George Safir
rătăciți
tot
universul
l-am
bătut în lung și-n lat
pașii-s
tăbăciți de mersul
fără
țintă și popas
ochii-s
obosiți
și
galeși
nu
mai pot privi în urmă
gura
nu mai are glas
ca
doi miei pierduți de turmă
noi
doi singuri am rămas
tu
și eu
doi
foști străini până-n noaptea ce-a trecut
astăzi
parcă ne cunoaștem
de
când lumea a-nceput
pomul
vieții-n calea noastră
bătrânețea
l-a uscat
și
pe ramuri se dau huța
cranii
roase de păcat
stafidit
un măr în iarbă
ne
îndeamnă să-l mâncăm
ca
un șarpe-un vierme iese
și
râzând ne ispitește
fără
teamă să mușcăm
dacă
vrem
din
lumea asta
împreună
să plecăm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu