Ioan F. POP
în
ferestre bate ritmic molozul, resturile străzilor neumblate.
tropăitul
fluturilor vesperali. hlamidele vîntului aruncate în luptă.
toate
aceste vaiete fără adresă curg la întîmplare. hexametrii
de
brumă, coagulatele îndemnuri. preţioasele reumatisme caută
cu
cartea de vizită în mînă. gunoierii adună respiraţiile
locatarilor,
le
pun în alte guri frigorifice, apoi le sădesc adînc în ţărînă.
insectele
invadează transparenţa ferestrei, pămîntul proaspăt
ţinut
între dinţi. apoi se descompun la ore fixe. din burta lor ies
alte
insecte ce ronţăiesc pervazul zilei. silueta unei mîini împinge
uşa
peste hohotele lor de aripi. peste muzica aceea de sînge şi
pămînt
crescută în urechi. peste trupurile fără aripi ce aleargă
încoace,
încolo. în ferestre bate ritmic molozul, straniile meduze.
scrîşnetul
privirilor. în spatele cărora demult nu se mai află nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu