sâmbătă, 28 martie 2015

Mantia Inselaciunii (6)


James Luceno




Cei patru pereţi ai biroului lui Finis Valorum din vârful celui mai impresionant, dacă nu cel mai monumental, edificiu al districtului guvernamental erau făcuţi din oţel transparent, decorat cu elemente structurale aşezate într#o bandă de triunghiuri regulate şi întoarse.
Planeta#oraş, Coruscantul – "Globul Scânteietor", "Bijuteria Nucleului", inima sufocată a Republicii Galactice – se întindea în toate direcţiile într#o învălmăşeală de domuri strălucitoare, turnuri cu muchii ascuţite şi suprastructuri terasate care se ridicau până la cer. Cele mai înalte clădiri semănau cu rachete uriaşe care nu îşi părăsiseră niciodată platformele de lansare sau cu bolovanii erodaţi de vânt ai vulcanilor demult morţi. Unele dintre domuri erau emisfere aplatizate aşezate pe baze cilindrice, în timp ce altele aveau înfăţişarea unor boluri ceramice puţin adânci, aruncate cu mâna, cu capace cu mâner.
Striaţiile traficului ceresc dirijat magnetic se mişcau iute pe deasupra oraşului – şuvoaie de transportoare, autobuze, taxiuri şi limuzine aeriene revărsându#se printre turnurile înalte şi peste hăurile fără fund ca nişte bancuri de peşti exotici. Totuşi, în loc să se hrănească, ei erau cei care hrăneau, distribuind bogăţia galaxiei între cele o mie de miliarde de fiinţe a căror casă era Coruscantul.
Pe cât de des privise Valorum acest peisaj – ceea ce însemna aproape în fiecare zi din cei şapte ani de când era Cancelar Suprem al Republicii – încă nu ajunsese să fie indiferent la spectacolul Coruscantului. În raport cu alte planete, aceasta nu era nici mare, nici deosebit de neregulată, însă istoria o transformase într#un loc unic, dezvoltat pe verticală, o experienţă mai obişnuită pentru viaţa în ocean decât pentru cea în atmosferă.
Biroul principal al lui Valorum era aşezat la nivelul inferior al domului Senatului Galactic, dar era, de regulă, atât de aglomerat de cereri şi afaceri, încât îşi rezervase acest locşor mai înalt pentru întâlnirile de o natură mai privată.
Cu palmele palide ţinute la spate, stătea în picioare lângă grupul de ferestre din oţel transparent care dădea spre răsărit. Deşi se crăpase de ziuă cu mai multe ore în urmă, purta o tunică roşie cu guler înalt, pantaloni asortaţi şi un brâu lat. Lumina de la sud, polarizată de panourile din oţel transparent, inunda încăperea. Însă unicul vizitator al lui Valorum ocupase un scaun în penumbră.
— Mă tem, domnule Cancelar Suprem, că ne confruntăm cu o provocare monumentală, spunea senatorul Palpatine din umbră. Sfâşiată la hotarele îndepărtate şi roasă de corupţie chiar în inima ei, Republica este în mare pericol să se destrame. Este nevoie de ordine, de directive care să restabilească echilibrul. Nici chiar cele mai disperate soluţii nu ar trebui trecute cu vederea.
Deşi astfel de opinii deveniseră obişnuite, vorbele lui Palpatine îl străpunseră pe Valorum ca o sabie. Faptul că ştia că erau adevărate făcea să#i fie şi mai greu să le audă. Se întoarse cu spatele la peisaj şi reveni la masa de lucru, unde se aşeză greoi în scaunul său capitonat.
Îmbătrânit cu distincţie, Valorum avea un păr argintiu, cu început de chelie, pungi sub ochii albaştri sfredelitori şi sprâncene întunecate, stufoase. Trăsăturile lui aspre şi vocea adâncă intrau în contradicţie cu spiritul său înţelegător şi cu inteligenţa pătrunzătoare. Însă, ca ultimul dintr#o dinastie politică ce se întindea de mii de ani – o dinastie pe care mulţi o credeau slăbită de longevitatea ei nefirească – nu reuşise niciodată să treacă de o anumită superioritate de patrician înnăscut.
— Unde am greşit? întrebă el cu un glas ferm, dar trist. Cum am reuşit să scăpăm semnele din vedere?
Palpatine îi oferi o privire înţelegătoare.
— Vina nu este în noi înşine; domnule Cancelar Suprem. Ea se află în sistemele îndepărtate, iar nedreptatea conflictelor civile s#a născut acolo.
Avea o voce controlată cu grijă, uneori plictisită de viaţă, părând imună la mânie sau la panică.
— De exemplu, cea mai recentă situaţie de la Dorvalla.
Valorum dădu din cap, aprobând serios.
— Departamentul Judiciar mi#a cerut să mă întâlnesc cu ei mai târziu, pentru a mă putea informa despre ultimele evoluţii.
— Poate că v#aş putea scuti eu de deranj, domnule Cancelar Suprem. Cel puţin în ceea ce priveşte ce am auzit în Senat.
— Zvonuri sau fapte?
— Câte puţin din fiecare, bănuiesc. Senatul este plin cu delegaţi care interpretează lucrurile după bunul plac, indiferent de fapte. Palpatine se întrerupse, ca şi cum şi#ar fi adunat gândurile.
Ieşeau în evidenţă pe o faţă cumva palidă ochii lui albaştri apoşi, cu pleoape groase şi un nas ca un clonţ. Îşi purta părul roşu care îşi pierduse prospeţimea, după moda provincială a sistemelor îndepărtate: pieptănat pe spate de pe fruntea înaltă, dar lăsat lung şi des după urechile joase. Şi în vestimentaţie îşi demonstra apartenenţa unică la sistemul său natal, preferând tunicile brodate, cu gulere duble în V, şi mantiile demodate din pânză matlasată.
Senator de sector, reprezentând lumea îndepărtată a lui Naboo, împreună cu alte treizeci şi şase de planete locuite, Palpatine îşi câştigase reputaţia de a fi integru şi sincer, ceea ce îl pusese la loc de seamă în inimile multora dintre colegii lui, senatori. După cum îi demonstrase clar lui Valorum în numeroase întâlniri, atât publice, cât şi private, era mai interesat de a face orice era nevoie, decât de a se supune orbeşte regulilor şi reglementărilor care transformaseră Senatul într#un labirint de proceduri.
— După cum, cu siguranţă, Departamentul Judiciar vă va spune, începu el în sfârşit, mercenarii care au atacat şi au distrus nava Profitul a Federaţiei Comerciale se aflau în slujba grupului terorist Frontul Nebula. Probabil că au intrat în cargobot cu complicitatea docherilor de pe Dorvalla. Cum a aflat Frontul Nebula că nava ducea o avere în pepite de aurodium încă nu s#a stabilit. Însă este limpede că Frontul Nebula plănuia să folosească aurodiumul pentru a#şi finanţa alte acte de terorism îndreptate împotriva Federaţiei Comerciale şi, poate, împotriva coloniilor Republicii din Inelul Exterior.
— Plănuia? întrebă Valorum.
— Totul arată că acel căpitan Cohl împreună cu echipa lui de asasini a pierit în explozia care a distrus Profitul. Însă, cu toate acestea, incidentul a avut numeroase urmări.
— Pe unele dintre ele le ştiu foarte bine, zise Valorum, uşor dezgustat. Ca rezultat al continuării atacurilor şi luptelor de hărţuire, Federaţia Comercială intenţionează să ceară intervenţia Republicii sau, dacă nu reuşeşte, aprobarea Senatului pentru a#şi mări şi mai mult contingentul de droizi.
Palpatine îşi strânse buzele într#o linie subţire şi dădu din cap.
— Trebuie să mărturisesc, domnule Cancelar Suprem, că primul meu impuls a fost de a le refuza pe loc cererile. Federaţia Comercială este deja prea puternică – economic şi militar. Totuşi, mi#am revizuit poziţia.
Valorum îl privi cu interes.
— Mi#ar plăcea să vă aflu gândurile.
— Ei, pentru început, Federaţia Comercială este alcătuită din oameni de afaceri, nu din războinici. Neimoidienii, mai ales, sunt laşi în orice alt domeniu decât comerţul. Aşa că, a le oferi permisiunea de a#şi mări trupele defensive de droizi – puţin, oricum – nu mi se pare nepotrivit. Mai important, ar putea fi şi un avantaj.
Valorum îşi împreună palmele şi se aplecă în faţă.
— Care ar fi acest avantaj?
Palpatine inspiră.
— În schimbul onorării cererilor lor de intervenţie şi de suplimentare a trupelor defensive, Senatul se va afla în poziţia de a cere ca tot comerţul din sistemele îndepărtate să se supună, de acum, taxării Republicii.
Valorum se lăsă pe spate în scaun, în mod clar dezamăgit.
— Am mai discutat acest subiect, domnule senator. Amândoi ştim că majoritatea Senatului nu este interesată de ce se întâmplă în sistemele exterioare, cu atât mai puţin în zonele libere. Dar îi pasă de ce se întâmplă cu Federaţia Comercială.
— Da, pentru că buzunarele din mătase lucitoare ale multor robe senatoriale sunt tivite cu mita dată de neimoidieni.
Valorum pufni.
— Destrăbălarea este la ordinea zilei.
— Fără tăgadă, domnule Cancelar Suprem, zise Palpatine îngăduitor, însă asta, în sine, nu este un motiv de a lăsa această practică să continue.
— Fireşte că nu, spuse Valorum. În ambele mele mandate, am căutat să pun capăt corupţiei care îmbolnăveşte Senatul şi să descâlcesc nodul de politici şi proceduri care ne ţine pe loc. Am dat legi doar pentru a afla că nu le putem pune în aplicare. Comisiile se înmulţesc ca viruşii, fără conducere. Este nevoie de nu mai puţin de douăzeci de comisii doar pentru a stabili decoraţiunile coridoarelor Senatului.
— Federaţia Comercială a prosperat profitând chiar de birocraţia pe care noi am creat#o. Plângerile împotriva Federaţiei Comerciale lâncezesc în tribunale, în timp ce comisiile dezbat pe larg fiecare aspect. Nu este de mirare că Dorvalla şi multe dintre lumile de pe ruta comercială Rimma sprijină grupări teroriste ca Frontul Nebula.
— Însă taxarea nu va rezolva nimic. De fapt, o astfel de mutare ar face Federaţia Comercială să abandoneze de tot sistemele îndepărtate în favoarea pieţelor mai profitabile, aflate mai aproape de Nucleu.
— Privând astfel Coruscantul şi vecinii săi de resursele importante şi bunurile de lux ale sistemelor îndepărtate, interveni Palpatine, aparent mecanic, cu siguranţă, neimoidienii vor vedea taxarea ca pe o trădare, chiar şi pentru faptul că Federaţia Comercială a trasat multe dintre rutele prin hiperspaţiu care leagă Nucleul de sistemele îndepărtate. Totuşi, aceasta ar putea fi oportunitatea pe care mulţi dintre noi am aşteptat#o – şansa de a exercita controlul Senatului asupra acestor rute comerciale.
Valorum se gândi puţin.
— Ar putea fi o sinucidere politică.
— Oh, ştiu foarte bine acest lucru, domnule Cancelar Suprem. Cei ce vor propune taxarea vor suferi atacuri nemiloase din partea Breslei Comercianţilor, a Uniunii Tehnice şi a restului de conglomerate de transport care au primit francize pentru a opera în zonele libere. Însă aceasta este măsura potrivită.
Valorum scutură încet din cap, apoi se ridică în picioare şi se duse la fereastră.
— Nimic nu m#ar bucura mai mult decât să îngenunchez Federaţia Comercială.
— Acum este momentul, zise Palpatine.
Valorum se uită fix la turnurile din depărtare.
— M#aş putea baza pe susţinerea dumneavoastră?
Palpatine se ridică şi veni lângă el.
— Permiteţi#mi să fiu sincer. Poziţia mea ca reprezentant al unui sistem îndepărtat mă pune într#o situaţie ciudată. Nu vă înşelaţi, domnule Cancelar Suprem, mă aflu alături de dumneavoastră în susţinerea controlului central şi al taxării. Dar Naboo şi alte sisteme îndepărtate vor fi silite, neîndoielnic, să preia povara taxelor plătind mai mult pentru serviciile Federaţiei Comerciale. Făcu o scurtă pauză. Voi fi obligat să acţionez cu cea mai mare circumspecţie.
Valorum abia dădu din cap, în semn de aprobare.
— Acestea fiind spuse, adăugă iute Palpatine, fiţi sigur că voi face tot ce îmi stă în puteri să adun sprijinul Senatului în problema taxării.
Valorum se întoarse puţin spre Palpatine şi zâmbi slab.
— Ca întotdeauna, sunt recunoscător pentru sfaturile dumneavoastră, domnule senator. Mai ales acum, când problemele erup în sistemul dumneavoastră natal.
Palpatine oftă intenţionat.
— Din nefericire, regele Veruna se află prins într#un scandal. Chiar dacă noi doi nu am căzut niciodată de acord în privinţa extinderii influenţei lui Naboo în cadrul Republicii, sunt îngrijorat pentru el, căci situaţia lui a aruncat un văl nu doar peste Naboo, ci şi peste multe planete vecine.
Valorum îşi duse mâinile la spate şi păşi spre centrul camerei spaţioase. Când se întoarse cu faţa la Palpatine, expresia lui arăta clar că gândurile îi reveniseră la probleme de mai mare importanţă.
— Se poate ca Federaţia Comercială să accepte taxarea în schimbul îmblânzirii controlului trupelor defensive pe care i l#am impus?
Palpatine îşi uni degetele lungi şi le duse la bărbie.
— Mărfurile – de orice fel – sunt preţioase pentru neimoidieni. Atacurile neîncetate asupra navelor lor din partea piraţilor şi teroriştilor i#au adus la disperare. Se vor plânge de taxare, dar, în final, o vor tolera. Singura noastră variantă ar fi să acţionăm direct împotriva grupurilor care îi hărţuiesc şi ştiu că vă opuneţi acestui lucru.
Valorum confirmă cu o mişcare hotărâtă din cap.
— Republica nu mai are o armată permanentă de generaţii şi, cu siguranţă, nu voi fi eu cel care să reinstaureze una. Coruscantul trebuie să rămână un loc în care grupurile să se poată întâlni pentru a găsi soluţi paşnice la conflicte.
Inspiră adânc.
— O direcţie mai bună ar fi să permitem Federaţiei Comerciale protecţie adecvată pentru a se apăra de actele de terorism. Până la urmă, Departamentul Judiciar nu poate sugera ca Jedi să se dedice rezolvării problemelor neimoidienilor.
— Nu, zise Palpatine. Judiciarii şi Cavalerii Jedi au lucruri mai importante de rezolvat decât să păstreze siguranţa căilor spaţiale pentru comerţ.
— Cel puţin rămân câteva constante, medită Valorum. Gândiţi#vă ce am fi ajuns fără Jedi.
— Nici nu#mi pot închipui.
Valorum se apropie cu câţiva paşi şi îşi puse mâinile pe umerii lui Palpatine.
— Sunteţi un prieten bun, domnule senator.
Palpatine răspunse cu acelaşi gest.
— Interesele mele sunt interesele Republicii, domnule Cancelar Suprem.



va urma


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu