Aurora Luchian
"Divorţată,
şic, fiţoasă,
Am
maşină, nu am casă,
Caut
fraieri, dar bogaţi,
Să-i
transform în ruinaţi!"
Hei,
neveste, ţine-ţi minte,
Că
nu-s "Sfânta lui Cuminte",
Dacă
de soţi nu-ngrijiţi,
Fix
la mine îi găsiţi!
Când
bărbatul meu, săracu',
Aducea
banii cu sacu',
Îmi
era atât de drag,
Că
îl pupăceam în prag!
Vicleană
îl mângâiam,
Îndrăzneaţă-l
pipăiam;
Aţâţându-l
foarte tare,
Îl
goleam la buzunare.
Ce
prinţesă mai eram,
Îmi
luam tot ce pofteam!
Prin
mall-uri lăsam bănuţul,
Las'
că el trudea, bleguţul!
M-a
plimbat prin lumea mare,
Şi
la munte, şi la mare,
Şi
concedii "pe afară",
Da,
huzur de soţioară!
Însă
criza la-nrobit,
Şomajul
l-a cam scrântit,
Începu
lacom să bea,
Că
tristeţea-i ostoia.
Au
venit înjurături,
Şi
jigniri, şi pumnii duri;
Dragoste
nu mai făceam,
Suspinam
şi doar boceam.
S-a
dus traiul de cucoane
Şi
planul de silicoane!
Îmi
doream şi eu sâni mari,
Voluptoşi,
giganţi şi tari.
Îl
îmboldeam dimineaţa:
-
Du-te frate, şi fă piaţa!
El,
mahmur, holbat la mine:
-
Cu ce bani? I-ai tocat bine!...
L-am
lăsat! Să-mi întreţin
Copilul
era un chin!
Şi
de-atunci ce mi-a picat,
Nimica
nu am ratat!
Azi
aşa, mâine aşa,
S-a
dus vestea că sunt rea,
"Rea
de muscă", da-s isteaţă,
Vreau
vila lui Nătăfleaţă!
Tot
ce întâlnesc în cale,
Dacă
au în cont parale,
Chiar
şi soaţe în dotare,
Pârjolesc.
În cot mă doare!
Am
luat şi păruială,
Mi
s-a cerut socoteală,
Ba
şi mama dimineaţă,
Mi-a
zis c-am ajuns o zdreanţă.
Pentru
"un nimic", vă spun,
Cumnatu-meu,
un nebun,
Mi-a
furat doar un sărut,
Jur
pe soacră că n-am vrut!
Stăm
la un loc, nu am casă,
Însă
sora mea, miloasă,
M-a
certat şi m-a iertat,
Şi
am mai greşit odat'!
Neveste,
nu ignoraţi!
Soţii
vă sunt mai mult fraţi?
Ştiţi
de ce? Eu, divorţată,
Pot
s-aleg orice bucată!
Mă
urâţi că sunt năpastă?
Mai
bine-i decât nevastă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu