Băgău (3)

IOANA BRADEA

„Măi, nu-s gelos, da’ dacă o prind, o rup! sînt extraordinar
de... mă consider foarte deosebit, dacă-mi spune un tovarăş c-a
văzut-o cu unu’ io nu cred pînă nu văd, da’ şi cînd văd, îi sparg
botu’ de nu se mai recunoaşte nici cu buletinu-n mînă! atîta-ţi
zic..." mă opresc uluită din marş - cum adică să-i spargă botu’?!
cîteva clipe îi ascult vocea şi inflexiunile astea de barbar şi mă
scarpin în cap tulburată, să ştii că ăsta de-adevăratelea ar fi -în
stare să-ţi dea una’ de să vezi numa’ stele verzi, să-mi bag picioarele!
trei ore îl ţin pe ăsta la telefon şi la sfîrşit îmi dau şi întîlnire
cu el şi-i trag o ţeapă de toată frumuseţea, bestia dracului
„în rest, îmi place ăăă muzica progresivă...!“

„Nu zău! asculţi tu muzică progresivă, Adi?“ nu ascultă,
tatonează terenul de fapt, încearcă să-mi ghicească gusturile „Şi
ce anume îţi place în muzica progresivă mai mult şi mai mult?“

„Ăăă... Jean Micheljarre, Vanghelis, ăstea...“

„Da’ ăstea nu e cumva muzica electronică?"

„Nu, drăguţo, îmi pare rău, da’ muzica electronică e cu instrumente
electrice!"

„Aha... şi muzica progresivă e cu instrumente de progres,
nu?“

„Veeezi că ştii? Deşi, mă rog, eu sînt născut, crescut, trăit în
Giuleşti, deci ar trebui să-mi placă muzica ţigănească, da’ io nu
pot s-o suport, mă aude tovarăşii mei că ascult muzică din aia
progresivă şi zice asta-i o tîmpenie, zice ce-i asta muzică fără
vorbe?"

„Păi chiar aşa, mă Adi, cum dracu’ poţi tu să asculţi muzică
din aia? doamne iartă-mă, că numai oamenii ţicniţi ascultă aşa
ceva! eu zic că prietenii tăi are dreptate, Adi, dragă..."

„Ei, nu, că nu ascult mereu, mai bag şi cîte-o ţigănească, o
lăutarească, acolo, că doar o viaţă are omu’...“

„Păi aşa, mă Adi, te credeam om cu capu’ pe umeri, ce
naiba...?"

„Bine, bine, lasă, că n-o să mai ascult de-acu’ încolo... De fapt,
te-am păcălit, am zis şi io aşa, la mangleală, că am auzit o dată
Vanghelis la actorii ăia, îi mişto numele, da’ dacă stau bine să mă
gîndesc, nici actorii ăia nu-s întregi la minte..."

„Povesteşte-mi şi mie, Adi, cum e p-acolo pe la teatru...“

„Eh, io-s un fel de şef acolo, îs maşinist. Maşinist-şef, dacă
chiar vrei să ştii! io montez acolo tot ce e pă scenă"

„Şi pe actori tot tu îi montezi?"

„...aaa, nu, pe actori îi montează ăla... cum îi spune...?"

„Regizorul"

„Aşa, vezi că eşti deşteaptă!?"

„Ei, lasă că nici tu nu eşti mai prejos. Dacă ai preferat întîi să
discutăm şi nu să facem sex la telefon... înseamnă că nu eşti ca
restu’ proştilor care sună aici ca să-şi facă laba..."

„Ha-ha, drăguţo Imi place c-ai zis chestia asta, ai dreptate,
sînt mai separat decît oricine şi dacă tot ne potrivim atîta, cum
facem să ne găsim şi noi, să începem o relaţie mai intimă, că la
telefon nu se poate, da-n realitate, cine ştie...?"

„Mda, cine poa’ să ştie, mă Adi... eu zic să ne găsim pe stradă,
nu? aşa-i cel mai simplu, îmi zici cînd ai timp liber şi ne dăm întîlnire
undeva pe stradă şi dacă-mi place de tine te invit după aia
la mine în garsonieră, bine?"

„ăăă... da! auzi, cumva eşti tu gagica asta din Evenimentu’
Zilei?"

„Cumva eu ar trebui să fiu... E blondă tipa?"

„Daaa! păi dacă aşa arăţi şi-n realitate, măi fată, eşti sexoasă
rău de tot, trăi-ţi-ar, o să ne înţelegem extraordinar, crede-mă!“

„Mie-mi spui?!" oftez şi-mi umplu încă o ceaşcă de cafea şi îmi
aprind încă o ţigară, fumez prea mult în ultima vreme, fir-ar să
fie, bună seara iubitule - măi fată, io te ascult de vreo zece
minute, ţie ţi s-o cam deformat graiu’, nu crezi?! ce preferinţe ai
tu în materie de băieţi sau bărbaţi mă rog cum vrei să arate ăla
care te fute?

mi-e cam greu să-ţi explic acuma iubitule da’ e foarte important
să aibă plapumă

ce să aibă?

o plapumă, neapărat să aibă o plapumă, că io fară plapumă
nu mă fut, să nu ziceţi că nu v-am spus!

da’ cine eşti?!

tot Andreea!

eşti blondă?

bineînţeles, iubitule

şi cîte chile ai?

păi... să tot fie vreo 47... da’ de ce întrebi?

ca să te chibzuiesc

da’ crezi că poţi să mă chibzuieşti aşa, la telefon?
încerc
aha... tu de fapt de ce-ai sunat aici mă iubitule?
păi... ca să te fut, nu? s-o crescut pula mea cît un măr, vreau
să fac o dragoste cu tine

o dragoste, două dragoşti sau două dragoste... ă? care e pluralul
corect?

du-te-n mă-ta! parc-ai fi profa de română - mă scarpin în cap
încurcată, mi-a închis, de data asta ce-am mai făcut? aproape
nimic, mi-am întins doar picioarele pe sub masă, mi-am lungit
şi braţele să se dezmorţească, să stingă cineva lumina asta
chioară din tavan, să aprindem mai bine veiozele de lîngă telefoane,
poate astea să ne inspire replici mai inteligente, să nu ne
închidă clienţii telefonu-n nas că iar o să ne certe Cătălina în
şedinţă că ne-am plafonizat de tot, ce dracu’ - despre mine, ce
să-ţi mai zic? aş vrea să merg şi eu în Grecia, să vizitez piramidele,
antichităţile, toate alea, da’ tu ce zodie eşti, puişor?

Ooo, nici nu mai ştiu, Vasile, cred că am pierdut-o, bă! care
mi-aţi luat zodia?!... Vasile, da’ tu, la anii tăi mai crezi în zodii?

Da’ de ce să nu cred, Andreea? că se potriveşte, zău aşa, cînd
e în solstiţiul tău, te potriveşti, cînd e o zodie în care te complaci,
e perfect! citesc şi eu ziare, Poveşti adevărate, mai învăţăm şi
din experienţa altora, ce crezi? e foarte greu, viaţa e scumpă, e
probleme multe...

„Mi-e foaaaame, mi-e foaaaarte foame!“ citez din memorie şi
din Matze, formaţia aia vocal-instrumentală de la Rondul de
Noapte

„Eu te înţeleg că ţi-e foame şi te înţeleg în ce faci, puişor, da’
să ai grijă, să nu îmbătrîneşti prea repede, să nu-ţi faci nervi că
apoi devine tensiunea... nervii... părinţii tăi ştie de tine? corespondezi
cu ei? ştie ce faci tu aici?“

„Ştie, da’ e oameni deştepţi şi nu zice nimica"

,,....aha“

aha, da’ nu pricepe „bravo, măi cioculeţ, ce să zic atunci? noi
am vorbit acuma în toate stilurile, şi ca amanţii şi ca fraţii şi ca
prietenii, da’ acuma tre’ să plec, adio! Ştii ce înseamnă adio? în
dicţionaru’ limbii române adio înseamnă că adică nu ne mai
vedem niciodată"

„Vai de mine, Vasileee, asta-i groaznic! şi pleci aşa, fără să-mi
spui şi mie ceva frumos, de dragoste şi dor şi încheiere... hai, că
te văd mai romantic din fire, ştii vreo poezie...? Una mică-mică?...“

„Măi, ce să-ţi zic, mie mi-au plăcut poeziile lu’ Eminescu,
ciocule, te pup şi te mai caut eu, pa!“

„Pa! pa...“ şoptesc eu suav şi preiau repede încă un apel, încă
un Fănel sau un Iulian sau poate chiar un George, nu i-am reţinut
numele cînd s-a prezentat şi de fapt nici nu mai are importanţă
- tu ce crezi c-o să se întîmple cu noi după moarte, Costel? oare
există rai şi iad?

da, există

şi, după părerea ta, cum ar putea să fie lucrurile p-acolo? nu
e prea inspirată întrebarea, dar ajunge şi ea, cînd e vorba să
testăm imaginarul colectiv, figura-şablon care bîntuie mintea relaxată
a poporului „aaa... păi în Rai e soare, pace, nu războaie,
nu bătăi, nu înjurături, nu prostituţie de stradă..."

„prostituţie de stradă?"

„păi da, că mai e şi prostituţia de telefon..."

„că bine zici... uitasem... rămîi un pic pe fir, Costel, bine? că
uite, mai sună cineva, o să-l luăm şi pe el cu noi, să ne futem în
grup, că-i mai mişto aşa, să nu închizi, bine?"

Halo! caut şi eu o fetiţă brunetă!
Cu ochi verzi, cumva?

Ooo... da!

Păi ai găsit-o, eu sînt aia!

Suuuper! eu nu-s prea înalt, am ochi albaştri, sînt brunet şi
port ochelari, din păcate...

De ce din păcate? că tot e la modă genul ăla de intelectual
rafinat, nu? tu de ce porţi ochelari, în definitiv? citeşti prea mult?

Nuu, mă uit prea des la teveu

Aha, asta era - deja e previzibil ce urmează, mă las pe spate
în scaun, intru în inerţie, în întrebările alea stereotipe totdeauna
gata pregătite în buzunarul de la piept pentru momentele de
plictiseală cruntă - Şi cam ce apreciezi tu mai mult la fete, Sorin?

Păi să aivă o dicţie în vorbire şi un aspect

.. .ce fel de aspect?!

Un aspect şi atît şi să fie iubită şi să fie iubitoare din inimă şi
să o declar prinţesa inimii şi să-i pot făgădui tăgăduirea inimii
mele şi adică n-aş mai părăsi-o la nesfîrşit

Sorin... ce înseamnă tăgăduirea inimii?

Eei, este mai complicat de explicat acuma şi e cam tîrziu, nu
crezi?...

Nu, nu mi se pare c-ar fi tîrziu... da’ mîine ai putea să-mi explici?
tu chiar crezi că există dragoste la nesfîrşit, Sorin?

Da, bine-nţeles, cum să nu?! numai să-ţi găseşti persoana întruchipată
care să te îndrăgostească şi să-ţi permită să fie iubită
la rîndul tău, ia zi care e imaginaţia ta cu legătură la asta?

Imaginaţia mea? hm...

Bună seara, mă numesc Alin, vreau să facem sex în direct şi
aş începe prin a-ţi da un cunilingus...
chiar şi două, vă rog

poftim?

nimic, nimic... începe mai departe prin a-mi - ah, da! şi aş
începe prin a-ţi linge interiorul şi apoi nu-1 mai ascult, zîmbesc
cu gura pînă la urechi, m-a omorît iubitul ăsta cu infinitivul lui
lung, îmi ridic picioarele pe peretele din faţă, îl pipăi cu tălpile,
ce chestie, să lingi cu limbă lacomă şi buze înfometate, cu o pensulă
înmuiată în culoare - interiorul - care interior iubitule? al
femeii, al cubului, al casei? al sticlei, poate, da’ dacă e la mijloc
un fel de confuzie spaţială şi ne închipuim noi aiurea-n tramvai
că aşa arată interiorul şi abia tîrziu de tot descoperim că parcă
ar semăna cu spaţiul ăsta gol din afară parc-ar fi identice amîndouă
în fond fu tu-i/sau parcă nici n-ar exista decît ampla
desfăşurare a unui non-spaţiu secţionat din raţiuni didactice,
cum învăţam noi la şcoală că această poezie se împarte în atîtea
x fragmente, nu că aşa ar fi gîndit-o autorul da’ cumva-cumva tot
tre’ s-o categorisim din raţiuni didactice mi se pare normal şi
pedagogice pentru bunul mers al istoriei clasificăm tăiem contur
în văzduh secţionăm rupem interiorul, îl sugem cu buze calde
pline de draaagoste, dacă se poate sau bună seara! - da’ nu pot
să-i răspund, mă joc cu fumurile ţigării, le arunc în aer peste
umăr peste cap pînă-n tavan.

am spus bu-nă-sea-ra!!!

salut

mă numesc Dinu Marin

bine faci

măi fată, uite care e problema - pot să am şi eu cu tine o
atracţie sexuală sau cum o fi? io ştiu că aici sună numa’ ăia care
e incapacitaţi mintal, dar totuşi...

totuşi! ăsta e cuvîntul! ai dreptate, face o pauză, pînă aici s-a
descurcat, acuma caută în continuare cuvinte percutante - măi
fată, eu nu-s ca ceilalţi! io nu-s cum e ăia handicapaţi, io-s om
serios, io-ţi dau telefon cînd vrea pizda ta! cîţi ani ai?

21

bravo! ascultă, drăguţă, eu nu pot să mă excitez aşa, la telefon,
ca nenorociţii şi fraierii ăia, io vreau să te văd pe viu

sau vie

pe vie, cum vrei tu, mînca-i-aş pizda ta că eşti de-o seamă cu
noră-mea şi mă înnebuneşte cum se tot învîrte prin casă în chiloţi
cu bucile goale, uaaah, ce-aş muşca-o de cur odată, să mor io,
bună bucată, da-i a lu’ fi-miu, de aia ţi-am zis mînca-i-aş pizda ta
că bag mîna-n foc că eşti şi tu mişto, ă? vreau să-ţi văd şi io odată
pizda pe viu, trăi-ţi-ar familiile, nu aşa, la telefon

aha, care va să zică vrei să-mi vezi pizda ... - cad pe gînduri
acuma, studiez problema cu voce tare, pînă cînd sesizează el în
tonul meu o urmă de iritare şi sare cu o idee - Bine, dacă nu
vrei cu mine, hai că-ţi rezolv o tură cu fi-miu, ă? ce zici? e băiat
frumos, zău, n-o să-ţi pară rău... ne întîlnim, ne vedem toţi trei
şi apoi io vă las să vă faceţi treaba

acum ar fi timpul să mă enervez şi să protestez vehement -
cum mama dracului mi-1 dai pe fi-tu, mă Dinule? da’ cine eşti tu,
furnizorul lui de curve? păi eu vorbesc cu tine, tratez cu tine,
poate că, prin absurd, zic, îmi şi place de tine şi apoi să mă fut
cu băiatu’ tău? Dinu Marin, io cu necunoscuţi nu mă fut, atîta-ţi
spun! dacă insişti să mă fut cu fi-tu’, să mi-1 aduci la telefon, să
vorbesc şi io cu el înainte!

Ooo, mînca-ţi-aş curu’ de drăguţă, bine-ai mai zis-o, ia mai
fă-mi nişte gemuturi din alea de la început, că pînă ne întîlnim
noi mie mi s-o sculat o pulăăă... aşa... drăguţă, uaaah, ce bine le
zici!
ooo, ce bună e pula ta, iubitule, vreau s-o sug şi eu un piiic,
hmmm, ce piele finăăă, numa’ bună de belit, tăbăcit, făcut
pantofi delicaţi pentru dame sofisticate, oh, scuză-mă, am încurcat
iar textele, am citit de pe altă foaie, hai s-o luăm de la început
deci bună seara

pe mine mă cheamă Andreea, pe tine cum te cheamă?

Cornel

bine, Cornel, şi ai idee unde ai sunat?

Nu

ai sunat la o linie erotică în direct, dacă vrei putem să stăm
de vorbă, dacă vrei putem să facem sex la telefon, ce alegi?

Da

da – ce?

Salut

eu sînt Andreea, cu cine am plăcerea?

Ce?

18

îîîh, aşa de puţini?! şi de unde eşti?

din Arad

37

aha... e frumos la tine-n Arad?

Da

da’ ce faci toată ziua în Arad? cum te distrezi, de exemplu?

Bine

ai o prietenă?

Nu

de ce?

nu ştiu

auzi, nu cumva eşti excitat, Cornel?

Nu

atunci nu vrei să facem sex, nu?

ăăă... nu ştiu...

păi de fapt de ce ai sunat aici?

ăăă... da

da – ce?

bon, atunci hai să stăm de vorbă, bine?

Da

Cornel... şi cînd îi rostesc numele, nici şoptit, nici duios şi nici
măcar înţelegător - nu reuşesc să-mi imaginez altceva decît un
tip masiv şi bondoc la minte şi tîmpit pînă-n capătu’ de unde-mi
trag aer în piept şi scotocesc în minte după o întrebare, oricare
- pentru tine ce contează într-o relaţie?

Da

da, ce...?

nimic

Cornel... îţi aduci aminte, cumva, prin cine ştie ce întîmplare,
de un loc mai ciudat în care ai făcut dragoste?

ăăă... da

ăăă... unde? Povesteşte-mi

în porumb

aha... şi cum s-a-ntîmplat?

ăăă... ea merea înapoi... şi io după ea...



va urma