James Luceno
În centrul turnului înaltului Consiliu al Templului Jedi se afla o imensă reprezentare holografică a galaxiei, pe care erau marcate zonele dificile şi locurile în care se desfăşurau activităţi Jedi. Proiecţia sferică era schimbată în funcţie de semnalele primite de un ansamblu multiinformaţional aflat în camera din vârf a turnului, în timp ce un disc de calibrare pus în camera de sub proiecţie concentra razele şi le proteja de fluctuaţiile de tensiune.
Qui-Gon şi Obi-Wan stăteau pe pasarela circulară care înconjura holoharta, aşteptând să fie chemaţi în faţa membrilor înaltului Consiliu. Câţiva Jedi erau prin jur, studiind harta sau îndreptându-se către unul dintre cele trei balcoane de contemplare exterioare care dădeau spre câmpia întinsă a oraşului de sub Templu. Din balconul de la apus avusese Qui-Gon prima lui imagine adevărată a Coruscantului.
— Aceasta este prima dată când văd Coruscantul subliniat, observă Obi-Wan în timp ce se uita la sferă, cu coatele sprijinite pe balustrada pasarelei.
Qui-Gon aruncă o privire spre sferoidul pâlpâitor care era Coruscantul, apoi îşi lăsă ochii să rătăcească la jumătatea perimetrului holohărţii, unde un alt sferoid era aprins.
Dorvalla.
— Coruscantul ar trebui să rămână luminat tot timpul, începu el să zică, când încă un sferoid, la şi mai mare distanţă de Dorvalla, începu să pâlpâie.
— Eriadu, spuse Obi-Wan, citind imaginea ataşată de el. Se uită întrebător la Qui-Gon.
— Locul întâlnirii comerciale la nivel înalt care va avea loc.
— A cui a fost ideea, maestre? întrebă Obi-Wan.
— A senatorului Palpatine, zise o voce umană de bariton din spatele lor.
Se întoarseră şi îl descoperiră pe Jorus C'baoth care îi urmărea. Un bătrân maestru Jedi uman, C'baoth avea o faţă ca tăiată în piatră, părul alb la fel de lung ca al lui Qui-Gon şi o barbă de trei ori mai mare.
— Palpatine reprezintă Naboo, adăugă C'baoth.
— Exact planeta pentru Qui-Gon, spuse un alt Jedi uman de mai departe de pe pasarelă.
C'baoth dădu din cap.
— Mai multe specii indigene pe kilometru pătrat decât ai întâlni de obicei pe o sută de lumi. Zâmbi slab. Îmi este uşor să mi-l închipui pe maestrul Qui-Gon pierzându-se acolo.
Înainte ca fie Qui-Gon, fie Obi-Wan să poată răspunde, Adi Gallia intră în camera holohărţii.
— Te aşteptăm, Qui-Gon, anunţă ea.
Qui-Gon şi Obi-Wan îşi împreunară braţele, astfel încât fiecare mână dispăru în mâneca opusă a robelor şi o urmară pe Gallia la turboliftul care ducea în camera din vârf.
— Nu spune nimic, Padawan, zise Qui-Gon încet când ajunseră în încăperea circulară. Doar ascultă şi învaţă.
Obi-Wan dădu din cap.
— Da, maestre.
Panouri din oţel transparent sprijinite în partea de sus de arce ofereau o privelişte panoramică. Tavanul era, de asemenea, arcuit, iar podeaua lucioasă era desenată ca o serie de cercuri concentrice, încrustată cu motive florale.
Lăsându-l pe Obi-Wan să aştepte lângă turbolift, Qui-Gon înaintă către centrul încăperii şi rămase în picioare, cu mâinile încrucişate pe piept.
La dreapta turboliftului şedea Depa Billaba, o femeie zveltă aproape umană de pe Chalacta, care purta un semn al iluminării între şi puţin deasupra ochilor. Lângă ea era Eeth Koth, cu faţa acoperită de un labirint de linii şi cu capul chel bătut cu reminiscenţe ale unor coarne galbene de diferite lungimi. Urma quermianul cu gât lung, Yarael Poof; apoi Adi, Opo Rancisis şi Even Pieli, un războinic lannik a cărui faţă purta o cicatrice ridată. La stânga lui Pieli şedea Yaddle, o femeie din specia lui Yoda; Saesee Tiin, un iktotchi cu coarne îndreptate în jos; Ki-Adi-Mundi, un umanoid deosebit de înalt de pe Cerea; Yoda, în scaunul roşu care îl îmbrăţişa; şi egalul lui Yoda, Mace Windu, un om robust, cu pielea neagră şi cu craniul ras. La stânga lui Windu, aproape de laterala opusă a intrării în turbolift, şedea Plo Koon.
Cu degetele împletite, Mace Windu se aplecă în faţă din scaunul său şi îi vorbi lui Qui-Gon.
— Tocmai ne-am întâlnit cu membrii Departamentului Judiciar, pentru a discuta în legătură cu tentativa de asasinat asupra cancelarului suprem Valorum. Sperăm că ne poţi da mai multe informaţii despre ce s-a întâmplat la Senatul Galactic.
Qui-Gon dădu din cap.
— Cred că pot.
Yoda îi aruncă o privire lui Windu, apoi îşi ridică ochii spre Qui-Gon.
— Cum te#ai nimerit la Senat, Qui-Gon? Alertat de sursa ta din Frontul Nebula ai fost?
— O să răspund eu, zise Adi Gallia. I-am cerut lui Qui-Gon să mă însoţească la Senat, pentru a vorbi personal cu domnul Cancelar Suprem Valorum.
Windu o privi încruntat.
— În ce scop?
Adi se uită puţin la Qui-Gon.
— Qui-Gon are motive să creadă că domnul Cancelar Suprem greşeşte când se bazează pe planetele de pe ruta comercială Rimma în oprirea terorismului din acele sectoare.
— Aşa este, Qui-Gon? întrebă Ki-Adi-Mundi.
Qui-Gon dădu din cap.
— Frontul Nebula primeşte multe dintre fondurile sale chiar de la aceste lumi.
— Ştie multe despre situaţie, Qui-Gon, spuse Yoda pe un ton de laudă falsă. Corect a fost despre supravieţuirea căpitanului Cohl în explozia de la Dorvalla. Se opri. În spatele tentativei de asasinat Cohl este?
— Nu, maestre, zise Qui-Gon. Cohl se ascunde. Mai mult, nu sunt convins că Frontul Nebula chiar a vrut să îi facă rău cancelarului suprem.
Expresia lui Yoda deveni dură.
— L#au împuşcat. Urmăriţi după documente până la baza lor secretă din sectorul Senex au fost.
— Prea uşor, maestre, zise Qui#Gon, fără să se dea bătut. Semnele au fost mult prea evidente.
— Terorişti sunt. Nu soldaţi.
Windu se uită la Yoda, apoi la Qui#Gon.
— Este evident că ai meditat la acestea. Continuă.
— Asasinii au tras în gărzile cancelarului suprem Valorum. Cred că raza de laser care l#a atins a fost una rătăcită. Fuga a fost, de asemenea, neconvingătoare. Şi cum trebuie să fi ştiut de la început că şansa de a scăpa toţi era mică, de ce mai aveau acte la ei?
— Spre deosebire de căpitanul Cohl, nu, Qui#Gon?
Acesta dădu din cap.
— Nu ar fi fost atât de neatent.
Yoda îşi duse degetul arătător la gură.
— Asta el a plănuit – de departe. Să#ţi cauţi legătura bith în Frontul Nebula trebuie.
Qui#Gon se întoarse spre el.
— Aşa o să fac, maestre. Totuşi, de ce l#ar ţinti Frontul pe Cancelarul Suprem, când, în cele din urmă, a luat poziţie împotriva Federaţiei Comerciale?
— Răspunde#ţi singur la întrebări, zise Windu.
Qui#Gon inspiră adânc şi scutură iute din cap.
— Nu sunt sigur, maeştrilor. Dar mă tem că Frontul Nebula se gândeşte la ceva şi mai perfid.
Cu raze de lumină furioase ţâşnind peste tot pe lângă el, Şoimul#Liliac zbura la suprafaţa unei planete verzi, înfrumuseţată de două luni mici din apropiere, pline de cratere. Aprigii lui urmăritori erau trei nave subţiri, vopsite în roşul Coruscantului de la prora la pupa, cu botul teşit, câte trei propulsoare subluminice în formă de tobe şi mai multe perechi de baterii de turbo#lasere.
Pe puntea înghesuită a navei de susţinere, Boiny studia ecranele de autentificare ale consolei.
— Crucişătoare spaţiale corelliene, căpitane! Câştigă teren rapid! Timp estimat până când ne ajung...
— Nu vreau să ştiu, spuse Cohl din scaunul căpitanului, în timp ce o explozie înclină puternic nava spre babord. La naiba cu Departamentul Judiciar! N#au altceva mai bun de făcut?
— Se pare că nu, căpitane, replică Boiny.
Cohl se întoarse de la videcranele din faţă pentru a se uita la Rella, care conducea nava.
— Cât mai e până putem să facem saltul la viteza luminică?
Ea îi aruncă o privire mânioasă.
— Calculatorul de navigaţie nu vrea să răspundă.
Cohl se uită la Boiny.
— Convinge-l.
Rodianul se împletici prin cabina de comandă şi lovi cu palma în calculatorul de navigaţie.
— Asta era, zise Rella uşurată.
O altă rază de laser zgudui nava.
— Trece energia în deflectoarele din spate, ordonă Cohl.
— Acum, spuse Boiny, în timp ce îşi prindea iar centurile de siguranţă.
Rella se întoarse puţin spre Cohl.
— Ştii, nu toţi se desfată în situaţiile grele.
El râse teatral.
— Asta spune cineva care susţine că o scăpare nu merită dacă nu e la limită?
— Asta era vechea Rella. Cea nouă are idei diferite despre ce e distractiv şi ce nu.
— Atunci ai face mai bine s-o laşi deoparte pe noua Rella până când ajungem în spaţiu liber.
Lovit în coadă, Şoimul-Liliac se clătină în timp ce se rotea pe o parte.
— Unde sunt coordonatele alea pentru salt? se răsti Cohl.
— Acuma vin, îl asigură Rella. E vremea să lăsăm sectorul ăsta în urmă, Cohl. Toate ascunzătorile noastre sunt supravegheate.
— Şi unde ar trebui să mergem?
— Nu-mi pasă dacă mergem să trăim cu hutt-ii. Tot ce ştiu e că aici a devenit prea fierbinte pentru noi.
Cohl se strâmbă.
— Nu#mi spune că ai muncii pentru viermii ăia umflaţi.
— Cine a vorbit de muncă?
— Cum rămâne cu retragerea noastră cu stil?
— În momentul ăsta, aş rămâne la retragere, una simplă.
Cohl scutură din cap.
— Nu la asta mă gândeam. Nu-mi place ideea de a fi gonit de pe terenul meu de vânătoare.
— Chiar şi când e clar că tu ai devenit prada? Cohl o privi pe Rella îndelung.
— Vorbeşti serios, nu? Te gândeşti să ieşi din cursă. Ea îşi muşcă buzele şi dădu din cap.
— Dacă nu te hotărăşti să-ţi vină mintea la cap, Cohl. Suntem prea bătrâni pentru asta. Vreau să respect unele dintre promisiunile pe care ni le-am făcut, înainte să fie prea târziu.
El se gândi la asta, apoi hohoti.
— N-o să pleci. Ştii că ţi-ar fi dor de mine şi că ai veni să mă cauţi.
Rella îi aruncă o privire tristă.
— Încă te mai gândeşti la vechea Rella, Cohl.
El se uită la Boiny.
— Am sau nu dreptate că o să mă caute? Rodianul îşi înclină capul cu creastă.
— Nu mă băgaţi la mijloc. Nu sunt bun decât să îndeplinesc ordinele.
Cohl scutură din cap spre Rella.
— Prima noastră luptă.
— Greşit, Cohl. Ultima. Se întinse spre maneta de acceleraţie. Facem saltul în hiperspaţiu.
Cu razele de laser încă muşcând din el, Şoimul-Liliac ţâşni înainte. Stelele se alungiră, iar nava de susţinere dispăru din vedere.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu