I se spunea Machiavelli (V)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

MACHIAVELLI

Sub stea norocoasă

Lavinia Betea:
Din ce moment aţi spune că aţi făcut politică?

Stefan Andrei:
1974. Congresul al Xl-lea al Partidului. Atunci am fost ales membru supleant al Comitetului Politic Executiv. Am fost ales membru în Biroul Permanent al CPEx-ului.

Lavinia Betea:
Tânăr pentru media de vârstă a conducerilor comuniste... Uniunea Sovietică traversa, începând cu Brejnev (1), era gerontocraţilor.

Stefan Andrei:
De-atunci am rămas membru supleant al CPEx-ului până în 1989. Deşi mare parte dintre membrii plini ai CPEx-ului din 1989 fuseseră doar membri ai CC sau nici măcar membri ai CC în 1974. Cazul lui Constantin Olteanu (2), al lui Ion Coman (3), Ion Totu, Constantin Radu (4), Barbu Petrescu (5)... cum ar fi alţi mulţi. Dăscălescu (6) era atunci abia prim-secretar de judeţ. Iar eu am rămas pe postul de veşnic supleant al CPEx. Ceauşescu nu mă făcea nici membru plin, dar nici nu mă scotea din CPEx.

Lavinia Betea:
Eraţi, aşa, undeva la mijloc - vă puteaţi teme şi că „zburaţi“, dar şi spera că la prima ocazie vă saltă în areopagul „plinilor". Foarte stimulativă şi constrângătoare poziţie! Cum a decurs promovarea?

Stefan Andrei:
In 1974, Nicolae Ceauşescu a organizat o şedinţă de Prezidiu Permanent (7). La toate şedinţele erau invitaţi doi inşi — Cornel Burtică, cu probleme ideologice, eu, secretarul CC cu probleme internaţionale. Acolo, Ceauşescu a ridicat problema unor schimbări. A mişcat ceva la Paul Niculescu-Mizil (8), pe Trofin (9) l-a trimis prim-secretar la Braşov. „Eu îl propun pe Cioară (10) în Prezidiul Permanent", zice tot el. Cioară era la modă cu ideea cincinalelor în patru ani şi jumătate. Şi mai era un loc. Pe cine să mai alegem? Eu l-am propus atunci pe Burtică. Ceauşescu mi-a cerut să propun dintre membrii CPEx. O avea în vedere pe Elena Ceauşescu. A doua zi vine Ceauşescu cu: „Uite ce zic - să nu avem un organism permanent deasupra CPEx, ci să facem un Birou al CPEx restrâns. Şi uite la cine ne-am gândit: să fie secretarul general, primul ministru, Ştefan Andrei, Ion Păţan (11), Bodnăraş. Ca să coordoneze activitatea de partid şi de stat între două şedinţe ale CPEx. Acest Birou Permanent a fost ales cu schimbarea Statutului PCR la Congresul din 1974 - Biroul Permanent însă nu deasupra CPEx, ci subordonat lui. Intre timp s-au făcut modificări, apare şi Elena Ceauşescu în birou, care ajunsese la 13 inşi. Eu, care fusesem de la început, am dispărut atunci când a revenit asupra celor decise iniţial. S-a întors iarăşi în 1982, spunând ca în Biroul Permanent să fie doar membri plini ai CPEx. Am fost exclus, aşadar, fără a se fi pronunţat numele meu. Iar la Congresul al XlV-lea din 1989 (12), până la urmă, Nicolae Ceauşescu a hotărât să fie şapte inşi în Biroul Permanent: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Dăscălescu, Manea Mănescu (13), Bobu (14), Gogu Rădulescu şi Oprea (15). Negocierile s-au purtat între Ceauşeşti cam aşa. Elena Ceauşescu zicea: „Nu sunt de acord cu Oprea - de ce să fie Oprea?! Mai bine Dincă (16)“. Iar el: „Dar dacă e şi Dincă, eşti de acord cu Oprea? Vor fi opt, dar nu ajungem noi la balotaj". Aşa că Dincă a fost soluţia de compromis. Iar discuţiile de promovare aşa s-au purtat.

Lavinia Betea:
Dacă aţi fi invitat să susţineţi o conferinţă la vreuna dintre instituţiile de învăţământ superior cu specialitatea relaţii internaţionale, cum aţi prezenta pregătirea dv. pentru diplomaţie?

Stefan Andrei:
Am avut avantajul că, încă de când am venit la partid, am fost şeful Comisiei internaţionale a studenţilor şi şeful relaţiilor externe la UTM. In perioada aceea am făcut două vizite importante: în 1963, în RFG, în 1964, în SUA. Informările pe care le-am făcut eu după aceste vizite, Nicolae Ceauşescu i le-a prezentat lui Dej. Şi Dej a decis să fie citite în Biroul Politic. Ceea ce mi-a crescut influenţa.

Lavinia Betea:
Se vedea câştigătorul concursurilor literare şi practica de gazetar la Scînteia Tineretului...

Stefan Andrei:
A fost bine şi că atunci când am venit la partid Ceauşescu mă cunoştea deja de la tineret. Şi că participasem la diverse manifestări în străinătate - fusesem în Italia, Franţa. în 1965 am vizitat o ţară africană - Ghana. împreună cu Richard Winter (17) am organizat participarea României la Festivalul Mondial de la Helsinki, în 1962. In 1959 am fost la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Viena. Acolo am cunoscut-o pe nevastă-mea, care era şi ea studentă. Când am venit la partid, prima mea delegaţie peste hotare a fost în Franţa, în 1965. Delegaţia era condusă de Drăghici (18) şi eram împreună cu Maxim Berghianu (19), Ion Iliescu şi Dumitru Popescu (20). Mai înainte fusesem în colectivul care a pregătit materialul pentru întâlnirea de la Moscova din toamna lui 1965 (21): eu, Dumitru Popescu, Niculescu-Mizil şi Bârlădeanu (22).

Lavinia Betea:
Ce era de pregătit, în fapt?

Stefan Andrei:
Materialul de bază al întâlnirii. Conţinea o sinteză asupra situaţiei României, poziţia sa în relaţiile internaţionale şi poziţia privind relaţiile cu partidul şi ţara respectivă. Cam acestea erau părţile unui material. Dar atunci am fost scos din comisia ce pregătea vizita la Moscova şi trecut să pregătesc vizita lui Drăghici în Franţa. Alexandru Drăghici era noul secretar cu probleme organizatorice, care răspundea şi de industria grea şi de chimie. Se ştia atunci că e prietenul lui Nicolae Ceauşescu. Aici, la Snagov, între 1972-1984, am stat la vila 22, atribuită înaintea mea lui Drăghici. La 21 stătea Maurer, iar Burtică, la 20. Femeia de serviciu care-i deservise pe soţii Drăghici mi-a povestit de relaţiile bune dintre soţii Drăghici şi soţii Ceauşescu. Luau pe-atunci şi masa unii cu alţii. După aceea am fost în alte delegaţii cu Apostol şi Chivu Stoica. Şi lor le-am pregătit materialele. De la ei am aflat şi cum a fost la prima şedinţă de după moartea lui Dej. Ceauşescu a condus organizatoricul cu secţiile: organizaţii de partid - şef Verdeţ (23); organizaţii de masă - în frunte cu Lupu (prim-adjunct al lui Ceauşescu); armată, Securitate - şef Patilineţ (24); secţia instructori-centrali - condusă de Berghianu, apoi de Trofin; secţia cadre - Cornel Onescu; apoi secţia agrară; secţia consilii populare. Singurul lucru pe care nu-1 avea Ceauşescu era propaganda şi externele. Dar Răutu se vedea în ultima vreme că merge cu Ceauşescu. Gheorghiu-Dej mai rămăsese cu Cancelaria (condusă de Păcuraru) şi Gospodăria de Partid (condusă de generalul Iani, care-1 avea ca prim-adjunct pe Naş Leon). Iar legătura directă în probleme de relaţii internaţionale pe linie de partid, Dej o ţinea cu Ghizela Vass.

Lavinia Betea:
Nu făceaţi parte dintre puternicii zilei, dar aţi trăit printre ei din tinereţe...

Stefan Andrei:
Când te aflai cu ei în delegaţii, în străinătate, când pregăteai materialele lor, aveai prilejul să-i cunoşti, să le vorbeşti altfel şi altceva decât în şedinţe. Un moment deosebit în traseul meu a fost Congresul al XXIII-lea al PCUS din martie 1966 (25). Era prima dată când Ceauşescu ieşea în lume. Iar în delegaţie erau Maurer, Drăghici, Niculescu-Mizil şi ambasadorul nostru la Moscova. Acolo am fost luat şi eu. Am organizat, de fapt, toate întâlnirile lui Ceauşescu cu diferiţi şefi de delegaţii. S-a întâlnit cu cel puţin 35 de conducători de partide, printre care Waldeck Rochet (26), Santiago Carillo (27), Jesus Faria (28). Aveam un avantaj că lucrasem în mişcarea de tineret şi studenţi. Colegii mei din ţările socialiste ajunseseră la nivelul de adjuncţi, prim-adjuncţi de secţii ale partidului pentru că promovarea era mult mai grea în aceste ţări. Şi aproape în toate delegaţiile din ţările capitaliste cunoşteam unul-doi oameni cu care lucrasem la studenţi. Acolo, la Moscova, în 1966 a fost lansarea lui Ceauşescu. Se întâlnea cu delegaţii străini şi la finalul fiecărei convorbiri îi invita în România. Participau la discuţii Ceauşescu, Maurer şi eu care făceam nota de convorbire.

Lavinia Betea:
O formidabilă pistă de lansare să lucrezi direct cu cei doi. Se găsesc, oare, notele dv. în arhivele CC?

Stefan Andrei:
Sper. într-adevăr, la Moscova am câştigat încrederea lui Ceauşescu şi Maurer. In acelaşi an, 1966, au venit în România o delegaţie a japonezilor comunişti şi o delegaţie a socialiştilor francezi, condusă de Guy Mollet (29), urmaşul lui Leon Blum (30). Când venea o delegaţie străină, eu îi însoţeam prin ţară şi făceam proiectul de comunicat. Apoi îl prezentam lui Ceauşescu - unde erau „litigii" se discuta între Ceauşescu şi şeful acelei delegaţii. Şi a urmat o întâmplare norocoasă. Moment important - mă duc în Japonia. Şi sunt contactat la ambasadă de cineva de la secţia internaţională a Partidului Comunist, pe care-1 cunoscusem în vizita lor la noi. Şi m-a invitat la conducerea partidului. Dau în ţară telegramă, şi Dalea (31) îmi spune să nu mă duc că va veni în Japonia o „delegaţie de nivel“ de la noi. Transmit japonezului. Acesta zice să-l informeze pe Miyamoto (32), preşedintele partidului. Şi iar mă sună insistând cu invitaţia. Se informaseră că eu aveam din partea lui Ceauşescu preocupări pe tema rupturii dintre Partidul Comunist japonez şi cel chinez. In ţară, la aeroport, mă aştepta Ghizela Vass: „Andrei, te felicit, ai fost numit primul meu adjunct!" Dalea i-a spus lui Ceauşescu că eu sunt doar adjunct, iar Ceauşescu a zis să mă facă prim-adjunct. In 1966, în aparatul CC erau doi prim-adjuncţi - Ştefan Andrei şi Naş Leon, la Gospodăria de Partid.

Lavinia Betea:
Povestea dv. de tânăr ocrotit de-o stea norocoasă mi-a amintit-o pe-a lui Corneliu Mănescu. Ca director al Casei Centrale a Armatei - ilegalist, coborât la „munca de jos“ după verificările de partid! (33) - a mers în China, în turneu cu ansamblul artistic. Şi s-a pomenit invitat la Mao Tze Dun (34) împreună cu ambasadorul român la Beijing. Succes răsplătit cu epoleţi de general la revenirea acasă şi cu recunoaşterea potenţialului pentru diplomaţie. (35)

Stefan Andrei:
In 1967, deja, Ceauşescu a început să mă ia cu el. M-a luat la Congresul PC din Bulgaria, cu Trofin şi Ion Stănescu. Majoritatea au criticat acolo PC Chinez şi s-au pronunţat pentru o conferinţă internaţională a partidelor comuniste. Am fost şi la Budapesta, în februarie 1968, când delegaţia românească în frunte cu Mizil a venit acasă şi a părăsit conferinţa pregătitoare a viitoarei întâlniri a partidelor comuniste (36). In 1967 am fost în delegaţia PCR condusă de Drăghici, la invitaţia PC Austriac. Din delegaţie au făcut parte Pană şi Duca, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj. Am lucrat atunci materialul lui Drăghici, secretar al CC şi prim-vicepreşedintele lui Maurer. Il trimitea Ceauşescu în delegaţii, nu-i lăsa vreme să câştige activul de partid. Iar Maurer juca şi el cartea lui Ceauşescu.

Al doilea, după Labiş, la literatură

Lavinia Betea:
Aşa povestite lucrurile, toate par a fi curs ca şi cum destinul ar fi rânduit o ascensiune fără temei în istoria familiei. Dosar bun şi „origine sănătoasă” aveau, în anii ’50, tinerii, în majoritatea lor.

Stefan Andrei:
Aveam câteva atuuri. Unul dintre ele - că am fost premiant în liceu şi printre cei buni din facultate. Am câştigat două premii literare. Aveam apoi o meserie foarte bună - construcţii de hidrocentrale, aveam un post în învăţământul superior. Aveam şi două bube la dosar. Una - un unchi social-democrat titelist, care a refuzat intrarea în Partidul Muncitoresc Român. A doua - de când făcusem Liceul Militar din Craiova. In 1943, liceul a fost vizitat de fostul lui elev, Ion Antonescu (37). Şi, în onoarea vizitei lui, s-a făcut un concurs. Tema era un citat din cuvântul ce ni-1 adresase: „Pe băncile unde învăţaţi voi, am stat şi eu“. Şi am câştigat concursul.

Lavinia Betea:
Aceasta e atunci explicaţia numeroaselor „recomandări“ din dosarul dv. de cadre. Nu mi-am dat seama, citindu-1, de ce atât de multor consăteni, colegi şi profesori de liceu li s-au solicitat referinţe despre dv. In conţinutul lor se repetă constant negaţia că aţi fi avut legături cu mişcarea legionară. Aţi câştigat şi concursul dedicat lui Antonescu, dar şi cel organizat de ARLUS, în 1951.

Stefan Andrei:
Am câştigat şi locul al doilea la concursul de literatură pentru liceeni şi şcoli medii pe ţară. Al doilea, după Labiş.

Lavinia Betea:
O parte voluminoasă a dosarului dv. de cadre conţine verificările soţiei - actriţa Violeta Andrei (38). După câte sunt acolo, am impresia că activiştii de la cadre v-au pregătit nunta cu mai mare osteneală decât părinţii...

Stefan Andrei:
Nu ştiu ce scrie acolo, dar nunta noastră a fost foarte simplă. In 1961 nu eram la partid, ci şeful Comisiei internaţionale la studenţi şi asistent universitar. La nunta mea au fost maximum 40 de persoane. Respectiv: maică-mea, taică-meu, fratele meu cu soţia, soră-mea cu soţul. Şi rudele Violetei. Străini de familiile noastre au fost: Cornel Burtică, ziaristul Alexandru Ionescu, Alexandru Ignat, care fusese secretar al UASR-ului. Cu soţiile, bineînţeles. Şi o familie de consăteni de-ai mei. Nunta a avut loc la ştrandul partidului. Iar naşii noştri sunt soţii Burtică.


Note:

1 Leonid Ilici Brejnev (1906-1982), lider al PCUS. A deţinut funcţia de secretar general (respectiv prim-secretar, în perioada 1964-1966) al PCUS (1964-1982). Alte demnităţi importante: Preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice (1977-1982), Preşedinte al Biroului Comitetului Central al Republicii Socialiste Federale Sovietice Ruse (1964-1966).

2 Constantin Olteanu (n. 1928), ofiţer. A făcut carieră în funcţii politice din armată. Membru al CC al PCR (1974-1989) şi al CPEx (1984-1989). în 1974 a fost avansat la gradul de general-maior. Printre funcţiile deţinute se numără: şef al Statului-Major al Gărzilor Patriotice (1980-1985), ministru al Apărării Naţionale (1980-1985), primar general al Capitalei (1985-1988), secretar al CC al PCR (1988-1989). Arestat, judecat şi condamnat în procesul CPEx.

3 Ion Coman (n. 1928), profesia de bază: strungar. Membru al CC al PCR (1965-1989), membru al CPEx (1979-1989), secretar al CC al PCR (1980—1987; 1989). Printre funcţiile deţinute a fost şi aceea de ministru al Apărării Naţionale (1976-1980).

4 Constantin Radu (n. 1926), profesia de bază: mecanic de locomotivă. Membru al CC al PCR (1984-1989), secretar al CC al PCR, între 1984-1987 şi în 1989, responsabil cu cadrele, membru supleant al CPEx (1989). A deţinut mai multe funcţii în partid, la nivel local (în judeţele Galaţi şi Brăila), şi în aparatul central, la Secţia Cadre; viceprim-ministru al Guvernului (1987-1988), primar al Capitalei (1988-1989). Arestat, a fost judecat şi condamnat în „lotul CPEx“.

5 Barbu Petrescu (n. 1932), inginer. Membru al CC al PCR (1984-1989), membru al CPEx (nov.-dec. 1989). A deţinut mai multe funcţii în Comitetul municipal de partid Bucureşti (1962—1977). Viceprim-ministru al Guvernului (în 1988), prim-secretar al Comitetului municipal de partid Bucureşti şi primar al Capitalei (1989). Arestat, judecat şi condamnat în procesul CPEx.

6 Constantin Dăscălescu (1923-2003), profesia de bază: strungar. Membru al CC al PCR (1969-1989) şi al CPEx (1978-1989). Prim-ministru al Guvernului României (1982-1989). Arestat, judecat şi condamnat în procesul CPEx.

7 După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în timpul pregătirii Congresului al IX-lea al PCR (19—24 iulie 1965), Nicolae Ceauşescu a propus schimbarea denumirii Biroului Politic al CC în Comitetul Executiv al CC, cu 15 membri plini şi 15 supleanţi, între şedinţele Comitetului Executiv, problemele operative ale Partidului urmau să intre în atribuţiile Prezidiului Permanent, format din 7 persoane alese din rândul membrilor Comitetului Executiv.

8 Paul Niculescu-Mizil (1923-2008), profesor. Membru al CC al PMR/PCR (1955-1989), secretar al CC al PCR (1965-1972), membru al Comitetului Executiv al CC al PCR (1965-1974), membru al CPEx (1974-1989). A deţinut mai multe funcţii în partid şi în stat, precum: şef al Secţiei de propagandă şi agitaţie a CC al PMR (1956-1965), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1972-1975), ministrul învăţământului (1972-1976), viceprimministru al Guvernului (1975-1981), ministrul Finanţelor (1978-1981), preşedinte al CENTROCOOP (1981-1989).

9 Virgil Trofin (1926-1984), profesia de bază: ajustor mecanic. Membru al CC al PMR/PCR (1960-1981), membru al CPEx (1974-1981). Printre funcţiile deţinute: vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1972-1974), prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Braşov (1974-1977), viceprim-ministru al Guvernului (1978-1981). Exclus din CC în 1981, a fost „trimis la munca de jos“ - director de IAS în judeţul Călăraşi (1982-1984).

10 Gheorghe Cioară (1924-1993), inginer. Membru supleant al CC al PMR (1960-1965), membru al CC al PCR (1965-1984), membru al Comitetului Executiv al CC al PCR (1972-1974), membru al CPEx (1974-1979). A deţinut mai multe demnităţi, precum: ministrul Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice (1954-1957), ministrul Comerţului Exterior (1965-1969), prim-secretar al Comitetului Municipal de Partid Bucureşti şi primar general al Capitalei (1972-1976), viceprim-ministru al Guvernului (1976-1979), ministrul Construcţiilor Industriale (1978-1979), ministrul Energiei Electrice (1979-1981), ambasador al României în Bulgaria (1983-1984).

11 Ion Pătan (n. 1926-?), profesia de bază: contabil. Membru al CC al PCR (1969-1987), membru al CPEx (1974-1987). A fost în mai multe rânduri ministru: al Comerţului Interior (1968-1969), Comerţului Exterior (1972-1978), al Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe (1978-1984), al Industriei Uşoare (1984-1986), al Finanţelor (martie-decembrie 1989). Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri/Guvernului (1969-1982). Ambasador în Cehoslovacia (1987-1989).

12 In perioada 20-24 noiembrie 1989 s-a desfăşurat Congresul al XlV-lea al PCR.

13 Manea Mănescu (1916-2009), economist. Membru al CC al PMR/PCR (1960-1989), membru al CPEx (1974-1979; 1984-1989). Intre 1972-1979 a deţinut funcţia de prim-ministru. Arestat, judecat şi condamnat în procesul CPEx la 10 ani de închisoare.

14 Emil Bobu (n. 1927), profesia de bază: strungar în fier. Demnitar al regimului comunist, care a deţinut preponderent funcţii în aparatul de partid. Printre cele mai importante au fost: membru supleant al CC al PMR (1960—1965), membru al CC al PCR (1965-1989), membru al CPEx al CC al PCR (1974-1989), membru al Secretariatului CC al PCR, responsabil cu probleme de cadre şi organizatorice (1982-1989), şef al Secţiei-Cadre. Arestat în decembrie 1989, a fost acuzat de genocid şi condamnat, în februarie 1990, la detenţie pe viaţă. Ulterior, s-a schimbat încadrarea juridică, şi sentinţa de închisoare pe viaţă a fost schimbată în zece ani de închisoare.

15 Gheorghe Oprea (n. 1927), inginer. Membru al CC al PCR (1972-1989), membru al CPEx (1974-1989). Printre funcţiile deţinute a fost şi aceea de prim-viceprim-ministru al Guvernului (1978-1989). Arestat, judecat şi condamnat în procesul CPEx.

16 Ion Dincă (1928-2007), profesia de bază: strungar. Membru al CC al PCR (1972-1989) şi al CPEx (1976-1989), secretar al CC al PCR (1972-1973, 1976-1977). A deţinut înalte funcţii politice în Armată, primar al Capitalei (1976-1979) şi viceprim-ministru al Guvernului României (1979-1989). Arestat, judecat şi condamnat în procesul CPEx.

17 Richard Winter (1934-1994), profesia de bază: strungar. Membru al CC al PCR (1969—1989), membru supleant al CPEx (1974-1989). A deţinut mai multe funcţii de partid şi de stat, precum: prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Sibiu (1968-1978), ministru al Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe (1984-1985), ministrul Industrializării Lemnului şi Materialelor de Constructii (1985-1987).

18 Alexandru Drăghici (1913-1993), profesia de bază: lăcătuş mecanic. Membru al PCdR din 1934. Condamnat în procesul de la Craiova (1936) la zece ani de închisoare. După 23 August 1944 a fost secretarul organizaţiei de partid a Capitalei şi membru al CC al PCR/PMR (1945—1968), acuzator public în „tribunalele poporului", ministru de Interne (1952-1965), secretar al CC al PCR (1965-1968). Pensionat, degradat din rangurile militare şi exclus din partid în urma „reabilitărilor" operate de Nicolae Ceauşescu (1968). In urma dezvăluirilor publicate în presa de după 1990, a emigrat în Ungaria, unde a şi decedat.

19 Maxim Berghianu (n. 1925), profesia de bază: tehnician gaz metan. In Partidul Comunist, a deţinut mai multe funcţii, precum: membru supleant al CC al PMR (1955-1960), membru al CC al PMR/PCR (1960-1989), membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR (1965-1969), membru al Comitetului Executiv al CC al PCR (1969-1974). In aparatul de stat a fost: preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (1965-1972), ministrul Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe (1972-1978), ministrul Muncii (1981-1989).

20 Dumitru Popescu (n. 1928), profesia de bază: ziarist şi economist. Membru al CC al PCR (1965-1989), secretar al CC al PCR (1969-1974), membru al CPEx (1974-1989). A deţinut mai multe funcţii, dintre care: preşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, funcţie echivalentă cu aceea de ministru al Culturii (1971-1976); rector al Academiei de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu“ (1981-1989). Arestat, judecat şi condamnat în procesul CPEx.

21 Delegaţia condusă de Nicolae Ceauşescu a avut întâlniri la Moscova în 3-11 septembrie 1965.

22 Alexandru Bârlădeanu (1911-1997), profesor. A fost membru al Partidului Comunist din 1943. în 1940, a rămas în Basarabia, provincie românească anexată de URSS. A revenit în ţară în 1946, şi a deţinut funcţii precum: ministru al Comerţului Exterior (1948-1954); în 1955 a fost ales în CC al PMR, funcţie pe care a păstrat-o până în 1969; membru supleant (1962-1965) şi membru al Biroului Politic al CC al PMR (1965), membru al Prezidiului Permanent al CC al PCR (1965—1969), membru al Comitetului Executiv al CC al PCR (1965-1969), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1965; 1967-1969), jmm-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1965-1967). în 1955, a fost ales membru al Academiei RPR. între 1990-1994 a fost vicepreşedinte al Academiei Române.

23 Ilie Verdet (1925-2001), profesia de bază: miner. Membru al CC al PMR/PCR (1960-1986), membru al CPEx (1974-1986), prim-ministru al Guvernului (1979-1982), preşedintele Comisiei Centrale de Revizie (1986—1989).

24 Vasile Patilinet (1923-1986), profesia de bază: lăcătuş-mecanic. Membru al CC al PMR/PCR (1955-1980), secretar al CC al PCR (1965-1974), membru supleant al CPEx (1974-1979). A fost adjunct al şefului Direcţiei organizatorice a CC al PMR (1956-1965) şi colaborator apropiat al lui Nicolae Ceauşescu. A fost în două rânduri ministru (1972-1979) şi ambasador al României în Turcia (1980-1986). A murit la Ankara, într-un accident de automobil. In jurul morţii sale s-au făcut diverse speculaţii.

25 Congresul al XXIII-lea al PCUS a avut loc în perioada 29 martie - 8 aprilie 1966.

26 Waldeck Rochet (1905-1983), politician francez de orientare comunistă. A ocupat funcţia de secretar general al Partidului Comunist Francez (1964-1972). Până în 1979, a fost preşedintele de onoare al partidului.

27 Santiago Carillo Solares (n. 1915), politician spaniol de orientare comunistă. In calitatea de secretar general, a condus Partidul Comunist Spaniol, în perioada 1960-1982.

28 Jesus Faria (1910-1996), politician venezuelean de orientare comunistă. A ocupat funcţia de secretar general al Partidului Comunist din Venezuela (din 1951). A fost arestat şi închis pentru activitatea sa politică.

29 Guy Mollet (1905-1975), politician francez de orientare socialistă. A fost secretar general al SFIO (Section Frangaise de l’Internationale Ouvriere, în română: Secţiunea Franceză a Internaţionalei Muncitoreşti), între 1946 şi 1969. A deţinut funcţia de prim-ministru al Franţei (1956-1957).

30 Andre Leon Blum (1872-1950), politician francez, lider al Partidului Socialist. A deţinut funcţia de prim-ministru al Franţei (1936-1937; 1938).

31 Mihai Dalea (1917—1980), profesia de bază: turnător. Membru al PCdR din 1942. Membru al CC al PMR/PCR (1948-1980), membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR (1972-1974), şi al CPEx (1974-1979), secretar al CC al PCR (1954-1955, 1960-1969). A fost în mai multe rânduri ambasador în URSS.

32 Kenji Miyamoto (1908-2007), politician japonez de orientare comunistă. A ocupat funcţia de secretar general al Partidului Comunist Japonez (1958-1977).

33 în iunie 1948, Plenara CC al PMR a hotărât verificarea membrilor de partid, după model sovietic. In acest scop a fost constituită Comisia Centrală de Verificare, condusă ele Constantin Pârvulescu. Comisia a funcţionat timp de doi ani. în urma verificărilor, efectivele partidului s-au redus de la 913.000 de membri la 192.000 de membri.

34 Mao Tze Dun (1893—1976), lider comunist chinez. A condus Partidul Comunist Chinez, în calitatea de prim-secretar (1943-1976). Intre 1954 şi 1959, a fost prim-preşedinte al Republicii Populare Chineze.

35 Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Compania, Bucureşti, 2008, pp. 459-463.

36 La 27 februarie 1968, la Budapesta, a început Conferinţa pregătitoare pentru organizarea consfătuirii internaţionale a partidelor comuniste şi muncitoreşti. Lucrările s-au desfăşurat într-un context tensionat, din cauza disputelor sovieto-chineze pe tema supremaţiei în lumea comunistă. Paul Niculescu-Mizil, şeful delegaţiei României, a fost vocea opoziţiei PCR faţă de orice formă de condamnare a chinezilor. Discursul dur al secretarului Partidului Comunist Sirian, Khaled Bagdaş, la adresa poziţiei PCR a condus la părăsirea intempestivă a conferinţei de către delegaţia română. Gestul a fost comentat pe larg de presa internaţională.

37 Ion Antonescu (1882-1946), ministru de Război şi prim-ministru al României (1940-1944). Condamnat la moarte şi executat pentru crime de război.

38 Violeta Andrei (n. 1941), actriţă. A jucat la Teatrele Giuleşti, Odeon şi Lucia Sturdza Bulandra din Bucureşti. A debutat în cinematografie în 1966, şi a jucat în peste 60 de filme.



va urma