Epurarea (6)

Victor Suvorov

STRATEGII DE LA LUBIANKA

Deseori aveam discuţii cu organele tovarăşului Ejov.
Mareşalul Uniunii Sovietice K.E. Voroşilov, membru al Biroului Politic, comisar al popo­rului pentru apărare. Cuvîntare la Plenara din februarie-martie a CC al VKP (b), 1937

Mai exista un sistem special de grade militare pentru corpul de comandă al Direcţiei generale a securităţii de stat a NKVD al URSS.

Iniţial, acest sistem includea zece grade: sergent, sub­locotenent, locotenent, locotenent-major, căpitan, maior, maior-major, comisari de rangurile 3, 2, 1. La fiecare grad se adăuga : „securitatea statului". Erau cuvinte cu greutate. Exterminarea propriului popor era considerată o sarcină mai importajită şi mai de onoare decît cucerirea de teritorii străine - de aceea titlul GB16 avea o cu totul altă valoare.
La Securitatea Statului exista gradul de sergent GB. Oricît ar părea de ciudat, sergentul GB ţinea de veriga medie de comandă, adică de corpul ofiţeresc. Sergentul GB avea la petliţe două cubuleţe, ca şi locotenentul de armată, dar primea un salariu de două ori mai mare decît locotenentul-major de armată, în plus, avea o mulţime de privilegii, cum ar fi accesul la comerţul special - nişte magazine închise, unde se vindeau la preţuri ieftine lucrurile celor ucişi de cekişti.

Toate gradele Direcţiei generale a securităţii de stat (GUGB) purtau semne distinctive cu două trepte mai sus decît semnele distinctive pentru gradele de armată corespunzătoare.

Sublocotenentul GB avea trei cubuleţe, ca şi locotenentul-major de armată.

Căpitanul GB avea trei „traverse", ca şi colonelul.

Maiorul GB făcea parte din corpul superior de comandă - avea deja un romb, ca şi kombrig-ul.

Comisarii GB de rangul 3, 2 şi 1 aveau corespondenţi în komkor, komandarm de rangul 2 şi 1.

Puţin mai tîrziu a fost introdus cel mai înalt grad cekist - comisar general GB. Avea stele mari, ca şi mareşalii Uniunii Sovietice. Numai că nu pe petliţe aurii, ci albastre.

Nu degeaba am povestit toate acestea. Acum am să vă arăt unde-i buba cea mare.

Chestiunea este că pe atunci NKVD era CEA MAI MARE ŞI MAI PUTERNICĂ STRUCTURĂ ORGANIZA­TORICĂ DIN LUME. În NKVD, pe lîngă GUGB, erau o mulţime de alte subunităţi:
GURKM - miliţia muncitorilor şi ţăranilor;
GUPVO - paza grănicerească şi internă;
GUPO - paza contra incendiilor;
GUŞosdor - organizaţia care supraveghea drumurile
desfundate şi forţa de muncă trîndavă de la Direcţia
drumurilor;
GULAG17 - nu mai are nevoie de explicaţii;
GEU - economia;
GTU - transportul; etc.

Miliţia avea gradele ei, GUGB avea gradele ei ale secu­rităţii de stat, iar toate celelalte subunităţi ale NKVD-ului purtau aceleaşi grade militare ca şi armata.

Dincolo de această circumstanţă se află consecinţe mari, şi anume : epurarea stalinistă nu a fost îndreptată în primul rînd şi în principal împotriva armatei, ci împotriva aparatului represiv. Cînd ni se dau cifre se creează impresia că armata a suferit mai mult decît NKVD-ul.

Totuşi, în statistica epurării NKVD-ului sînt luaţi în considerare în principal acei cekişti cu grade speciale, adică doar funcţionarii unei subunităţi a NKVD-ului: GUGB.

Însă în marea lor majoritate, cekiştii nu aveau grade speciale, ci dintre cele obişnuite, de armată. Aceştia au fost trecuţi în statistica Armatei Roşii.

Din această cauză, statistica epurării NKVD-ului a rezultat vădit micşorată, iar cea a epurării Armatei Roşii - ridicată.

Să admitem: a fost arestat un comandant cu romburi la petliţe şi a fost pus la zid. Plîngem: Stalin a lichidat un comandant! Dar se prea poate să nu fi fost comandant de armată - tovarăşul purta grad militar, dar nu a servit nici­odată în armată, n-avea habar de tactică şi strategie şi nu a fost comandant de armată.

Să trecem la exemple.

Printre cei ucişi fără vină se află şi maiorul GB Firin-Pupko Semion Grigorievici. E clar cekist pursînge, înscris în statistica cekistă. Dar iată : intendentul de divizie Berzin Eduard Petrovici este calomniat, arestat şi piere tragic în anii samavolniciilor (nu e acel Berzin şef GRU, ci altul). Intendentul de divizie este, într-o concepţie mai tîrzie, ceva în genul generalului-locotenent din serviciul de intendenţă. 

Judecind după grad, este un om de rang înalt din spatele frontului. Şi funcţia ocupată este ceva de genul şef al spatelui frontului de la o mare regiune militară: Moscova sau Kiev. Să verificăm, aşa e? Nu, nu e aşa. Nu am nimerit. Ne-am înşelat. Intendentul de divizie Berzin E.P. este directorul trustului „Dalstroi". Deschidem Îndreptarul pentru GULAG al lui Jacques Rossi şi verificăm corectitudinea termenului „Dalstroi". Francezul Jacques Rossi a făcut destulă puşcărie prin instituţiile noastre de „reeducare", chiar în acei ani. A fost anchetat în aceste instituţii centrale şi chiar a stat în aceeaşi celulă cu Nogtevîi, fost şef al celui mai vestit lagăr de concentrare - Soloveţki. Iată ce ne spune enciclopedia GULAG în privinţa „Dalstroi"-ului:
„«Dalstroi» este regatul cel mai puternic şi aproape autonom din imperiul GULAG-ului. Este fondat în 1932-1933 pe ţărmul mării Ohotsk, pe cursul superior al Kolîmei. Princi­pala sarcină : exploatarea aurului. Pădurile locale, cărbunele şi altele se exploatează numai pentru propriile nevoi ale «Dalstroi»-ului. Toate lucrările se fac de către deţinuţi, printre acestea fiind construirea de cătune şi oraşe pentru salariaţii «la liber» (v. Magadan), construcţia de sute şi mii de kilo­metri de şosele, barăci pentru deţinuţi etc. La începutul anilor '40, «Dalstroi» s-a extins cu 1.300 km de la sud la nord şi cu 1.700 km de la est la vest, cuprinzînd partea occidentală a Kamceatkăi şi lakuţia Răsăriteană. «Dalstroi» nu se subordona administraţiei locale (v. GULAG). De la sfârşitul anilor '30 până la începutul anilor '50, la «Dalstroi» au fost aduşi anual cîte 400-500.000 de deţinuţi - însă, din cauza nivelului ridicat de mortalitate, numărul total nu depăşea niciodată 2-3 milioane. Şeful «Dalstroi»-ului este E.P. Berzin, iar locţiitorul său şi şeful Direcţiei de construcţii a GULAG-ului este Garanin (v. Execuţiile lui Garanin). Berzin este arestat şi împuşcat ca duşman al poporului în 1937. Garanin în 1939" etc.

Aceasta este informaţia. Cine doreşte să afle mai multe despre conducătorul de oşti Berzin, îi recomand cu insistenţă „Povestiri de la Kolîma" de Şalamov. Şalamov i-a descris pe Berzin şi pe alţi „strategi" aşa cum i-a cunoscut. I-a descris „În toată frumuseţea" lor pe comandanţii GULAG-ului, pe stăpînii (stăpînii de robi) şi proprietarii a milioane de suflete.

Tovarăşii Berzin şi Garanin au pierit nevinovaţi în anii bunului-plac şi ai fărădelegii. Să fi fost război, i-ar fi arătat strategul Berzin şi strategul Garanin lui Hitler!

Dar sînt trecuţi între comandanţii de armată. Revista de istorie militară publică numele lor în listele comandanţilor Armatei Roşii ucişi fără milă şi le dă funcţiile. Fără să se ruşineze. Veşnică pomenire jertfelor nevinovate !

Încă un intendent de divizie. Tovarăşul Peterson Rudolf Augustovici. Funcţia: fost comandant al Kremlinului moscovit. Această funcţie nu e de armată, ci pur cekistă. UKMK - Direcţia comandantului Kremlinului de la Moscova - este una dintre cele mai importante subunităţi ale organelor noastre competente. Intendentul de divizie Peterson este împuşcat pe 21 august 1937. Nu vom plînge această victimă nevinovată şi acest mare comandant. Cum şi-a îndeplinit sarcinile, vom vedea puţin mai încolo, în timpul său, diverşi aventurieri au putut să-şi croiască drum liber la conducerea ţării şi să tragă cîte un glonte în ceafă conducătorilor noştri, iar gărzile de la Kremlin, subordonate tovarăşului Peterson, încâlcind toate instrucţiunile şi regula­mentele, i-au lăsat pe agresori să treacă la obiectivele păzite. Dacă tovarăşul Peterson ar fi rămas la postul său, în timpul războiului, ştiu bine că spionii şi diversionisţii germani ar fi avut ce face la Kremlin !

Încă un comandant de la Kremlin împuşcat: tovarăşul Tkalun Piotr Pahomovici. Gradul său e de comandă -komdiv, fiind trecut în rîndul comandanţilor RKKA, însă munca lui este cekistă.
Dar, deocamdată, analizăm intendenţii de divizie.

Intendentul de divizie Ivanov Boris Nikolaevici, de la Direcţia" PVO a NKVD. Noi credem că PVO este apărarea antiaeriană, dar ne-am înşelat din nou: este paza de frontieră şi internă.

Iarăşi un intendent de divizie, şi el socotit în rîndurile Armatei Roşii. Strateg. Pliner Izrail Izrailevici. Funcţia: şef al GULAG-ului NKVD. Şi în ce vremuri! Chiar în toiul evenimentelor. Este scos din funcţie pe 14 noiembrie 1938 şi arestat. S-a întîmplat atunci cînd Ejov, Frinovski şi tova­răşii lor au căzut din posturi, trăgîndu-i după ei şi pe cei aflaţi mai jos pe scara ierarhică. Intendentul de divizie Pliner şi-a primit pedeapsa capitală pe 22 februarie 1939. Exact la aniversarea Armatei Roşii a Muncitorilor şi Ţăranilor, pe care nu a slujit-o niciodată.

Iar medicul militar de divizie Barkov Aleksandr Nikolaevici este şeful secţiei sanitare a GUPVO a NKVD. Asigura sănătatea poporului din lagăre. Treabă necesară, dar fără nici o legătură cu armata.
Aceste liste seamănă cu un fel de carte de telefon: au multe nume. Cînd ni se dau cifrele comandanţilor ucişi fără vină, să ne amintim, în primul rînd, că cifrele acestea sînt denaturate şi umflate monstruos, iar în al doilea rînd, o treime sînt comisari, persoane inutile, iar încă o treime sînt ticăloşii cu rang înalt ai închisorilor.

Voi spune şi mai mult. Chiar în GUGB a NKVD, mulţi purtau grade militare obişnuite. Exemplu: însuşi şeful GUGB, deja pomenitul Frinovski, avea gradul de komkor de armată, apoi de komandarm. Iar tovarăşul Frinovski nu apare pe listele NKVD, ci pe cele ale armatei. In Revista de istorie militară există rubrica: „Călăi şi victime. Au pierit în anii fărădelegii". Această rubrică te aduce în impas : cine e victimă aici? Redacţia trebuia să indice măcar printr-o steluţă: uite, asta-i victimă. Căci nu putem găsi nici un fel de victime în aceste liste - numai călăi.

Şeful celei mai importante dintre toate unităţile GUGB -Direcţia secţiilor speciale - avea şi el gradul militar obişnuit de kombrig. îl chema Feodorov Nikolai Nikolaevici. Nu era intendent sau jurist. Comandant. Tînăr şi frumos. De o vîrstă cu veacul, în vîrstă de 37 de ani, din iulie 1937 este şeful Direcţiei NKVD în regiunea Odessa. S-a descurcat bine în funcţie. De aceea, din februarie 1938, este şeful Direcţiei NKVD în regiunea Kiev. S-a descurcat şi aici. Aşa încît, în mai 1938, kombrig Feodorov este şeful Direcţiei secţiilor speciale a NKVD al URSS. NKVD-ul este poliţia secretă. Iar în interiorul NKVD-ului se află GUGB, poliţia secretă din interiorul poliţiei secrete. Iar în interiorul GUGB este Direcţia secţiilor speciale. Aceasta este poliţia secretă din interiorul poliţiei secrete din interiorul poliţiei secrete. Pe aceasta o comanda kombrig Feodorov.

Tînărul comandant a pierit nevinovat, fără să ajungă la patruzeci de ani.

Fără îndoială că a fost un cekist încercat. La 37 de ani conduce NKVD-ul Odessei, dar îşi însuşeşte o ASEMENEA funcţie în termen extrem de scurt, se menţine pe post şi avansează. Asta înseamnă că avea clasă. Dar unde a putut căpăta kombrig Feodorov experienţă de militar, experienţă de comandant militar? În războiul civil a fost furier la Ceka - îi nota la dosar pe cei executaţi, mitralia la maşina de scris protocoalele interogatoriilor. Cînd s-a încheiat răz­boiul civil, furierul Feodorov avea 20 de ani. Şi n-a slujit în Armata Roşie nici o zi, nici măcar ca soldat de rînd. El descurca tot felul de comploturi.

Dar a fost trecut între nevinovaţii comandanţi de oşti.

M. Steiberg, un „admirator" american al lui Hitler, a declarat odată că şi în Armata Roşie au existat oameni inteligenţi, însă au fost exterminaţi: „Stalin a ucis pînă la război aproape 40.000 de persoane ! Şi au fost cei mai buni, cei mai experimentaţi generali şi ofiţeri, în locul lor au venit oameni incompetenţi şi fără experienţă de luptă".

M-am enervat. Am vrut să ripostez. Mă zbăteam precum cîinele în lanţ. Apoi am dat din mînă a lehamite. Lasă. Să zicem că e aşa. Haideţi să considerăm că tovarăşul Frinovski, komandarm de rangul l, a fost cel mai bun, cel mai expe­rimentat şef GUGB a NKVD. Aşadar, cu el a fost bine. Vai, ce competent a fost! Iar după el au venit incompetenţii Beria, Merkulov, Goglidze, Riumin, Ţinava, Rapava, Kobulov. Au fost ei capabili de asemenea fapte eroice ca ale marelui lor predecesor ?

Haideţi să acceptăm: kombrig Feodorov a fost cel mai bun şef al Direcţiei secţiilor speciale a GUGB a NKVD. A fost blînd şi duios. Ochi inteligenţi, puţin obosiţi. Şi cu o vastă experienţă de luptă.

Să nu ripostăm: intendentul de divizie Pliner a fost cel mai bun şef al GULAG-ului NKVD. Evident, imediat ce l-au „ridicat" GULAG-ul a decăzut. După el n-a mai fost aceeaşi ordine în lagăre, aceeaşi grijă pentru oameni, ca în anii 1937-1938. După el lagărele au fost diriguite de analfabeţi, de oameni fără experienţă de luptă, faţă de tovarăşul Pliner, care a fost deosebit de experimentat şi teribil de competent.

Şi avea ochii blînzi, buni-buni.



va urma