Odăile de vânt

Augustin A. CUPŞA

căderea din cădere

îmbracă aripile celor mai iubiţi

celor cu tălpile pe apă

oameni albi mari mici şi frumoşi

dârdâind mut

sunt odăile de vânt

care scrâşnesc ca dinţii

pe mâneca nopţii - obosită

şi noi obosiţi

cu zâmbete - aceleaşi

şi oamenii albi mari mici frumoşi

suiţi în roţile de lemn

aruncă centripet cu pene

lacrimi, lucruri

şi cuvintele

între toate tu toată

în vertical

în plumbul consoanelor de duh

şi moartea dă cu mătura

pe la picioarele sfinţilor de nisip

să-i atingem pe umăr

cu frunţile oamenilor frumoşi

şi celor şi care

şi căderile din somn

căderile de sub -

şi dulcea şi prea dulcea

cădere din cădere

în sus sau în jos

şi tu şi eu