Georgeta Resteman
Din
ochii mei fântânile se-adapă
(şi-au
răstignit durerile pe ciuturi...)
Topind
în palma lor zăpezi de fluturi,
Când
crinii ară-n luturi, macii grapă!
Din
cerul tău cu linişti albe scuturi -
Cum,
Doamne,-aş face mintea să priceapă
Că
inima-i gătită de agapă
Şi-i
dăruie văzduhului săruturi?!
Desculţul,
tremurând, cu paşi de rouă
Striveşte
frici în umbletu-i ascuns
Şi-aleargă-nspre
tărâmu-n care plouă
Cu
lacrima iubirii ce-a pătruns
În
viaţa mea! Dar, ce vă pasă vouă
Că
suferinţelor le-am spus: De-ajuns!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu