi nici ei pe mine!