Misiune dificila. Jurnal (3)

C.V.R. Schuyler

Mulţimea s-a împrăştiat pe la orele 13,30-14,00. Sentimentul general al partidelor istorice era că îşi arătaseră forţa, că membrii partidului comunist au înţeles cât de minoritari sunt ei de fapt şi că lucrurile se vor linişti pentru o perioadă îndelungată.

Relatarea de mai sus este rezultatul observaţiilor făcute de diverşi ofiţeri, subofiţeri, soldaţi aflaţi în cinematograf, pe străzi şi în balcoanele din clădirile învecinate. Eu însumi m-am plimbat de-a lungul străzii din faţa cinematografului Scala, în timp ce primul-ministru se apropia de sală. M-am întors apoi la birou şi i-am ascultat discursul la radio.

Ca măsură de precauţie, am dublat paza în jurul clădirii, ne-am asigurat că gărzile sunt înarmate aşa cum se cuvine şi am acordat o atenţie deosebită securităţii documentelor şi echipamentelor noastre de comunicaţii. O dată cu căderea nopţii, totul părea să fi reintrat în normal, iar noi am redus măsurile de securitate.

Aseară am cinat la dl şi dna Sturza. Au fost de faţă alţi câţiva importanţi oameni de afaceri români. Toţi şi-au exprimat aprobarea faţă de atitudinea primului-ministru şi de evenimentele zilei. Evident, nu mi-am exprimat în nici un fel părerile.

Este demn de consemnat faptul că ruşii nu au făcut nici cel mai mic gest de a interveni direct. Patrule formate din soldaţi români şi ruşi erau prezente peste tot în oraş, iar comandamentul ras al Bucureştilor, a informat poliţia locală că îi va face direct răspunzători de păstrarea ordinii. Cu toate acestea, foarte puţini ruşi au fost prezenţi la demonstraţie şi, după toate aparenţele, românii au fost lăsaţi să-şi rezolve singuri propriile probleme. Bineînţeles că
nu aveam cum şti dacă partidele de stânga n-au fost sprijinte de agitatori ruşi îmbrăcaţi în haine civile.

12 februarie 1945

Astăzi la amiază, primul-ministru a rostit, la radio, un nou discurs explicând naţiunii dezamăgirea sa faţă de evenimentele de duminică. In continuare a spus că, întrucât nu aparţine nici unui partid politic, dorise cu tot dinadinsul să explice reprezentanţilor tuturor partidelor problemele şi dificultăţile cu care se confruntă
guvernul. In schimb, a constatat că partizanii unui singur partid ocupaseră cu forţa cinematograful unde intenţionase el să vorbească, împiedicându-i pe reprezentanţii celorlalte partide să participe. Acest lucru l-a forţat să-şi schimbe planurile în ultimul moment şi să vorbescă în altă parte, din care cauză ceea ce a avut de spus a fost interpretat ca având o tendinţă partizană.

Circulă multe zvonuri despre o iminentă schimbare de guvern, dar situaţia nu s-a cristalizat încă. Continuă tulburările în oraş şi domneşte o stare de nelinişte generală pe întreg cuprinsul ţării. Faptul că guvernul este încă în stare să reziste se datorează exclusiv conducerii de către puternica personalitate a premierului.

După-amiază am auzit că liderii guvernului sunt convocaţi urgent la o şedinţă cu Comisia de Armistiţiu, subiectul fiind grava lipsă a cărbunelui. Ruşii învinovăţesc guvernul că nu a depus toate eforturile ca minele de cărbuni să lucreze la capacitate maximă sau că n-au importat cărbune din Bulgaria, Turcia sau de altundeva.

Nu l-am mai văzut pe generalul Vinogradov de trei săptămâni. Am aflat că este ţintuit în pat de dureri în picioare. Mi-a trimis vorbă după-amiază că se va întâlni diseară cu liderii guvernului, ducându-se în cârje, dar că ar prefera să amâne întâlnirea cu mine. Bineînţeles că am fost de acord, dar am subliniat că este foarte important să vorbesc cu el mâine. Consider că este necesar să discut cu el întreaga situaţie politică din ţară şi să încerc să obţin de la el o precizare a poziţiei ruşilor în cazul unei încercări de lovitură de stat.

Maiorul Bishop de la OSS (17) mi-a spus că un grup de ofiţeri din serviciile de informaţii poloneze, despre care se ştie că se află în oraş, folosesc pentru transmisii un transmiţător radio din ambasada Japoniei. Credem că acest lucru ar trebui oprit. După ce m-am consultat cu dl Berry, am căzut de acord că voi discuta chestiunea cu generalul Vinogradov, în ideea de a-i cere ajutorul pentru
capturarea acestor polonezi şi, dacă este de acord, să îi transportăm în Italia, unde pot fi interogaţi ca posibili agenţi în slujba serviciilor secrete japoneze.

13 februarie 1945

Pe la orele 10,45 dimineaţa, colonelul Moss de la Misiunea britanică a venit la mine cu un mesaj urgent de la vicemareşal, în sensul că are informaţii sigure despre intenţia comuniştilor de a prelua de îndată şi prin forţă conducerea
guvernului, că se ducea imediat la generalul Vinogradov să discute despre
aceasta şi că ne cerea insistent, mie şi dlui Berry, să mergem imediat la Legaţia
britanică unde va veni de îndată şi el pentru o discuţie importantă. Dl Berry şi cu
mine am făcut aşa cum ne-a cerut, iar vicemareşalul a sosit pe la orele 11,30.
Ne-a explicat că informatorul său este un oarecare cpt. Hol ban, ofiţer român de
informaţii, care îl rugase să transmită această informaţie ruşilor ("Notă: am mai
avut de-a face cu cpt. Holban şi îl considerăm o sursă lipsită de încredere,
probabil un colaborator al germanilor). Vicemareşalul nu se văzuse cu generalul
Vinogradov, care era încă bolnav, dar avusese o întâlnire cu Bogdenko,
căruia îi transmisese informaţia. Bogdenko lăsase să se înţeleagă că nu-i acordă
crezare, dar că va face cercetări imediat. El i-a risipit temerile vicemareşalului,
spunându-i că ruşii nu vor.sprijini o astfel de lovitură de stat şi că, de fapt, ei
doreau ca, măcar pentru moment, actuala coaliţie guvernamentală să rămână la
putere. în realitate, nici o lovitură de stat nu a avut loc şi, după o scurtă discuţie
cu vicemareşalul, ne-am întors cu toţii la birourile noastre. După părerea mea
vicemareşalul reacţionase exagerat la informaţii dintr-o sursă dubioasă.

Marea demonstraţie a partidelor de stânga programată azi pentru orele
16,00 s-a desfăşurat în deplină linişte. Am avut acolo un număr de observatori
care ne-au relatat că s-au strâns o grămădă de oameni, s-au ţinut discursuri care
n-au părut să intereseze în mod deosebit pe nimeni şi, după ce au mărşăluit pe
străzi până la Palat — unde s-au mai ţinut încă câteva discursuri — toţi s-au
împrăştiat în linişte. Nimeni nu părea să aibă arme, iar unul sau doi dintre
vorbitori au atras atenţia mulţimii să păstreze ordinea şi să nu creeze tulburări.
Toată lumea părea să simtă că tensiunea ultimelor câteva zile luase sfârşit
acum, că partidele din FND înţeleg că nu sunt încă destul de puternice pentru
a încerca o lovitură de stat şi că lucrurile vor continua probabil în linişte o bună
bucată devreme.

Dl Rădulescu a venit să mă vadă după-amiază. Mi-a vorbit despre o
întâlnire convocată de generalul Vinogradov la care, din ordinul ruşilor, asistaseră
şi câţiva miniştri ai cabinetului, inclusiv primul-ministru, trei sau patru
miniştri comunişti şi alţi câţiva. Generalul Vinogradov i-a tras la răspundere pe
români pentru că n-au reuşit să menţină nivelul maxim la producţia de cărbune
şi să asigure întreţinerea parcului de vagoane CFR. Se pare că românii au promis
să rezolve aceste probleme. Lucrul esenţial în această întâlnire pare a fi faptul că
generalul Vinogradov s-a purtat deosebit de prietenos cu comuniştii prezenţi şi
că aceştia, inclusiv membrii Consiliului de Miniştri, nu au ezitat să critice guvernul
în cursul întâlnirii.

Dl Rădulescu mi-a relatat şi despre o întâlnire importantă, între patru ochi,
dintre generalul Rădescu şi generalul Vinogradov. Intâlnirea s-a desfăşurat
într-o atmosferă prietenească. Rădescu a relevat ostilitatea aparentă a ruşilor
faţă de actualul guvern şi convingerea generală că ruşii susţin partidele comuniste.
El şi-a exprimat şi părerea sinceră că, în situaţia actuală de criză. România
poate face faţă numai cu un guvern de coaliţie, inclusiv al tuturor partidelor,
singurul care poate obţine sprijinul întregii naţiuni. Vinogradov a afirmat că
ruşii nu susţin nici un partid, dar că ei cred că Partidul Naţional Ţărănesc şi
Partidul Naţional Liberal nu sunt favorabile intereselor ruseşti şi că, din acest
motiv, simpatiile ruşilor se îndreaptă către comunişti. El a mai afirmat sec că nu
doreşte acum un guvern comunist şi că se raliază la punctul de vedere al lui
Rădescu conform căruia singurul guvern potrivit pentru România acum este un
guvern de coaliţie.

Primul-ministru a fost informat din sursă de încredere că, imediat după
această întrunire, Vinogradov a convocat toţi liderii partidelor de stânga şi le-a
vorbit îndelung despre situaţia politică. Se pare că ordinea şi absenţa totală a
tulburărilor la demonstraţia partidelor de stânga de azi ar fi rezultatul direct al

Dl Rădulescu mi-a spus în particular că îmi dă informaţiile mai sus-menţionate
la cererea primului-ministru, care doreşte foarte mult să mă ţină la curent
cu toate problemele.

Am cinat aseară la Legaţia italiană (la baronul şi baroana Bova Scoppa). Ei
vor pleca în curând, căci au fost rechemaţi la Roma. Au fost de faţă mai mulţi
români, neimportanţi din punct de vedere politic, precum şi un rus, maiorul
Jigolov. Italienii par să trăiască pe picior mare şi întreţin relaţii extrem de amicale
cu românii bogaţi şi cu familia regală.

14 februarie 1945

Intreaga comisie a fost invitată la un dineu organizat de Comisia Română
pentru Aplicarea Armistiţiului (18). Aceasta este organizaţia românească cu care
avem cel mai mult de-a face pe linie oficială. Este condusă de dl Savel Rădulescu.
Au luat parte toţi ofiţerii noştri. Dl Vişoianu (ministru de Externe) a fost
de faţă şi mi-a vorbit despre situaţia politică locală. El consideră că situaţia este
critică în cadrul guvernului şi că miniştrii de stânga ar putea demisiona în orice
clipă. Spune că prelungirea crizei în ultimele două săptămâni a dăunat serios
tuturor celorlalte chestiuni. Mi-a mai spus că l-a abordat un reprezentant rus din
Comisia Aliată de Control care l-a întrebat dacă nu i-ar surâde funcţia de ministru
de Externe într-un nou cabinet compus în întregime din partide de stânga.
Mi-a spus că a refuzat oferta. Viitorul îl îngrijorează însă foarte mult.

Am avut o întâlnire de două ore cu amiralul Bogdenko şi cu dl Pavlov, cel
din urmă fiind noul lor reprezentant politic în Comisia Aliată de Control. Cred
că este şi mâna dreaptă a lui Vîşinski. Detaliile referitoare la această întâlnire
sunt cuprinse în rapoartele speciale pe care le-am înaintat azi. Mă îngrijorează
cu deosebire, totuşi, atitudinea dlui Pavlov faţă de guvernul României. Am
impresia că ruşii cred că Rădescu, armata română şi ambele partide istorice, sunt
fasciste şi că singura grupare politică cu adevărat reprezentativă pentru poporul
român este Frontul Naţional Democrat. în aceste condiţii, cred că soarta viitoare
a României este dinainte stabilită, doar dacă Statele Unite şi Marea Britanie nu
vor găsi potrivit să ridice problema de îndată la cel mai înalt nivel. Am discutat
aceasta cu dl Berry, care, ca şi mine, se simte foarte descurajat şi care, prevede
aceleaşi evoluţii pe termen lung.

15 februarie 1945

Sunt informat că guvernul a avut o şedinţă furtunoasă de patru ore noaptea
trecută, în decursul căreia generalul Rădescu a făcut cunoscută politica sa de
control strict. A anunţat şi desfiinţarea posturilor a trei subsecretari (l9), din
care cel puţin doi criticaseră extrem de dur guvernul. Le-a cerut tuturor miniş
trilor câte o declaraţie scrisă referitoare la implicarea lor în politica dusă de
guvern. în absenţa acestor declaraţii, a spus că el însuşi îşi va depune demisia
la amiază, lăsându-1 pe Rege, fie să îl reinvestească, fie să desemneze pe
altcineva pentru formarea unui nou guvern. întrucât, o astfel de demisie nu a
fost înaintată, presupunem că toţi miniştrii s-au aliniat şi au căzut de acord să-l
sprijine pe Rădescu.

Ieri am avut mai multe lungi discuţii cu dl Berry, cu privire la convorbirea
de aseară cu Pavlov. Am expediat o telegramă lungă, despre acest subiect către
Departamentul de Război, care sperăm să aibă drept rezultat instrucţiuni
specifice referitoare la prezenţa noastră aici pe mai departe.

Am luat prânzul la reşedinţa ministrului suedez, împreună cu alţi 15 invitaţi,
majoritatea români. Am cunoscut-o pe prinţesa Martha Bibescu, care pare să fie
o figură foarte bine cunoscută (20). Am înţeles că a scris mult, că este un vârf în
societate, că a avut diverse întâlniri cu preşedintele Roosevelt, cu Winston
Churchill şi cu alte personalităţi.

Am făcut aranjamentele necesare pentru a reţine următorul avion din Italia
ca să facă un zbor la Istanbul, pentru a aduce patru sau cinci noi persoane din
Departamentul de Stat, trimise aici pentru serviciul dlui Berry. Va călători şi dl
Berry împreună cu câţiva membri ai personalului meu. Există întârzieri de
ultimă oră datorate, ca de obicei, neprimirii aprobării de zbor de la ruşi. Sperăm
să se rezolve problema astăzi.

16 februarie 1945

Situaţia politică internă pare ceva mai bună astăzi, întrucât continuă conducerea
fermă de către Rădescu. După toate aparenţele, miniştrii de stânga nu
vor să-şi depună demisia pentru că îşi dau seama că orice nou guvern ar fi tot
unul de coaliţie şi că asta ar însemna, pur şi simplu înlocuirea lor cu alţi membri
ai aceluiaşi partid; de aceea ei nu doresc să-şi piardă posturile.

L-am vizitat astăzi pe dl Pavlov, încercând să rezolv problema zborului dlui
Berry la Istanbul. După părerea ruşilor, noi am înţeles greşit că generalul
Vasiliev ne-a autorizat să aducem aici noi membri ai personalului dlui Berry.
Mi se spune acum că aceste persoane nu pot veni până când nu se primeşte
aprobare expresă de la Moscova. Dl Pavlov a fost de acord să facă tot ce poate
ca să urgenteze aprobarea, iar dl Berry telegrafiază imediat la Moscova (lui
Harriman), cerându-le celor de acolo să încerce să rezolve problema de la faţa
locului. Amânăm zborul propriu-zis, de pe o zi, pe alta.
Medicul meu spune că situaţia tifosului se agravează. El se aşteaptă la o
mărire considerabilă a numărului de cazuri noi, ca urmare a dezgheţurilor
timpurii ce vor permite reluarea transporturilor prin ţară. Am expediat azi o
telegramă la Caserta, cerând insistent să se facă ceva la nivel superior pentru a
permite generalului Fox să treacă în revistă situaţia de aici.

Ion Ionniţiu, secretarul Regelui, a venit azi să-mi spună că, ţinând cont de
situaţia politică critică actuală, Regele consideră că nu este indicat să vină la
mine la cină. Acum câteva zile, aflând că am primit un set nou de filme americane,
păruse foarte nerăbdător să vină la cină şi să vadă unul sau două.
Bineînţeles că i-am spus lui Johnny să nu insiste cu invitaţia şi l-am trimis înapoi
la Palat cu vreo trei din filmele cele mai bune, sub formă de împrumut.

17 februarie 1945

Azi-dimineaţă am fost informat foarte ceremonios, de către dl Pavlov, că
au fost obţinute în fine, de la Moscova, aprobările pentru dl Metcalf (un nou
membru al personalului dlui Berry) şi pentru cei trei stenografi, şi îi aşteptăm
pe toţi să sosească, de la Istanbul, cu avionul. Mai rămâne să obţinem aprobarea
de zbor şi sperăm să-l trimitem pe dl Berry cu avionul mâine în zori.

Azi am discutat îndelung despre situaţia petrolului cu colonelul Willcox şi
cu dl Walters (geolog din personalul dlui Berry). Amândoi sunt de părere că
ruşii au luat atât de multe maşini şi utilaje de la societăţile petroliere, încât
producţia anului următor va fi mult redusă. Nemţii înşişi, în timpul ocupaţiei,
au exploatat atât de intensiv aceste câmpuri petrolifere, încât nu a prea mai
rămas petrol, decât poate — printr-un noroc — în altă zonă din România.
Conflictele de muncă constituie o a treia dificultate pentru companiile petroliere.
Muncitorii cer în permanenţă măriri de salarii, reducerea orelor de lucru,
schimbări în conducere şi tot felul de avantaje, multe din ele imposibil de realizat.
Toate aceste dificultăţi la un loc vor îngreuna foarte mult viaţa societăţilor
petroliere în următorii ani.

18 februarie 1945

Azi-dimineaţă am aflat că ziarul „Viitorul" (oficiosul Partidului Naţional
Liberal) a fost suspendat de către ruşi. Motivul invocat a fost nerespectarea
reglementărilor cenzurii. Acest ziar trece printr-o perioadă dificilă de mai mult
de o săptămână. Tipografii, care fac toţi parte din sindicatul tipografilor, au
refuzat să-l tipărească deoarece conţinea articole critice la adresa partidelor din
FND. Generalul Rădescu a asigurat paza clădirii şi a permis ziarului să-şi
angajeze proprii tipografi. Românii privesc această suspendare ca pe o replică
la acţiunea lui Rădescu împotriva sindicatului tipografilor. Am aflat că Rădescu
însuşi vede în acest gest o dovadă de neîncredere în modul lui de a conduce şi că
se gândeşte la demisie. L-am văzut pe dl Brătianu o clipă în după-amiaza
aceasta, la un Festival Naţional al Tineretului; şi el este de părere că situaţia este
foarte gravă.

Am luat azi prânzul cu Regele şi Regina. Am fost singurul invitat. Dl Berry
fusese şi el invitat, dar nu a putut veni pentru că aştepta să plece la Istanbul.
După masă, Regele şi Regina m-au invitat în biroul lor personal şi am discutat
cam o oră despre gravitatea situaţiei lor. Afirmă că ei înşişi nu sunt români, că
au multe de reproşat naţiunii şi conducătorilor ei, dar că sunt de părere că, ei,
personal, au făcut tot ce era omeneşte posibil pentru a păstra drumul drept. Se
tem că, în cazul în care comuniştii ar lua puterea, situaţia lor va deveni disperată.
Am auzit deja că dorinţa comuniştilor ar fi să-i înlăture şi chiar să-i împuşte.
Regina s-a interesat în mod deosebit care ar fi atitudinea Statelor Unite într-o
astfel de eventualitate. Am replicat că impresia mea este că, sunt exagerat de
pesimişti în ceea ce priveşte viitorul, că bineînţeles că Statele Unite vor fi ţinute
în permanenţă la curent cu orice noi evoluţii, şi că le pot spune doar că voi primi
probabil instrucţiuni precise referitoare la acţiunile noastre înainte să poată
apărea vreo astfel de situaţie critică. îmi pare rău pentru ei, fireşte. Regele a
arătat o tărie de caracter remarcabilă în realizarea loviturii de stat de la 23 august
şi, dacă n-ar fi fost conducerea lui energică, nu cred că o astfel de lovitură ar
fi avut succes. Se pare într-adevăr că, ruşii au uitat de contribuţia Regelui,
amintindu-şi doar că a fost Rege (deşi doar cu numele) în timpul regimului
Antonescu. Oamenii aceştia n-au cui să ceară un sfat şi cred că sunt din ce în ce
mai disperaţi.


Note:

(17). OSS — Biroul pentru Servicii Strategice.

(18). Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului între România şi Naţiunile Unite
a fost înfiinţată prin Decretul-lege nr. 527 din 24 octombrie 1944. La 31 octombrie
1944 au fost numiţi preşedintele şi membrii comisiei: I. Christu, ministru plenipotenţiar,
preşedinte, membri: Savel Rădulescu, Constantin Vişoianu, Radu
Crutzescu şi Cezar Popescu. în compunerea ei funcţiona şi o comisie militară condusă
de generalul Septimiu Pretorian,care asigura aplicarea articolelor referitoare
la dezarmarea trupelor, situaţia materialului de război capturat, aprovizionarea
frontului cu material de război din depozitele interioare etc. (vezi „Monitorul
Oficial",Partea 1, anCXIl.nr. 255,3 noiembrie 1944,p .7 070).

(19). Este vorba despre încercarea de eliminare din Ministerul de Interne a lui Teohari
Georgescu (subsecretar de stat) reprezentant al PCR, din 19 februarie 1945, care
patrona. în calitatea ce o avea, acţiunile de înlăturare a prefecţilor şi primarilor
numiţi de guvern. Generalul Nicolae Rădescu a obţinut de la Rege semnarea unui
decret-lege prin care erau desfiinţate cele trei subsecretariate de Stat, din cadrul
respectivului minister. Teohari Georgescu a refuzat însă să se supună decretului-
lege şi a rămas la post până la demisia guvernului.

(20). Martha Bibescu (1886-1973) — scriitoare franceză de origine română, născută
Lahovary, căsătorită cu prinţul George Valentin Bibescu. A scris romane şi poezii
inspirate din societatea franceză, dar şi românească.


va urma