I se spunea Machiavelli (XVI)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

Lavinia Betea:
De nimic negativ.

Stefan Andrei:
Poziţia lui a fost tot mai dogmatică şi mai subiectivistă, sub aprecierea economicului cu accent pe organizatoric. El credea că totul se poate prin organizare şi disciplină. Nu vedea partea economică sau ştiinţifică a producţiei. „Luaţi măsuri, n-aţi luat măsurile care trebuiau“, spunea fără să atingă problema raportului tehnico-ştiinţific sau cointeresarea. Să fie bine organizată munca, să fie disciplină, să fie control, ca omul să muncească mai mult, cam acestea erau soluţiile...

Lavinia Betea:
„Organizare şi control" - prin acestea îşi închipuise şi Lenin că va funcţiona statul proletar înainte de a-1 fi întemeiat...

Stefan Andrei:
A fost o discuţie tipică, prin 1981-1982. Veneam cu trenul de la Giurgiu spre Sinaia. Atunci am avut o contribuţie mare la crearea judeţului Giurgiu. „Tovarăşe Ceauşescu, i-am spus, uitaţi că bulgarii folosesc Dunărea, au oraşe ca Vidinul, Ruse, Silistra. Noi ne-am deplasat spre nord, aşa cum ducem şi apa din Dunăre în sus, deşi toate râurile curg spre Dunăre. Ce înseamnă Calafatul faţă de Vidin? Ce înseamnă Giurgiu faţă de Ruse? Sau Călăraşiul faţă de Silistra? Atâta timp cât va fi Giurgiu, ca zonă cu reşedinţa la Bucureşti, n-o să facem treabă. Trebuie să creăm un judeţ cu capitala la Giurgiu şi să-l dezvoltăm." Şi la o lună de zile a venit cu ideea să formeze judeţul Giurgiu. Suindu-ne atunci în tren, a început discuţia între Ceauşescu şi Jivkov. De faţă era, cred, şi Leonte Răutu, preşedintele Comisiei Economice Româno-Bulgare... Jivkov spunea: „Tovarăşe Ceauşescu, trebuie să fim atenţi. Ce s-a întâmplat în Polonia poate să fie şi la mine, şi la dumneata." Se referea la problemele economice, sociale, culturale care au dus la greve. Şi Ceauşescu: „Nu, tovarăşe Jivkov, la noi nu se va întâmpla. Pentru că polonezii au greşit păstrând sector particular în agricultură; au greşit că nu au limitat problemele relaţiilor cu biserica; au greşit că au ascuns poporului unele probleme grave din relaţiile ruso-poloneze, inclusiv atacarea Poloniei în 1939, desfiinţarea Partidului Comunist de către Comintern înainte de intervenţia... Acestea trebuie spuse. La noi, în România, nu se poate întâmpla aşa“. Jivkov zice: „Tovarăşe, să fie aşa cum spui dumneata"; Ceauşescu: „Noi trebuie să fim pe poziţii, să apărăm socialismul".
Jivkov, văzând că Ceauşescu s-a enervat, ca să destindă atmosfera a spus un banc cu Securitatea lor. „In orice caz, dumneata faci ce vrei, a încheiat Jivkov. Dar eu am scris o scrisoare Comitetului Central, prin care am propus o serie de măsuri: să dăm mai multă libertate CAP-urilor cu ce să cultive, să creştem veniturile; am asigurat ca pe lângă marile fabrici şi uzine să facem cantine, punem varză la murat, să aducem cartofi... Când omul are nevoie, merge şi ia de acolo gratuit, o dată pe lună. Nu mai ţine acasă, să i se strice zacusca şi cartofii în balcon". Iar Ceauşescu: „Şi noi am luat o serie de măsuri, mai înainte de Polonia. De exemplu, noi am hotărât ca nimeni să nu mai aibă dreptul la două case. Are casă de stat sau a lui şi-i ajunge". Jivkov: „Dar este împotriva cursului apei! Dacă aş face aşa, aş fi exclus din conducerea partidului. Pentru că uite, şi Lukanov (14), şi Mladenov (15) au case la ţară. Am fost la ei. Imi şi convine. Când vor ieşi la pensie nu se vor întâlni la policlinică sau la spital, să mă critice pe mine. Vor fi, fiecare, într-un sat, într-o casă la ţară, şi acolo nu-i mai aude nimeni".

Lavinia Betea:
Nici Jivkov nu se vede pe sine pensionar...

Stefan Andrei:
Da, dar avea altă concepţie. In jurul Bucureştiului, nişte intelectuali s-au suit pe dealurile din jur necultivate şi şi-au făcut nişte grădini. Ceauşescu le-a desfiinţat. „Asta înseamnă proprietate privată, le păstrăm, dar să le cultive pionierii." In curtea Administraţiei Financiare de pe Berna, câţiva vecini au pus roşii. Gata, au fost rase, pentru ca să nu încurajăm proprietatea particulară. Şi, în tren, Ceauşescu îi spune lui Jivkov: „Am hotărât să nu fie prime mai mari de două salarii". Iar Jivkov: „Tovarăşe Ceauşescu, noi avem un principiu în Bulgaria - fiecăruia i se plăteşte după muncă. Cine munceşte mult, merită. Dacă eu aş da numai două salarii la oamenii cu invenţii şi inovaţii, nu s-ar mai chinui cineva să găsească nici a şasea gaură la caval. La câştigurile aduse de o invenţie bună, mai contează 25-50 de salarii?".

Lavinia Betea:
Mai avea Ceauşescu vreun plan de viitor ce nu apucase să-l facă public?

Stefan Andrei:
In ultima perioadă s-a dezvoltat şi întărit ideea de a fi stăpânul întregii ţări. Nu suporta nici că sectorul necooperativizat nu e controlat de el, că ţăranii aceia cultivă ce vor şi cum vor, că nu-i controlează nimeni cât produc. El avea pe masă, în decembrie 1989, un material, unde prevedea desfiinţarea sectorului particular în agricultură şi trecerea la întovărăşiri.

Lavinia Betea:
România nu mai avea ţărani în anii ’80.

Stefan Andrei:
Ei, nu, în Regat era altă situaţie, aici erau încă mulţi în agricultură. Dacă mergeai cu elicopterul spre mare vedeai că era secetă, însă unde erau satele, grădinile oamenilor erau pline de vegetaţie... Expresia concretă a stării lui Ceauşescu ar fi următoarea: ajunsese într-o criză. In toamna anului 1989, mi-a spus ministrul Sănătăţii, doctorul Victor Ciobanu (16), care mi-era prieten şi făcuse Liceul Militar, cu mine, la Craiova, că l-a chemat într-o noapte Ceauşeasca şi i-a spus: „Vino încoace, doctore, Tovarăşul de trei nopţi nu poate să doarmă." A mers şi l-a găsit în pat, cu cearşaful peste faţă... Scleroza, faptul că deschisese foarte multe fronturi pe care nu le mai stăpânea... l-au adus în starea aceasta. Aceasta era starea lui Ceauşescu din 1989 înainte de întâlnirea de la Moscova din 4 decembrie.

Secrete de epoca: creditele în străinătate şi Premiul Nobel pentru Pace

Lavinia Betea:
In ultima întâlnire cu Gorbaciov, Ceauşescu spune că datoria externă ce-o avusese România s-a acumulat din cauza greşelii de a permite unor centrale şi unităţi de stat să se împrumute direct (17). Aşa a fost?

Stefan Andrei:
Nu.

Lavinia Betea:
Deci l-a minţit şi pe Gorbaciov.

Stefan Andrei:
Aiureală! Asta a fost teoria lui. Ceauşescu a făcut două teorii despre cum s-a ajuns la datoria externă:
prima — că am consumat prea mult; şi a doua — că am lăsat şi fiecare a luat credite. Mare parte a datoriei externe e legată de credite aprobate de el personal.

Lavinia Betea:
Marea parte sau în totalitate?

Stefan Andrei:
Nu în totalitate, pentru că unele le aproba şi Guvernul. Nu, nici într-un caz centralele de capul lor.

Lavinia Betea:
Când s-au luat creditele din străinătate le-aţi discutat şi aprobat cumva în CPEx?

Stefan Andrei:
Nu. Le-a discutat direct cu ministrul de Finanţe, între patru ochi. Cu Ministerul Metalurgiei, Ministerul Construcţiei de Maşini. Pentru că atunci au fost câteva probleme mari. Una dintre sursele datoriei externe au constituit-o investiţiile cu amortizare pe termen lung. Adică banii pe care i-am băgat la Canal (18) era planificat să se amortizeze în nu ştiu câţi ani. Banii pe care i-am băgat în construcţia metroului (19), la fel. Pentru ce s-a folosit acolo a trebuit să luăm minereu de fier, cărbune cocsificabil, material electronic. Cât ciment n-am folosit noi la Canalul Dunăre - Marea Neagră şi la metrou? Ca să-l faci, cât consum de energie electrică? Nu ştiu dacă am fost clar?!

Lavinia Betea:
Casa Poporului (20) nu era nici măcar investiţie cu amortizare pe termen lung.

Stefan Andrei:
Da, şi asta ne-a costat, toate construcţiile din noul centru. După 1980, părerea mea este că a fost grăbit peste puterile noastre şi ritmul construcţiei de locuinţe. Pe urmă a fost o altă problemă. Ca să apropiem nivelul diferit de dezvoltare a diferitelor judeţe, am investit în judeţe în care ne-a costat mult investiţia, iar forţa de muncă era cum era.

Lavinia Betea:
Pe principiul dezvoltării armonioase a tuturor judeţelor.

Stefan Andrei:
Exact. Pe urmă, am făcut nişte investiţii foarte mari în IMGB Bucureşti ca să producă centrala nucleară. O parte a utilajului pentru Cernavodă (21) acolo a fost produs. Şi o parte a fost vândută  anadienilor, care ne-au dat în schimb partea clasică de la centrala de la Cernavodă. Pe urmă ne-a costat foarte mult apa grea de la Turnu Severin (22). A fost şi aceasta o investiţie foarte mare. Pe urmă, a fost CUG Iaşi, făcut să producă utilaj pentru Uniunea Sovietică. Patru CUGuri au fost: la Iaşi, Cluj, Craiova şi la IMGB.

Lavinia Betea:
Combinate de utilaj greu. Ce produceau acestea?

Stefan Andrei:
Turbine, echipament nuclear, echipament pentru centrale hidrotermice, termocentrale. Inclusiv utilaj nuclear. Nu am fost implicat în luarea creditelor, ci în plata datoriei externe.

Lavinia Betea:
Ceauşescu a anunţat rambursarea integrală a datoriei externe în prima parte a anului 1989 (23). Dar, curând, a supus aprobării CPEx şi un proiect al Legii privind interzicerea creditelor din străinătate.
Cu următorul conţinut: 
„Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. Art. 1. Se interzice organelor de stat, unităţilor de stat, cooperatiste şi obşteşti, precum şi unităţilor bancare să contracteze credite din străinătate; Art. 2. Nerespectarea prevederilor Art. 1 atrage răspunderea persoanelor vinovate, în condiţiile prevăzute de lege; Art.3. Orice dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă." 
Ce rosturi avea legea aceasta?

Stefan Andrei:
A fost o tâmpenie a lui Ceauşescu, ca să nu luăm credite... în 1989, în noiembrie, am avut comisie mixtă cu Austria. Ceauşescu voia să modernizeze fabricile de hârtie de la Letea şi Buşteni. Făcuseră înainte ai noştri o vizită la o firmă austriacă specializată în construcţia de utilaj pentru fabricile de hârtie. Cu ea se construise fabrica noastră de la Buşteni. Şi directorul austriac spune: „Domnul Ceauşescu e un om inteligent, sunt gata să facem, mai ales că tatăl meu a lucrat pentru Buşteni. In martie să facem negocierile, ca să şi începem în vară. Vreţi să ne plătiţi cu produse româneşti. Dar veţi avea o problemă. In aceste tranzacţii, prin intervalul de timp ce se creează între plăţi, veţi fi în pierdere. Dobânda la utilajele industriale e cu 2-3% mai mică decât dacă vinzi alimente sau materii prime. Cum domnul Ceauşescu, în loc să ia credit cu această dobândă, spune că nu poate să ia credit, deci să piardă bani? L-am apreciat ca un om inteligent". Auzind, Ceauşescu spune: „Măi, uite care e situaţia. In martie, după alegeri, băgăm într-o zi la Marea Adunare Naţională, undeva la altele... „se anulează legea nr. cutare"...

Lavinia Betea:
Adică prin martie 1990 voia să anuleze legea de interzicere a creditelor. Spuneţi-mi, vă rog, în ce măsură era obsedat Ceauşescu de obţinerea Premiului Nobel pentru Pace.

Stefan Andrei:
Niciodată n-am vorbit cu el chestia asta. Niciodată nu l-am văzut interesat de Premiul Nobel. Au fost alţii care au zis că ar trebui să-l merite Ceauşescu. După întâlnirea Sadat (26)-Begin 26 la Camp David (27), în prezenţa lui Carter (28) care a dus la pacea între Israel şi Egipt, Sadat i-a spus lui Ceauşescu că ar fi trebuit să primească şi el Premiul Nobel. A spus-o de faţă cu mine: „Eu am luat Premiul Nobel pentru Pace, iar dumneavoastră care aţi fost la capătul celălalt, nu.“ Eram la Ismailia, când noi veneam dintr-o vizită în Africa. Cred că am vizitat atunci Mozambicul, Somalia, Etiopia (29) şi am avut o întâlnire pe aeroportul din Ismailia, pe Canal, cu Sadat. Intre timp se schimbaseră lucrurile. Egiptul nu mai era un cartier sovietic, cu armată sovietică, în plasa Uniunii Sovietice.

Lavinia Betea:
Şi Ceauşescu ce i-a răspuns?

Stefan Andrei:
„Am destule decoraţii."

Lavinia Betea:
Informaţii din alte surse despre posibilitatea atribuirii Premiului Nobel pentru Pace se găsesc în minuta conversaţiei din ianuarie 1968 dintre Dean Rusk, Harriman (30) şi Macovescu privind rolul de mediator al României între Statele Unite ale Americii şi Vietnamul de Nord. Negociator-şef la Hanoi a fost George Macovescu. Americanii au afirmat că reuşita va aduce un Premiu Nobel pentru Pace, cu susţinere americană. Macovescu a răspuns că românii „nu tânjesc după un premiu şi că pacea ne-ar fi de ajuns". (31) Atunci, la ce foloseau mitingurile pentru pace unde se scandau lozinci precum „Nu bombei cu neutroni"? Oamenii puneau această absurditate pe seama aspiraţiei lui Ceauşescu la Nobel...

Stefan Andrei:
Nu, nu. Prin Radio Europa Liberă îl învinuiau că vrea Premiul Nobel. Pacepa (32) scria asta. Eu nu pot să-l învinuiesc că-1 dorea. La a 70-a aniversare a lui nu-mi mai aduc aminte cine i-a propus să-l facă mareşal. N-a vrut: „Au fost nişte mareşali în armata română, ajung ăia“.

Lavinia Betea:
O explicaţie derivată din conţinutul stenogramelor cu referire la discuţiile Tratatului de la Varşovia unde România se împotrivea creşterii cheltuielilor pentru înarmare (33) ar fi aceea a potenţialului de evocare a „voinţei poporului". Românii sunt aceia care se opun prin mitingurile şi demonstraţiile lor în favoarea păcii, ar fi putut motiva Ceauşescu. Că bieţii oameni urau aceste mitinguri şi demonstraţii ca strămoşii din vechime invaziile de lăcuste ori ciuma, nu-i păsa. Nu pentru Premiul Nobel se făceau eforturi, aşadar.

Stefan Andrei:
Erau eforturi mari, în schimb, pentru promovarea ca om de ştiinţă a Ceauşeascăi.

Lavinia Betea:
Să înţeleg că era mai interesat de titlurile şi de medaliile ei?

Stefan Andrei:
Şi ea era împinsă de la spate de Securitate, că ei organizau tot ce ţinea de publicarea şi distincţiile peste hotare. Ştiu doar că ea a început la Ghizela Vass, la secţia cadre-administraţie a revistei  Cominformului Pentru pace trainică şi pentru democraţie populară. Se ocupa de cadre la nivelul şoferilor şi femeilor de serviciu. Chimistă a ajuns în felul şi pe vremea când primii secretari dădeau examene în sediul regiunii de partid. După ce a fost numită preşedintele CNST (34)-ului, i-am spus lui Păunescu, şi el a scris înainte de moarte că, din moment ce el ştie că ea e analfabetă şi o face preşedintele CNST-ului, înseamnă că ăştia nu mai au nicio măsură şi ne putem aştepta la orice. Ei trăiau în vieţi paralele...


Note:

14 Andrei Karlov Lukanov (1938-1996), fruntaş comunist bulgar. A reprezentat Bulgaria în organisme „internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite şi CAER. în ultimul an al regimului comunist s-a afirmat drept unul dintre reformiştii Partidului Comunist Bulgar. A fost ultimul prim-ministru comunist (1990). A fost asasinat în condiţii neelucidate.

15 Petăr Mladenov (1936-2000), lider al Partidului Comunist Bulgar (1989-1990), o scurtă perioadă preşedinte al Bulgariei (1990).

16 Victor Ciobanu, medic, ministru al Sănătăţii (1985—1989).

17 Stenograma discuţiei dintre N. Ceauşescu şi M.S. Gorbaciov din 4 decembrie 1989 în Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2010, pp. 281-301.

18 Redeschiderea lucrărilor la Canalul Dunăre - Marea Neagră, abandonate în 1953, s-a decis în cadrul şedinţei Comitetului Executiv al CC al PCR din 13 iunie 1973. După studiile necesare şi pregătirile de rigoare, construcţiile au început în primul trimestru al anului 1976. Inaugurarea Canalului s-a făcut la 26 mai 1984, în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu.

19 In februarie 1975 a fost înfiinţată întreprinderea Metroul Bucureşti, cu rolul de a construi metroul din Capitală. Se lucra efectiv la proiect din februarie 1972, timp în care s-au realizat studiile şi proiectele necesare. Lucrările au debutat la 20 septembrie 1975, iar prima magistrală (Semănătoarea - Timpuri Noi) a fost inaugurată de Nicolae Ceauşescu la 19 decembrie 1979.

20 Lucrările la Casa Poporului au început oficial la 25 iunie 1984, prin îngroparea în fundaţia clădirii de către Nicolae şi Elena Ceauşescu a unui pergament adresat „viitorimii". Propaganda susţinea că monumentala construcţie se ridica in cinstea a 40 de ani de la 23 August 1944.

21 Lucrările de construcţie ale Centralei Nuclear-Electrice de la Cernavodă au început în septembrie 1980. Conform proiectului, aceasta trebuia să aibă cinci reactoare, care funcţionau pe baza licenţei canadiene CANDU. La 16 aprilie 1996 a fost dat în folosinţă primul reactor.

22 Uzina de Apă Grea de la Drobeta-Turnu Severin s-a înfiinţat prin Decretul nr. 400 din anul 1979, cu scopul aprovizionării Centralei Nucleare de la Cernavodă. Primele cantităţi de apă grea s-au produs în iulie 1988. Uzina a rămas nefinalizată până la căderea comunismului, fiind menţinută în proiectele de dezvoltare elaborate de Ministerul Industriei Chimice şi Petrochimice după decembrie 1989.

23 Anunţul a fost făcut în şedinţa CPEx din 31 martie 1989.

24 ANIC, Fond CC al PCR - Secţia Cancelarie, dos. nr. 92/1989, f. 15.

25 Anwar Sadat (1918-1981), om de stat egiptean. A fost preşedinte al Egiptului (1970-1981). S-a remarcat prin îndepărtarea de aliatul URSS, „războiul din octombrie" cu Israel (1973) şi relansarea economiei egiptene (Infitah). Pentru semnarea Acordului de la Câmp David, prin care a încetat războiul dintre Egipt şi Israel, împreună cu Menachem Begin, i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace (1979). Sadat a fost asasinat de arabii radicali.

26 Menachem Begin (1913-1992), politician israelian. A înfiinţat Partidul Likud şi a deţinut funcţia de prim-ministru al Israelului (1977-1983). Impreună cu Anwar Sadat, a primit Premiul Nobel pentru Pace (1979).

27 La 17 septembrie 1978 s-au semnat acordurile de la Camp David dintre preşedintele Egiptului, Anwar Sadat, şi primul ministru al Israelului, Menachem Begin.

28 Jimmy Earl Carter (n. 1924), politician american de orientare democrată. A fost guvernator al statului Georgia (1971-1977) şi preşedinte al Statelor Unite ale Americii (1977-1931). Este deţinătorul Premiului Nobel pentru Pace, acordat pentru activitatea Centrului Carter, preocupat de găsirea unor „soluţii paşnice în ponflicte internaţionale" (2002).

29 în perioada 12 iulie-23 iulie 1983, Nicolae Ceauşescu a vizitat mai multe ţări africane, după următorul program: 12-14 iulie - Etiopia, 14-18 iulie - Zimbabwe, 18-20 iulie - Mozambic, 20-22 iulie - Zambia, 22-23 iulie - Somalia.

30 William Averell Harriman (1891-1986), diplomat, politician american de orientare democrată. A fost ambasador al Statelor Unite ale Americii în Uniunea Sovietică (1943-1946) şi în Regatul Unit al Marii Britanii (1946), responsabil de implementarea Planului Marshall. A ocupat diverse poziţii în timpul administraţiilor John F. Kennedy şi Lyndon B. Johnson.

31 Larry Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România (ediţie promoţională), Editura RAO, Bucureşti, 2011, pp. 266.

32 Ion Mihai Pacepa (n. 1928). Adjunct al şefului Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) (1966-1972), prim-adjuncţ al şefului DIE (1972-1978), consilier al lui Nicolae Ceauşescu. în 1978, pe când se afla în Germania Federală, a cerut azil politic în SUA.

33 A se vedea în acest sens Anexa 1, Stenograma Şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 24 noiembrie 1978, reprodusă la pp. 458-475


34 Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (CNST) s-a înfiinţat la 29 martie 1971, prin redenumirea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice. La 7 iunie 1979, Elena Ceauşescu a fost aleasă în funcţia de preşedinte al CNST, devenind implicit membru cu drepturi depline al Guvernului. Conform articolului 1 al Decretului nr. 60 din 4 martie 1980 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, CNST era definit ca „organ de partid şi de stat, care are sarcina de a asigura înfăptuirea unitară a politicii partidului şi statului în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, în vederea promovării progresului tehnic şi ştiinţific în toate sectoarele vieţii economice şi sociale în concordanţă cu cerinţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, cu obiectivele Programului Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism".


va urma