Fábián
IMRE
În
palmele fericitului Dumnezeu
ce
vrea oare iubita mea?
cu
degetul îmi atinge mâna
ce
vrea iubita mea oare?
îşi
dezleagă panglicile din păr
ce
vrea iubita mea?
cu
sărutări mărunte îmi sărută buzele
să
ne ducem în grădină şi să adunăm
ramuri
înflorite de iasomie
rămurelele
încă moi ale bradului
şi
felurite ramuri înverzite
ierburi
cu miresme-alese
peste
ele să aşternem pătura moale
eu
te îmbrăţişez
te
acopăr cu trupul meu
aşa
cum copacul pădurii
ascunde
izvorul cu apă limpede
pe
corpul tău presar mărgele
zmeuri
zmeurii fragi sângerii
cu
buzele pe rând le pasc
ajung
în locurile cele mai tainice
cu
limba le împing apoi le gust
le
aleg pe cele mai coapte
le
duc între dinţi gurii tale le dau
te
hrănesc şi te adăp cu ele
tu
mă guşti pe mine şi eu pe tine te gust
cum
fragedele fructe prime le gust
nu
ne aduceţi încă fripturile alese
încă
nu băuturile dulci
încă
nu ne-am săturat unul de altul
avem
ce mânca avem ce bea
deasupra
noastră marile înălţimi se întunecă
în
lăuntrul nostru însă rămâne lumină
începe-a
ploua şi vântul cu furie bate
dar
noi nu suntem în potop
fulgere
ară văzduh şi pământ
dar
noi nu suntem în potop
ci
unde suntem?
în
palmele fericitului Dumnezeu
şi
ce fac acolo fiii omului?
îşi
încearcă aripile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu