Grupaj de poezii (52)

Agora e oarba si nu mai stie de durere

Claudia Vanesa Tomescu

vad poemele cum

se târasc

prin nisipul orb al

agorei

tu nu stii cum se moare

de durere

printre cele sapte lumi

inexistente

doar surâsul sardonic

al trupului tau -e o alta minciuna

inventata de Barabas

si eu,eu cu foamea destinului,cu gropile comune ale timpului

vad poemele,vad poetii

aproape unul de altul

printre agore si oglinzi

dorindu-si fiecare o alta nastere,

o alta iubire

toata durerea lumii musca din mine

sunt poemul ce agonizeaza

prin pielea lupului -înainte de a muri

DEPRESII...

Nicu Stancu

Mă ard în dorinţe, mă frâng în trăire,

Alerg către clipa ce pleacă...absent,

Mă caut în ceasuri de dor sau iubire

Şi plâng în abisuri de timpul prezent.

Cerşesc nemurire şi capăt osândă,

Mă zbat ca un peşte-n nisipul flămând,

Aştept consolare, cu moartea la pândă

Sau caut speranţe ciobite în gând.

Şterg bruma de vise ce zace în minte

Pustiul se-ntinde în suflet avid,

Sunt rece ca gheaţa, sunt iară fierbinte.

Și-n calea iubirii pun stavilă, zid.

Ne cheamă marea

Alexandra Mihalache

Ascultă cum te strigă marea,

Întregul cer îmbrățișează!

Netulburată e chemarea,

În taină luna o veghează.

Privește cum se-agită marea!

Întregul cer o liniștește,

Netulburată e culoarea

Care în zări se risipește.

Fii limpede precum e marea

În care cerul se-oglindește,

Ascultă-i plânsul și mirarea -

Pe valuri doar iubirea crește.

Întâmplător

Vasile Ionac

De fleculețe și de fleculeți

E plină vremea asta-n duduială;

Ar trebui să fie-acum nămeți

Și iarna, în ținuta cea de gală.

M-am întâmplat mereu ca-n alte dăți

Crezând că-n sârme-atârnă telefonul.

Acum prin zări, plimbând eternități,

Antenele ne dau la viață tonul.

Nici nu mai știu ce zi e-n calendar;

Mă-mbracă baba-oarba în sfială

Și traversând plăcutul, ca hoinar,

Nu dau de mine nicio socoteală.

Rămân ecvestru, cum n-am fost mereu

Și călăresc cu rima vagi cuvinte;

Despăducherea nu-i la Dumnezeu

Și nici la popi nu-i starea cea cuminte.

Într-un pătul porumbul s-a gătat,

Între-o prisacă chiar un roi se stinge,

E arestat un fante de palat

Și-un cântăreț de râgâieli se plânge.

E lumea asta un ținut de fleac

Și nu se schimbă poate niciodată.

Demult nici eu pe mine nu mă plac,

Dar până mor, mai bat la clipă-n poartă.

Nu sunt

Gabriela Mimi Boroianu

Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi

Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam

Nici iarba ce-mbracă campiile verzi

Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.

Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure

Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor

Nu sunt dulceață din boabe de mure

Nici măcar Luna pitulată într-un nor.

Nu-s cerul de vară cu stelele mii

Nici speranța ce se-aprinde scânteie

Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aş fi

Sunt puțin doar atât, o femeie...

Nu regret

Sandu Alrox

Eu nu regret acel foc ce cuprinde obrajii şi venele

ce ridică vântul pasiunii şi mă face să mă simt

departe de tine.

Nu-mi place să ascult motivul,

când inima bate a încredere

şi rămâne în ochii de culoarea cerului.

Vreau să te iubesc

cum vreau eu!

Eu nu regret dacă astăzi

te doresc, tremur, îngheaţă pielea aşteptându-te ...

dar nu ştiu cum am să trăiesc

mâine ...