Grupaj de poezii (44)

ȘI M-AȘ ASCUNDE

Luiza-Adriana Grama

Nu sunt timidă, totuși m-aș ascunde

În cer înalt să n-auzi, să nu știi,

Ce inimă nebună îți răspunde

Când sus pe boltă stelele par vii.

În munți la căprioare m-aș ascunde

Tăcută să dezleg chemarea ta,

O simt vibrând în mine și oriunde

M-aș duce știu că nu mai pot scăpa.

Și m-aș ascunde într-o liturghie

Să-ți cânt de îngeri într-un mod solemn,

Iubirii să-i dau glas pentru vecie

Apoi cuminți s-o încrestăm în lemn.

În păpădii și fluturi m-aș ascunde

Și-n valul mării ce vine firesc

Să te găsească, când eu nu știu unde,

Și m-aș ascunde-n tot ce e lumesc.

Și m-aș ascunde-n fumul de țigară

Să nu-mi vezi ochii ce ciudat lucesc

De parcă te-aș privi întâia oară

Și-ntâia oară-aș ști cât te iubesc.

DE DRAGUL TĂU MĂ LAS ŞI DE FUMAT

George Safir

mi-am lăsat toate uneltele deoparte

acelea cu care îmi câştigam traiul

cel de toate zilele

adică mi-am suit sculele în pod

şi stau toată ziulica şi meditez

cu ţigara aprinsă

la cum ar fi arătat viaţa mea dacă nu ai fi apărut

tu în această primăvară

cred că şi acum aş fi robotit lacom

după cei câţiva gologani

care niciodată nu mi-au ajuns să achit

biletul de intrare la bordelul cu vise

şi nici măcar o revistă cu plai cu boy

nu mi-am permis să o cumpăr

să-mi clătesc ochii cu toate păsăricile dezbârnate

pe care puştanii le încercuiesc cu pixul roşu

ca şi cum acolo ar fi centrul pământului

cu toate că eu cred că de acolo a început lumea

şi tot acolo se va şi sfârşi

am fost la un pas să mă duc la mănăstire

să mă călugăresc

să-l slujesc pe Acela care m-a zămislit

dar acolo zornăiau în draci talanţii bogaţilor

care deja îşi plătiseră biletul de intrare în rai

sfinţii se pogorâseră din icoane şi calculau dobânzile

se certau între ei care mai de care

să aducă profit mai mare

patronului

că şi acolo mai trebuie făcute investiţii

cică de la facerea lumii şi până în prezent nu s-a gândit nimeni

la grădini suspendate, la palmieri şi cocotieri

în care să cânte păsările paradisului

nu s-a gândit nimeni la o sală de fitness

că nu-i aşa

de atâta lipsă de activitate se mai blochează şi ciolanele de îngeri

că nu mai au loc pe cer de atâtea avioane care fac naveta între Ro şi restul lumii

ducând salahorii la muncă mai bine plătită

ba eu cred că ar fi nevoie şi de un masaj thailandez

un club acătării cu toate cele trebuincioase sufletului şi trupului

că vorba ceea

ochii văd inima cere

aşa că meditând cu ţigara în colţul gurii

mi-a venit o idee

îmi dau sculele jos din pod

şi mă duc să le vând la fiare vechi

o să-mi plătesc un bilet de intrare

la eternitatea din tine

care

uite

a sosit odată cu această primăvară

în care tu

o zgăibăreaţă

te caţeri în toţi copacii lumii

să dai startul la o nouă înmugurire

şi de dragul tău mă las şi de fumat

dar ce mă fac eu fără cerculeţele astea

pe unde voi mai privi noua facere a lumii

dacă nu iese fum

înseamnă că nu e nici foc

şi dacă nu va arde lumea asta nenorocită

cum va mai renaşte din cenuşă pasărea Phoenix

că de atâta păcat

Sodoma şi Gomora sunt adevărate temple ale iubirii

deci de dragul tău mă voi lăsa şi de fumat

şi meditând în continuare

voi aştepta noua facere a lumii

trăgând din

narghilea

SE POATE ?

Popa Ines Vanda

Zburam prin anotimpuri pe-un fluture turqoaz,

Purtam drept talisman surâs de îngeri vii,

Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz,

Am stiut conjuga doar verbul “a iubi”.

Urzeam peste arderi castele din vers,

Deschideam porți închise cu lacăt de ger,

Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers,

Albatroși creionați cu penițe de cer.

Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte,

Iubeam pentru doi, subjugat, în culori,

Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte,

Intețeam jar de gând pe cearșaf de splendori.

Țâșneau sub veșminte fântâni de lumină,

Stârneam lungi săruturi cu vreasc de candoare,

Din cupe de maci sorbeam vis la cină,

Serafi așterneau ceru-ntreg la picioare.

Târziu am aflat ce pungașă e viața,

Cum cerne pe tâmple ninsorile toate,

De-abia ce am scris iubirii prefața

Și-aș vrea amânat epilogul. Se poate?

Asteptarea...

Tania Mariana Ianto

cu gandul inganand in al sau gand

visul real sau iluzoriu de a fi pe pamant

o poarta va deschide...oare unde...cand..?

si va lasa sa treaca in alta dimensiune

atatea dorinte care poarta acelasi nume

atatea suflete rebele si uitate

in aspiratia lor spre o deplina libertate

lasand in urma o planeta albastra-n transformare

plutind pustie prin spatiu-n asteptare

a altei generatii de suflete spre populare...

materia se va intalni cu insasi ea in univers

esenta vietii va avea substanta si inteles

si vor vibra emotii printre stele

in canturile lor celeste din alte emisfere

apropiindu-se de Creator ca o divina simfonie

cu linistea de inceputuri si adevarata armonie..

cu gandul inganand in al sau gand

visul,o poarta fermecata va deschide....

oare unde...? oare cand...?

lasand planeta albastra suspinand...

Tainele dorului

Ovidiu Vasile

Protagonist al marelui mister

La deşteptarea binelui din rău,

Tu m-ai făcut să mă ridic la cer,

Ca trup ce se-nălţa prin trupul tău.

Stăteam narcotizat în poala ta,

Parfum de tei ne-ncojura feeric,

Iar liniştea pierdută-n întuneric,

Grăbite respiraţii ne-asculta.

Tu, adunată toată-ntr-un fior,

Pierdută în definitive spasme,

Eu Făt-Frumosul adunat din basme

La limitele-mbrăţişărilor.

Şi erai toată numai aşteptare,

O inimă suită-n mintea trează,

Obraz la cea dintâi îmbujorare

Când taina dorului se descifrează.

Într-un miracol sacru de chemări

Păcat devenea, însăşi cumpătarea.

Apoi învăluiţi în sărutări,

Pierdeam durata clipei şi răbdarea

Şi-n mijlocul ghitarelor unite

Doar corzile-n atingeri ne vibrau,

Iar cântecele-n noapte răsunau,

Ca-ntr-o pădure cu păsări fericite.

Cu voluptatea-n carne adâncită

Ne-am fi iubit etern în legea firii,

Vrăjiţi de-aceeaşi vrajă-ngăduită,

Crucificaţi în mistica iubirii.

Sinceritatea simţurilor pure

Am fi visat-o pân’ la deşteptare

Ca două lacrimi limpezi şi amare

Ce vor lumina ochiului să-i fure

Două imagini fără de cuvinte

Mult mai presus de orice frumuseţe

Ce stau deasupra pravilelor sfinte,

Despletite-n vecii şi tinereţe.

Într-un final spectacolul nocturn

S-a stins ca timbrul unui glas în şoapte,

Iar clopotele ceasului din turn

Se auzeau cum numără în noapte.

Fremătare în Prier

Aurora Luchian

A venit Prier, sprinţară,

Cu parfumu-i peste tot!

Strajă-i pe un par o cioară.

Piţigoiul pe un ciot,

Cântă ţi-ţi-ţi, din strună,

Bucuros de vreme bună.

Cu ciubotele murdare,

Bătrânul bâtlan, sfios,

Scotocind după mâncare,

Găsi în străfund cleios,

O broscuţă de o şchioapă,

Când s-o-nghită, ţuşti! în apă.

Un bondar cu late spete,

Şi talentu-i înnăscut,

Puse două şevalete,

Şi picta, picta, tăcut,

Zarzări doldura de floare,

Miei pe câmp şi cer, şi soare...

Vizavi, o jurnalistă,

Admirându-l îl poză.

Sportivă, o biciclistă,

Musca, atât se miră

De frumos, de fremătare,

De-o fură visul pe-o floare.

Şi prin ropot, senin cer,

S-a cazat blânda Prier.