Andrei ZANCA
mereu
acordat
de
un altul, aici
unde
se feresc a-l revedea
pe
cel îndurerat, lăsînd
cuvintele
să sufere
in
loco parentis
întoarcerea
acasă, dincolo şi dincoace de Prut
unde
numele martirului va înscrie mereu
doar
pustiul unei uliţi
ce
voce de hău, ce ghes
l-a
îndemnat pe Brăncuşi
să
o taie peste arătură
înspre
Paris?
nesfîrşit
totul, în schimbarea
neîncetată,
pădurea -
pacea
în apa ochilor minţii, măcelul jinduit de cel fără
imaginaţie,
nesfîrşitul însuşi -
unde,
nu deosebirea
asemănarea
noastră
ne
va însingura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu