sâmbătă, 20 iunie 2015

Mantia Inselaciunii (18)


James Luceno




Înaintând încet în lumina slabă a soarelui pe după curba unei luni minuscule, două crucişătoare diplomatice se apropiau de sfera galben#deschis a lui Asmeru. În faţa şi de ambele părţi a navelor corelliene cărămizii, zbura o escortă întunecată de vânători stelari Tikiar, semănând cu nişte păsări de pradă cu cioc şi gheare. În urma lor, încă ascunse de umbra lunii, veneau două cuirasate colosale, cu prore colţuroase şi aripioare elegante la pupa, acoperite cu arme şi purtând blazonul regal al Casei Vandron.
La ani#lumină distanţă, scrijelită pe fundalul brăzdat de stele, se profila o imensă spirală de lumină, pierzându#se către centrul de beznă pură.
Qui#Gon privea cerul acoperit cu vinişoare din cabina de comandă a crucişătorului care venea în urmă. Obi#Wan stătea lângă el, uitându#se printre scaunele din faţă pentru a vedea mai bine. Femeia pilot şi copilotul bărbat purtau uniformele albastre mulate ale Departamentului Judiciar.
— Ne apropiem de câmpul de mine, zise pilotul în timp ce mâinile îi erau ocupate cu reglarea instrumentelor.
Un grup de cilindri scânteietori îi atrase atenţia lui Qui#Gon.
— Puteam să#i fi confundat cu asteroizi, spuse copilotul.
Obi#Wan se aplecă spre el.
— Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi.
Qui#Gon îi aruncă o privire dezaprobatoare.
— Să nu uiţi asta când o să fim pe planetă, Padawan, spuse el încetişor.
Obi#Wan îşi înghiţi o replică şi dădu din cap.
— Da, maestre.
Copilotul aduse pe ecran o imagine mărită a uneia dintre mine.
— Detonată la comandă, îi spuse el peste umăr lui Qui#Gon. Probabil că pot fi declanşate de navele#santinelă ale teroriştilor sau de jos.
În timp ce Qui#Gon se gândea la asta, o voce de femeie se auzi din difuzoarele cabinei de comandă.
— Proeminenţa, aici Eclipticul. Escorta noastră ne sfătuieşte să ridicăm ecranele deflectoare şi să ne urmăm neabătuţi cursul. Scanerele de rază lungă arată trei nave de vânătoare în partea opusă a câmpului minat. Suntem sigur că ştiu de noi.
Qui#Gon îl atinse pe Obi#Wan pe umăr.
— E timpul să ne alăturăm celorlalţi pe platforma centrală.
Părăsiră cabina de comandă înghesuită şi merseră spre pupa pe un coridor îngust care trecea direct prin staţia de navigaţie, cea de comunicaţii şi camera echipajului. Coridorul se termina la un turbolift, cu care coborâră pe puntea inferioară. Apoi merseră înainte prin vestibulul platformei centrale şi intrară pe platforma largă.
Înfipte sub prora abruptă şi matricea de senzori din faţă, platformele conice erau interschimbabile şi capabile de a oferi diferite tipuri de atmosferă. În situaţii de urgenţă, puteau fi ejectate şi folosite ca vehicule de salvare. Aceasta avea videcrane şi la babord, şi la tribord şi o masă circulară mare, cu un holoproiector în centru.
— Abordăm câmpul minat, zise Qui#Gon.
— Într#adevăr, spuse Cavalerul Jedi Ki#Adi#Mundi de la videcranul de la tribord. Avea un craniu alungit, neted şi o privire sfredelitoare. Pe bărbie purta un smoc lung de păr cenuşiu; pe buza superioară, mustăţi lungi care se potriveau cu sprâncenele groase.
— Îngrijorat Padawanul tău pare, Qui#Gon, observă Yaddle din scaunul ei de la masă. Câmpul minat este sau alte motive?
Qui#Gon aproape zâmbi.
— Aşa arată el atunci când are previziuni. Când chiar este îngrijorat, scoate aburi pe urechi.
— Da, zise Yaddle. Cum se antrena l#am urmărit. Am văzut aburul.
— Nu sunt îngrijorat, maeştrilor, spuse Obi#Wan vesel. Doar mă gândesc la viitor. Aşteptă ca Qui#Gon să#i ofere o vorbă înţeleaptă despre Forţa vie, dar, de data aceasta, maestrul rămase tăcut.
— Bine faci să priveşti în viitor, Padawan, îi zise Yaddle. Cu uşurinţă tratează problemele importante şi cu hotărâre pe cele neimportante. Dificil este să te confrunţi cu o criză şi să o rezolvi cu blândeţe, dacă nu înainte terminat eşti tu, căci nesiguranţa îţi va submina eforturile. Când timpul vine, a gândi înainte te ajută să tratezi cu uşurinţă.
Ochii ei mari se mutară asupra lui Qui#Gon.
— De acord eşti, Qui#Gon?
El înclină capul.
— După cum spui, maestre.
În partea opusă a mesei, pe diagonală faţă de Yaddle, Saesee Tiin ridică privirea şi zâmbi, ca şi cum ar fi citit gândurile lui Qui#Gon. Lângă el, şi la fel de mică de statură ca Yaddle, stătea Vergere, o femeie fosh, şi fostul ucenic al Thraciei Cho Leem, care părăsise ordinul Jedi cu câţiva ani în urmă. Trunchiul subţire al lui Vergere era acoperit cu pene scurte de diferite culori. Faţa ei uşor concavă avea ochi oblici, gura largă cu mustăţi subţiri şi era mărginită de urechi alungite şi antene gemene. O pereche de picioare articulate invers şi de tălpi late o ajuta să se deplaseze.
Alături de Vergere stătea Depa Billaba, gluga robei ei cafenie ridicându#i#se peste cap.
Vocea pilotului Proeminenţei cârâi prin difuzoarele platformei.
— Maestre Tiin, transmisiune de la escorta noastră.
Qui#Gon se apropie de masă. În curând, imaginea unui aristocrat uman apăru deasupra holoproiectorului.
— Preţuiţi membri ai Ordinului Jedi, începu bărbatul. În numele Lordului Crueya şi a Doamnei Theala din Casa Vandron, suntem onoraţi să vă urăm bun venit în sectorul Senex. Ne cerem iertare pentru ruta ocolită pe care am fost obligaţi să o urmăm şi, de asemenea, pentru precauţiile pe care circumstanţele ne#au obligat să le adoptăm. Forţele gravitaţionale şi armele orbitale formează o combinaţie neobişnuit de imprevizibilă.
Zâmbi subţire.
— Oricum ar fi, sperăm să nu judecaţi sectorul Senex după ceea ce este posibil să întâlniţi pe Asmeru. Planeta a avut odată oraşe măreţe şi palate uriaşe, însă toate au căzut pradă unei schimbări climaterice bruşte. Populaţia actuală este compusă din sclavi ossani creaţi pe planeta Karfeddion a Casei Vandron, însă interzişi aici din cauza diferitelor defecte. Crescuţi pentru munci agricole, sclavii au reuşit să#şi facă o viaţă, deşi ne îndoim că îi veţi găsi deosebit de primitori. Aceasta s#ar fi putut întâmpla şi în cazul membrilor Frontului Nebula, dacă nu ar fi avut arme superioare.
— Încântător, spuse Depa, destul de tare pentru a fi auzită doar de camarazii ei.
— Ne pare rău că nu putem fi de mai mult ajutor acum, adăugă omul. Poate când actuala criză va fi rezolvată, Casele Senex şi Republica se vor putea întâlni pentru a discuta probleme de interes şi de câştig comun.
Silueta în miniatură dispăru, lăsându#i pe cei şapte Jedi să schimbe priviri neîncrezătoare.
— Şi nici măcar la jumătatea câmpului de mine nu suntem, zise Yaddle.
Comunicatorul sună iar.
— Transmisiune de la suprafaţa lui Asmeru, anunţă pilotul. Navele#santinelă ale Frontului Nebula nu prezintă o ameninţare deschisă, dar vânătorii Casei Vandron au rupt formaţia pentru a se depărta de orice acţiune posibilă.
Prin videcranul de la babord, Qui#Gon vedea tikiarele aerodinamice depărtându#se graţios de Proeminenţa. Când se întoarse la masă, un umanoid cu piele tăbăcită şi cu o gură schimonosită barbar stătea în lumina albastră a conului holoproiectorului. Faţa îi era adânc ciupită de vărsat şi avea trăsături mari. Craniul era ras, în afara unei cozi împletite în creştet, care îi cădea pe umeri. Qui#Gon se gândi că vedea pentru prima dată unul dintre sclavii interzişi de pe Asmeru, până când humanoidul vorbi.
— Crucişătoare ale Republicii, identificaţi#vă sau deschidem focul.
Saesee Tiin se aşeză în faţa holocamerei şi vorbi pentru Jedi, cu gluga coborâtă pentru a#i dezveli faţa strălucitoare şi îngustă şi coarnele îndreptate în jos.
— Suntem membri ai unei misiuni diplomatice trimisă de Coruscant.
— Acesta nu este spaţiul Republicii, Jedi. Nu aveţi nici o autoritate aici.
— Ştim asta, răspunse Tiin cu o voce calmă. Însă am convins conducătorii acestui sector să ne îndrume la Asmeru pentru a deschide negocierile cu Frontul Nebula.
Umanoidul îşi arătă dinţii.
— Problemele Frontului Nebula sunt cu Federaţia Comercială, nu cu Coruscantul – şi le putem rezolva pe acestea în felul nostru. Mai mult, ştim foarte bine cum "negociază" Jedi.
Tiin se întinse spre obiectivul holocamerei, mijindu#şi ochii.
— Atunci, să vă ofer un motiv. Coruscantul are probleme cu Frontul Nebula atunci când acesta atentează la viaţa unui demnitar al Republicii.
Umanoidul clipi, aparent uimit.
— Înţelesul îmi scapă, Jedi. A cui viaţă a fost ameninţată?
— Viaţa Cancelarului Suprem Valorum.
Îngrijorarea întinse trăsăturile grosolane ale umanoidului.
— Îndrumătorii voştri v#au înşelat. Cum spuneam, nu avem treabă cu Republica.
— Unii dintre asasini erau de pe Asmeru, insistă Tiin.
— S#ar putea să fi fost de aici, dar nu ştim nimic despre acţiunile lor.
Tiin continuă să insiste pe ideea lui.
— Propun ca o persoană dintr#o poziţie de comandă să vină la bord şi să discute cu noi.
Umanoidul râse batjocoritor.
— Cred că vă place să staţi în spaţiu.
— Atunci ne laşi să venim la suprafaţă şi să vorbim cu voi?
— Avem de ales?
— Nu, nu chiar.
— Mă gândeam eu, zise umanoidul. Câţi Jedi sunteţi?
— Şapte.
— Şi câţi judiciari?
— Cam douăzeci.
Umanoidul se întoarse pentru a discuta problema cu cineva nevăzut.
— Ca un semn de bună#credinţă, lăsaţi unul dintre crucişătoare pe orbită împreună cu cea mai mare parte a trupelor judiciare, răspunse el în cele din urmă. Două dintre Formele noastre Invizibile îl vor conduce pe celălalt crucişător.
Tiin aruncă o privire spre Yaddle, apoi spre Billaba, ambele dădură din cap. Se întoarse iar spre obiectivul holocamerei.
— Vă aşteptăm escorta.
— Mai e cineva aici care are încredere în asta? întrebă Vergere în timp ce crucişătorul cobora prin norii subţiri care abia ascundeau suprafaţa încreţită a lui Asmeru. Când nimeni nu răspunse Jedi#ului delicat şi cu pene, ea îşi scutură capul disproporţionat de mare.
— Aşa cum mă temeam.
Qui#Gon îi aruncă o privire plină de înţeles lui Obi#Wan. Cei doi părăsiră platforma şi refăcură drumul spre cabina de comandă. Când ajunseră, trăsăturile geografice începeau să se vadă: lanţuri muntoase cu vârfuri înzăpezite, platouri aride, versanţi abrupţi cu terase complicate, acoperite de ogoare verde#pal, înălţându#se deasupra panglicilor de apă neagră curgătoare.
— Ce ar trebui să facem în caz de pericol, maestre? întrebă Obi#Wan încet.
Privirea lui Qui#Gon nu părăsi videcranul cabinei de comandă.
— Pe furtună, încerci să rămâi uscat fugind la adăpost. Dar, oricum, te uzi.
— E mai bine să accepţi de la început că te vei uda, spuse Obi#Wan.
Qui#Gon dădu din cap.
Ruinele unui oraş antic din piatră excavată apărură la orizont – monumente monolitice, platforme rectangulare şi piramide în trepte, conturate pe cer, ca şi cum ar fi fost un lanţ muntos. Direct dedesubt, forme geometrice şi simboluri animiste enorme fuseseră săpate în pământul continuu însetat. Oraşul era înconjurat de ziduri făcute din bolovani gigantici, aşezaţi în forma unor fulgere.
În jurul ruinelor se întindea un labirint de locuinţe primitive, construite din noroi şi lut uscat la soare. Siluete minuscule puteau fi zărite mişcându#se pe drumurile prăfuite, unele dintre ele în căruţe, altele conducând turme de animale de povară cu păr lung, mari cât nişte bantha. Spre nord, un lac mare presărat cu insule stâncoase se întindea ca un lichid vărsat pe terenul plin de crăpături.
— Acolo e pista de aterizare, spuse pilotul.
Îi atrase atenţia lui Qui#Gon spre o piaţă mare din centrul ruinelor, la fel de largă ca braţul#hangar al unui cargobot al Federaţiei Comerciale şi de două ori mai lungă. Îngrădită pe toate cele patru laturi de piramide cu feţe netede, piaţa era destul de mare pentru o liotă de crucişătoare.
— Proeminenţa, aici Eclipticul, zise grăbită aceeaşi voce de femeie prin difuzoarele cabinei de comandă. Scanerele noaste au detectat cinci nave neidentificate ieşind din partea întunecată a lui Asmeru. Tikiarele şi cuirasatele Casei Vandron părăsesc orbita.
Qui#Gon se uită la pilot.
— E o capcană, căpitane. Ordonă Eclipticului să se retragă.
— Ecliptic, începu pilotul să spună, când o rafală lungă de paraziţi se auzi din difuzoare. Apoi vocea femeii reveni, strigându#şi vorbele alarmată.
— Proeminenţa, au început să detoneze minele! Nu putem face manevre! Navele neidentificate se apropie. Patru vânători stelari şi o navă de susţinere de clasă Furtuna.
Obi#Wan se uită cu ochii mari la Qui#Gon.
— Şoimul#Liliac!
— O să aflăm în curând.
Un ţipăt prelung erupse din difuzoare. În acelaşi timp, Proeminenţa începu să se zgâlţâie puternic.
— Suntem traşi, spuse pilotul uluit.
Ea şi copilotul începură să se lupte cu manetele. Qui#Gon îşi lipi faţa de videcranul rece din oţel transparent. O deschizătură rectangulară apăruse în faţa înclinată a uneia dintre piramidele din piaţă, dezvăluind grilajul trădător al unei raze de tractare.
— E o matrice comercială, spuse Qui#Gon. Putem scăpa?
— Putem încerca, zise pilotul.
— Am putea să ne ardem motoarele subluminice, se gândi Obi#Wan să observe.
Copilotul deschise un canal cu staţia de comunicaţii.
— Trimite o transmisiune rapidă pe Coruscant şi anunţă#i despre situaţia noastră.
Dedesubt, tavanul plat al unei clădiri întinse se desfăcea precum o cortină. Ţeava unei arme ieşi la iveală.
— Tun ionic, scrâşni pilotul din dinţi.
Qui#Gon se ghemui lângă ea.
— Este clar că vizita noastră era aşteptată, căpitane.
Brusc, ea se roti către manetele care coordonau sistemul de ejecţie al platformei principale.
— Maestre, spune#le camarazilor tăi să iasă de pe platformă. S#ar putea să mai avem o cale de scăpare.
Qui#Gon aruncă o privire pe videcran. Una dintre Formelelnvizibile de escortă îşi schimbase vectorul pentru a trece în faţa crucişătorului. Pista de aterizare era drept în faţă, la doar câţiva kilometri distanţă.
— Există căi, căpitane. Dar nu cea la care te gândeşti.
— Fă cum îţi spun! se răsti ea.
Qui#Gon ezită, apoi se întinse spre interfon.
— Maestre Tiin, evacuaţi platforma centrală imediat.
— De ce, Qui#Gon?
— Nu e timp de explicaţii. Grăbiţi#vă!
Pilotul aşteptă confirmarea că platforma era goală. Apoi declanşă încărcăturile de separare ale platformei. Prora crucişătorului se ridică atunci când magneto#clamele de sub cabina de comandă explodară şi platforma se desprinse de fuselaj.
Aproape imună la efectele razei de tractare datorită dimensiunilor ei mici, platforma ţâşni înaintea crucişătorului care încetinea, cu motoarele autonome arzând, însă cu direcţia dictată de căpitanul Proeminenţei.
Pilotul Formeilnvizibile care zbura în faţă nici nu a ştiut ce l#a lovit.
Izbit cu putere în coadă de către platformă, vânătorul stelar se zgâlţâi spre faţă, apoi viră violent în lateral. Pilotul încercă să redreseze, însă motorul repulsor fusese distrus şi mica navă era scăpată de sub control. Scuipând intermitent norişori de fum alb şi o dâră de lichide vâscoase, Forma Invizibilă se lăsă pe stabilizatorul drept, apoi începu o prăbuşire răsucită către piaţa centrală a oraşului.
Pilotul se aplecă înainte pentru a urmări vânătorul stelar, cu pumnul drept strâns.
— Rămâi pe direcţie, îndemnă ea nava. Rămâi pe direcţie...
Forma Invizibilă se izbi cu botul de latura înclinată a piramidei
care găzduia raza de tractare şi explodă. Aproape ratat, grilajul rezistă o clipă, apoi începură să joace scântei în perimetrul nevăzut al ecranului său deflector.
— Asta e tot ce ne trebuia! zise pilotul.
Acceleră la maxim cele trei propulsoare şi tocmai începea să se ridice când crucişătorul se opri zvâcnind, apoi fu eliberat, doar pentru a fi blocat iarăşi.
— Ai stricat#o căpitane, zise Qui#Gon, dar nu ai omorât#o.
Eforturile neîncetate ale pilotului de a scăpa reuşiră doar să arunce
crucişătorul într#o rotire ameţitoare pe orizontală. Încă prinsă pe jumătate de grilajul orbit, Proeminenţa se întoarse brusc spre tribord, zburând peste piaţă şi îndreptându#se direct spre piramida de la nord. Qui#Gon era convins că aveau să lovească structura frontal, dar în ultima clipă crucişătorul ţâşni în sus. Chiar şi aşa, coada lovi platforma superioară a piramidei, smulgând motoarele centrale şi de la tribord.
În aceeaşi clipă, tunul ionic deschise focul.
Energia pulsa din ţevile care trăgeau alternativ, găsind puncte slabe în burta navei. Exploziile săriră în jurul ecranului deflector, ramificându#se ca trăsnetele, apoi cuprinzând întreaga navă într#o pânză pâlpâitoare de lumină albastră.
Toate sistemele de bord cedară.
Tăcerea domni pentru o fracţiune de secundă, apoi energia reveni sporadic. Crucişătorul începu să plutească rapid pe diagonală, ţinut în aer de singurul său motor rămas.
Radiind în lumina apusului târziu, lacul negru se desfăcu sub ei.
— Şi eu care credeam că a te uda era doar o metaforă, maestre, zise Obi-Wan în timp ce se uita în jur după ceva de care să se ţină.



va urma


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu